5,677 matches
-
pe care o face în fața cuvântului, totdeauna cu dăruire și sfințenie, la fel ca țăranii în ziua hramului, când nu știu cum de-l îmbrăca mama/ că atunci în acea zi [tata] arăta alt-fel/ altfel/ din timp îi pregătea colac în care înfigea/ un leuț/ și-n pragul casei/ respectoasă/ îi săruta mâna/ apoi se pupau pe gură/ era singura ocazie/ când în văzu-ne făceau asta/ și ne erau dragi. (Hramul). Drag ne este Ion Lazăr da Coza care, astăzi, pe lângă Labirintul
NOI APARIȚII EDITORIALE ARMONII CULTURALE – 5 IULIE 2016 de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 2013 din 05 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370724_a_372053]
-
ai să te faci tu?’’ Și parcă Dumnezeu i-a ascultat ruga. Într-o dimineață ploioasă ca vai de mama ei, tată-său, Gheorghe nu se mai sculă din trențele pe care durmea într-un pat făcut din patru pari înfipți în pământ, lângă peretele de la răsărit al cămăruței, pe care bătuseră în ... Citește mai mult Colaie al lui LipiciPe Ioana o cunoștea de mică. Era atât de mică..., cred că aveau 4-5 ani când se jucau împreună. Apoi au crescut
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/369498_a_370827]
-
ai să te faci tu?’’Și parcă Dumnezeu i-a ascultat ruga. Într-o dimineață ploioasă ca vai de mama ei, tată-său, Gheorghe nu se mai sculă din trențele pe care durmea într-un pat făcut din patru pari înfipți în pământ, lângă peretele de la răsărit al cămăruței, pe care bătuseră în ... XVIII. DESPRE PÂRÂIENII VALAHIEI, de Ilie Fîrtat, publicat în Ediția nr. 1548 din 28 martie 2015. Despre Pârâienii Valahiei Lucrarea Pârâienii Valahiei, apărută la Editura Paralela 45 din
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/369498_a_370827]
-
tot pasu-au vrut să mă înfrunte. Și ne-ntâlnim la mijloc plini de sete, înfometați de-atâta așteptare, tu cu surâsul meu arzând în plete, eu clocotind de dor, de nerăbdare. Ce minunată-i clipa regăsirii când îngerii speranțelor frustrate înfig în noi săgețile iubirii și ne alintă cu eternitate. Și noul zbor se regăsește-n primul, dar parcă-i mai înalt ca niciodată, când atingând extazul și sublimul cu visul împlinirii ne îmbată. Zburăm și nu mai știm de cînd
ZBURÃM de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1830 din 04 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369678_a_371007]
-
orice piatră Și doina-și cântă orice frunză verde. I-a pus în suflet aurul și sarea, În gene i-a atârnat stropii de rouă, I-a dat din veșnicii munții și marea Și curcubeu strălucitor când plouă. . Cu rădăcini înfipte printre stânci Și aripi largi în adieri de vânt Din apa și din piatra lui ne-am înălțat Suntem aici ca sarea pe pământ. Urmași de Daci, copii ai gliei, Să-i ducem numele cu slavă-n veșnicii, Să mulțumim
BINECUVÂNTATĂ ȚARĂ (LAUDĂ ȚĂRII MELE) de PUȘA LIA POPAN în ediţia nr. 1892 din 06 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369698_a_371027]
-
semn angarului să păstreze liniștea. Opri sângerarea, îi lega aripa și se strădui să blocheze imaginile idilice care îi fulgerau rețină în mod controlat. Bucuria de a o servi pe A-Ma se suprapuse amintirii dureroase a conectării mugurelui. Își înfipse dinții în braț, oprind răcnetul animalic care i se formase în piept. Acum îl simțea! Mugurele ancorat în el, făcând parte din el și poate chiar din sângele lui, pulsa conectat la A-Ma, încercând să-l controleze. Ochii angarului
RUPTURA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1590 din 09 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/368031_a_369360]
-
izvoare? E glas de ciocârlie? Sau trilul clipei mele... Se poate să mai fie? Spre zări necunoscute cocorii se agită, Își flutură penajul prin ceața-ncremenită; Îmi spun că trece toamna și nervul o să strige, Capriciile vremii în mine s-or înfige. Se lasă-n vene iarna, în fulgi mă înfășoară, Dar cântul clipei mele mi-e drag ca-ntâia oară. Lumina mă-mpresoară și-a vieții serenadă Mă strânge ca o rugă sub bluza de zăpadă. Referință Bibliografică: CÂNTECUL CLIPEI / Georgeta
CÂNTECUL CLIPEI de GEORGETA MUSCĂ OANĂ în ediţia nr. 1736 din 02 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368136_a_369465]
-
că „Simbolul luptei pentru toți,/ Pentru cei vii, pentru străbuni,/ Glasul lui Iancu dintre moți/ Răsună-n suflet de români”. (Avram Iancu) Pe chipul său frumos și armonios, așa cum se desprinde din toate fotografiile, se citesc rădăcinile acestor sentimente adânc înfipte în ființa sa. Se vede că există și un suflet mare odrăslit în cununi de tradiții străvechi, în dragoste de neam și țară. Chivotul său sufletesc este un lăcaș în care păstrează curățenia, căldura și tămâia cu care sfințește aerul
POEZII CU INIMĂ CURATĂ de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1931 din 14 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368201_a_369530]
-
a exacerbat, chiar și după patru decenii, deși s-a străduit din răsputeri să-și țină ascuns trecutul. Dar trecutul a țâșnit precum o arteziană lăuntrică, inundând cămările inimii și ale creierului într-o clipă. Gheara vulturului cenușiu era adânc înfiptă în carnea și sângele lui, tatuându-l, mai adânc decât numărul care era imprimat în piele, cu care erau deosebiți evreii ce încetaseră demult să mai fie oameni, fiind reduși la un simplu număr. Și din acest punct de vedere
ULTIMA MEA CARTE de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1462 din 01 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368119_a_369448]
-
nr. 2299 din 17 aprilie 2017 Toate Articolele Autorului Sunt robul tăcerii și plouă albastru, Copacul, frunzarele-și strânge la piept, Sub el, temător, necuvântu-I aștept Ori semn însoțind efemerul pilastru. Și vine, și crapă muțenia Iudei, Pârjol de lumină înfipt în altar, Cu tălpile goale, arhangheli, prin jar, Se schimbă-n nerozi parteneri paparudei. Covor vinețiu ne separă de astru, Arhangheli, copac, paparuda și eu, Râvnim milostenia lui Dumnezeu Răspunsu-I nu vine și plouă albastru. Referință Bibliografică: Plouă albastru / Ovidiu
PLOUĂ ALBASTRU de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 2299 din 17 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/362669_a_363998]
-
herghelie de cai biciuiți, ce goneau cu steaguri de singurătate și cu scuturi de frig.Era în legătură cu el prin partea nobilă a firii și despărțită de ceilalți prin superioritatea intelectuală și prin bolta găndirii, a căror vulturi imenși legănau idei înfipte în ciocuri aprige, cutreierând să descifreze înțelesurile lumii acesteia și lumii celeilalte, ce nu se lăsa descoperită. Se născuse într-o zi de iarnă, când făptura nefinită a lui D-zeu coborâse peste strigătul pruncului care plonjase în lume, și
ROMANUL ,,BERNARDINA de MARIANA DIDU în ediţia nr. 1507 din 15 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362719_a_364048]
-
Acasa > Stihuri > Semne > MAI ȚII MINTE... Autor: Ion Ionescu Bucovu Publicat în: Ediția nr. 1374 din 05 octombrie 2014 Toate Articolele Autorului mai ții minte... în fie care zi simt că mă ucide cineva, o umbră care-mi înfige un cuțit pe la spate, după mai multe ucideri iar mă trezesc și văd umbra cum îmi aruncă spada, minutele defilează seci pe clar de lună iar stelele dorm un somn ciudat, toamna beată trezită de prin cârciumi dansează oribil prin
MAI ŢII MINTE... de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1374 din 05 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362751_a_364080]
-
se lăsă băiatul, călcând peste pata întunecată acoperită de mușchiul ars de soare ce acoperea marginea betonată. Trupul se dezechilibră. Întinse mâinile brusc spre cerul potopit de lumină. - Costel, nuuuu!, slobozi ea un țipăt prelung intuind catastrofa. Strigătul ei se înfipse în văzduh, ajungând ca o săgeată în ceafa copilului cuprins de spaimă trupului în cădere. Prăbușit în apă în secunda următoare, o făcu pe femeie să țâșnească împinsă de un resort invizibil. Se rostogoli pe trepte. Zgomotul apei despicată de
HAVUZUL de GHEORGHE NEAGU în ediţia nr. 2175 din 14 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362733_a_364062]
-
a Lui iubire tainică, divină, Să fim în lume fără de păcat. Suntem de vină: ăsta e răspunsul, Dar vina noastră a purtat-o El, Când brațele întinse sus pe cruce Ne-au luat povara prin Emanuel ALTARUL MEU Altarul meu, înfipt în palma nopții, Jertfelnicul țesut cu fir de vers, Ți-am închinat cuvintele ofrandă Și viața mea, un tainic univers. Eu te-am zidit în trup ca și Manole, Ești bogăția sufletului me ! Revarsă-te în mine precum zorii, Coboară
TOAMNA DIN SUFLET (POEME) de LIGIA GABRIELA JANIK în ediţia nr. 1821 din 26 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370125_a_371454]
-
Acasa > Poezie > Vremuri > VOIAJ Autor: Ion Pena Publicat în: Ediția nr. 1698 din 25 august 2015 Toate Articolele Autorului Sbor alb, aruncat peste zare, Trec albe legiuni de gânduri - Nici-o stea, nici-o statuie de sare, Înfipte-n trecut, în curânduri. Alergam, aur, printre platanii suri, Ceas deșteptător pentru fluture și cuc, Iarba ne mângâie, plopii mahmuri Și Dumnezeu e bun ca un eunuc. Privire departe, cer larg, deschis, Ne jucăm cu focul, cu inima mea; Somnul
VOIAJ de ION PENA în ediţia nr. 1698 din 25 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/370164_a_371493]
-
Acasa > Poezie > Credinta > ZILELE ÎN EDEN Autor: Elena Buldum Publicat în: Ediția nr. 1539 din 19 martie 2015 Toate Articolele Autorului Poți înfige-n mine sabia dreptății; Ce-a rămas plantată pe culmea cetății- Gura însetată, suflă adevărul; Semănata ură - cu pricina-i mărul. Sub o stâncă neagră șezut -a Adam Măcinat de gânduri, câte zile am! Se-ntreba -ntruna, câte îi rămân
ZILELE ÎN EDEN de ELENA BULDUM în ediţia nr. 1539 din 19 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370195_a_371524]
-
în „DRUM”, anul III, nr. 3 din 27 noiembrie 1937... XII. VOIAJ, de Ion Pena , publicat în Ediția nr. 1698 din 25 august 2015. Sbor alb, aruncat peste zare, Trec albe legiuni de gânduri - Nici-o stea, nici-o statuie de sare, Înfipte-n trecut, în curânduri. Alergam, aur, printre platanii suri, Ceas deșteptător pentru fluture și cuc, Iarba ne mângâie, plopii mahmuri Și Dumnezeu e bun ca un eunuc. Privire departe, cer larg, deschis, Ne jucăm cu focul, cu inima mea; Somnul
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/370178_a_371507]
-
un puț numără călătorii Și rugăciuni adânci singur îngaimă. Publicată în „DRUM”, anul II, nr. 4 - 5 din 1 ianuarie 1937 ... Citește mai mult Sbor alb, aruncat peste zare,Trec albe legiuni de gânduri -Nici-o stea, nici-o statuie de sare,Înfipte-n trecut, în curânduri.Alergam, aur, printre platanii suri,Ceas deșteptător pentru fluture și cuc,Iarba ne mângâie, plopii mahmuriși Dumnezeu e bun ca un eunuc.Privire departe, cer larg, deschis,Ne jucăm cu focul, cu inima mea;Somnul e
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/370178_a_371507]
-
indignat în zilele mișcărilor sociale de reprimările prin violență în decembrie 1989. I-a fost greu, a suferit când i s-a refuzat intrarea în țară, de la aeroport. Cum să riposteze și față de cine ?! Înțelegea ce se petrece, simțea încă înfipți în istorie colții monstrului comunist. A fost alungat din nou și a trebuit să mai plece în exil, de data aceasta având lângă Majestatea Sa pe Majestatea Sa Regina Ana care niciodată nu a exprimat insatisfacția unei regine fără coroană
ALTEŢA SA REGALĂ PRINCIPESA MOŞTENITOARE MARGARETA A ROMÂNIEI. TIMP, DESTIN, VOCAŢIE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1182 din 27 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/370198_a_371527]
-
pe soclul său de piatră carpatină - Stă eroul de la șaptezeci și șapte ... ----------------------------------------------- Publicată în „Graiul tineretului”, anul II, nr. din 11 iulie 1933 VOIAJ Sbor alb, aruncat peste zare, Trec albe legiuni de gânduri - Nici-o stea, nici-o statuie de sare, Înfipte-n trecut, în curânduri. Alergam, aur, printre platanii suri, Ceas deșteptător pentru fluture și cuc, Iarba ne mângâie, plopii mahmuri Și Dumnezeu e bun ca un eunuc. Privire departe, cer larg, deschis, Ne jucăm cu focul, cu inima mea; Somnul
POEZII PUBLICATE ÎN DIFERITE ZIARE ŞI REVISTE ALE VREMII de ION PENA în ediţia nr. 2243 din 20 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370153_a_371482]
-
Hei, moarte, ursuză și rea, cu fruntea de negură grea deshumă focoșii cârlani să bem un milion de ani, să bem sacadat și urât cu toată durerea în gât. Tu, moarte, nimic nu câștigi că noaptea în ochi mi-o înfigi și-alături de-atâția nebuni un hoit obosit mai aduni. Tu, moarte la fel hăuești cu lupii și câinii cerești, că omul în viață adastă o vârstă mai vastă. Ci lasă porunca eternă și vino cu noi în tavernă la
POEZII PUBLICATE ÎN DIFERITE ZIARE ŞI REVISTE ALE VREMII de ION PENA în ediţia nr. 2243 din 20 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370153_a_371482]
-
privea dintr-un tufiș, cum învățau să lupte cu sabiile, cu sulițele sau corp la corp. Dar, cel mai mult îi plăcea trasul la țintă cu arcul. Urmărea cu sufletul la gură cum săgețiile zburau zbârnâind prin aer și se înfigeau, mușcând din lemnul țintei. Cât de mult i-ar fi plăcut să tragă și ea cu arcul! Într-o seară, își luă inima în dinți și se înfățișă tatălui ei: -- Tăicuțule, am o mare, mare rugăminte la tine! Oroles, o
POVESTEA MICUŢEI ARCAŞE de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1539 din 19 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370252_a_371581]
-
strălucea un pumnal cu incrustații care sclipeau în razele soarelui târziu. Copila își aduse repede arcul în față, alese o săgeată și fixă ținta. Nu, nu era nici o greșeală, căpetenia chiar încerca să ajungă destul de aproape de rege cât să-i înfigă pumnalul în piept. Bristena trase de coardă cât putu de tare, după care dădu drumul săgeții. Fu cât pe ce să cadă din copac când răcnetele izbucniră în mulțimea de sub picioarele ei. -- A cui este această săgeată? Răcnetul regelui o
POVESTEA MICUŢEI ARCAŞE de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1539 din 19 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370252_a_371581]
-
ești copile? Bristena nu reuși să scoată nici un cuvânt de teama lui Oroles, care, o privea crunt, întocmai ca restul căpeteniilor. Oare greșise? Nu înțelesese bine mișcările acelei căpetenii din spatele regelui? Nici nu văzuse altceva decât că săgeata ei se înfipsese în gâtul acelui om. Nu avea să o mai recupereze niciodată. Dar nu acest lucru o supăra, cât faptul că tăicuțul și frații ei aveau să o pedepsească rău pentru că îi urmase și pentru că îndrăznise să tragă cu săgeți în fața
POVESTEA MICUŢEI ARCAŞE de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1539 din 19 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370252_a_371581]
-
niște aripi de fluturi m-ai tocmit și atunci mi-ai promis că-ți voi fi ostatică- alături. și-am luat de la capăt un fir deșirata dreptate -mi v-oi face am pupile, mă uit și mă mir mi-ai înfipt numai vârfuri de ace. cu inima-ntinsă și ruptă în palma scurt'-a iubirii acrită de viață te-nfruptă și mușcă din legile firii. Referință Bibliografică: PRECIS... Elena Buldum : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1635, Anul V, 23 iunie
PRECIS... de ELENA BULDUM în ediţia nr. 1635 din 23 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353315_a_354644]