2,013 matches
-
toamna plânge cu lacrimi cristaline sub cerul spuzit de stele. În amurgul rece și senin de toamnă, stând sub neonul încrustat în cer, simt miros de belșug. Dealurile se încovoaie sub arături de catifea, foșnetul de mătase al arinilor te înfioară, lumina dulce se pierde printre crengile argintii ale copacilor. Ce plăcut este să admiri peisajul multicolor al toamnei ! Loredana Epure NINGE ! Parcă mă anunța vântul pe care-l auzeam trecând pe lângă casa mea, de frumusețea ce avea să mă întâmpine
Compunerea şcolară by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Science/652_a_1025]
-
între temperamentul lui Michelangelo și această statuie pe care o consideră o imagine a însușirilor sufletești ale artistului. La Michelangelo orice schiță, orice desen poartă accentul unei prezențe formidabile; în fața lui, admirația este amestecată cu o uimire care parcă te înfiorează și te determină să simți geniul, euforia geniului. Trebuie menționat faptul că Michelangelo îl înfățișează pe Moise, ilus‑ trând textul Vulgatei, care spune că acesta avea coarne, după întâlnirea cu Dumnezeu; iar în textul ebraic se spune că fața lui
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_990]
-
planuri contrapunctice independente ale discursului este determinată de funcția structural-expresivă îndeplinită de fiecare dintre acestea în contextul țesăturii de ansamblu: motivul tematic în tonuri cu rol de „decor” ilustrează un autentic corespondent muzical descriptiv, sugestie a unei adieri ușoare ce înfioară pentru o clipă mătasea pânzelor sau poate cea a voalurilor. Acest traseu asigură dinamizarea discursului în raport cu celelalte două voci inferioare; în plan median se derulează ideea tematică principală într-o atmosferă lirică și calmă, care derivă din traseul descendent și
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
între temperamentul lui Michelangelo și această statuie pe care o consideră o imagine a însușirilor sufletești ale artistului. La Michelangelo orice schiță, orice desen poartă accentul unei prezențe formidabile; în fața lui, admirația este amestecată cu o uimire care parcă te înfiorează și te determină să simți geniul, euforia geniului. Trebuie menționat faptul că Michelangelo îl înfățișează pe Moise, ilus‑ trând textul Vulgatei, care spune că acesta avea coarne, după întâlnirea cu Dumnezeu; iar în textul ebraic se spune că fața lui
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_987]
-
unor vremi tragice prin care a trecut poporul român. Revenit pe pământul natal al Basarabiei În dată după Încetarea ostilităților Între Prut și Nistru, reporterul Sergiu Roșca ne Înfățișează drame zguduitoare În secolul al XX-lea. Poposind la Hâncești este Înfiorat de distrugerea aproape completă a localității. Castelul lui Manuk-Bei a fost deteriorat și toata ornamentația și arta decorativă a fost distrusă. Chișinăul era acoperit de o ceață și centrul orașului era În Întregime o ruină. Frumosul edificiu al Școlii Eparhiale
Refugiaţi basarabeni apostoli ai neamului românesc by Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91599_a_93564]
-
George Coșbuc, de la Tudor Arghezi și Nichita Stănescu, de la Vasile Levițchi și Grigore Vieru, de la Adrian Păunescu și Ioan Alexandru și de la mulți, mulți alții. Scriu de obicei destul de ușor, chiar dacă scrisul nu o dată mă înlăcrimează, făcându-mă să tresar înfiorat la reverberarea gândurilor. Poezia este pentru mine și zbor, și cântec, și durere, și vis, și lumină îmbătătoare. E cea mai plăcută povară de care n-aș vrea să mă debarasez niciodată. Ca de credința în Bine, adică în Dumnezeu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
Urme de urși lupi flămânzi populând văgăuni. Punți peste ele brazi răsturanați nord de furtuni. Lumini și umbre culori răsfrânte în aprigi priviri. Loc de cântec și dor ascunziș de haiduci destăinuite iubiri. Aer pur amețind înălțimile Ape reci cristalin înfiorând adâncimile. Răcoritoare adieri de legendă în câte-or fi zările. Numele tău arboros străjuind depărtările. Tragic destin blestemat incontinuu să îndure Detrunchierea Nesfârșit de cruntă și dureroasă secure. DOMNUL VAMEȘ DIALOGÂND CU POETUL Ca de sârmă ghimpată mâinile tale borfăindu-mi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
fel în care nu mi-am imaginat că voi ajunge, sunt doar eu, fără nimic. Nu mai am nimic și nu știu dacă am avut ceva vreodată! NE QUID NIMIS Au trecut anotimpuri pe lângă mine, parfumul florilor de tei îmi înfioară simțurile și miros zăpada căzută peste sufletul meu. Îmi odihnesc gândurile în fiecare an încercând să repar ce nu mai funcționează. Mam transformat într-o circumstanță atenuantă încercând să scap de pedeapsă, și mă întreb de ce tocmai cei care ar
JURNAL ABSENT by CATI GAVRIL () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1688_a_2950]
-
Visez, dar uit să trăiesc Visul, să las o urmă... Nu știu să mor, Să mă definesc, Am rădăcini firave Și este secetă în lume. Cerul curge în mine Ca o furtună, Marea îmi colorează Seninul în gri Și mă înfioară Zgomotul trist al tăcerii. Trăiesc absurd cu mine! MĂ PIERD ÎNCET Mă pierd în cuvinte, În mii de culori, Visez uneori Că-mi cresc aripi, Că zbor... Sunt condamnată Să-mi citesc gândurile Să le deslușesc Și să mă rătăcesc
JURNAL ABSENT by CATI GAVRIL () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1688_a_2950]
-
lumina tulbure a ochilor mergeau prin ceață neplânși./ Rătăceau prin cetăți/ Cu buzele arse de foamea stelelor.../ În obrajii crispați am citit deznădejde -/ Deznădejdea celor ce nu mai cred în nimic", Îngerii). Procesiunea lor reflectă o reacție a mentalului colectiv înfiorat de dispariția idealului. Repetiția imperfectului verbului "a fi" devine și aici ca și în alte texte o tehnică prin care se accentuează caracterul definitiv al afirmațiilor, caracterul iterativ și nelimitat al experienței, al fenomenului descris ("Erau mai mulți decât roua
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
transmitere a graiului divin, pogorârea lor nu e însă una în calitate de mesageri, de purtători ai luminii, ci este o procesiune a renunțării și a deznădejdei, ei nu pot să mai comunice decât o angoasă devenită cosmică ("Dinspre cer îngerii coborau/ Înfiorați de spectrul Titanului", Îngerii). Pierderea comunicării cu sacrul creează o mitologie a alterității, dublul uman, sinele, devenind el însuși divinitate. Dacă lumea nu poate fi cunoscută, cucerită atunci atenția căutătorului se va orienta spre interior într-o încercare de reașezare
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
ajunsese îl făceau să se întrebe dacă nu va cădea. Era trist. Se temea să nu răcească; apoi, singurătatea și acele depărtări... Cîțiva copaci înghețați îi arătau că se apropie; un cer de plumb și tăcut, altădată neobservat, acum îl înfiora; ar fi voit să audă voci de copii, să se întreacă cu el, în alunecarea potcoavelor; dar, nimeni, nimeni”.7) Ca și alte poeme ale lui Bacovia, „Tablou de iarnă” a apărut întîi în volum (Plumb) și abia după aceea
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
Bacovia a iubit și a jinduit mereu la iubire. în toată opera sa nu dai decît peste două izbucniri de misogin: „Femeie, - mască de culori,/ Cocotă plină de rafinării -/ Tu, care țipi la desfrînări tîrzii/ Pe visători, cu greu, îi înfiori...” („Contrast”) și: „Voi, femeilor, ați nenorocit o mulțime de scriitori”. („Dintr-un text comun”)4) Firește, se considera printre aceștia. Era convins că nefericirea sa are drept cauză primordială o iubire eșuată, care i-a dat viața peste cap pentru
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
apropiați, încît el [care abia descinsese în casa ei - n. m.] o plimbă de talie pînă la patul din fundul camerei”7). Comportamentul sentimental al poetului a fost, cred, definitiv marcat de experiența „cabinetelor particulare” frecventate în adolescență. Așteptarea îl „înfiorează”, anticipînd plăcerea simțurilor: „Ca de plăceri să tremuri...”8) Simțurile sînt cele care definesc „iubirea”. Carnea prevalează asupra spiritului. Undeva, un vers amintește de „tarea iubire” de odinioară, care, în epoca Stanțelor burgheze, „numai poetică [adică subiect de poezie - n.
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
cea din relatarea de călătorie a lui A. Russo), plopii din textele celor citați mai sus fac parte, nu încape îndoială, fie din specia nigra, fie din specia pyramidalis, care ating înălțimi de pînă la 40 de metri și se înfioară de vînturi nevăzute. Ei se impun privirii atît ziua, cît și noaptea: „Cad din cer mărgăritare/ Pe orașul adormit...// Plopii, umbre solitare/ în văzduhul neclintit,/ Visători ca amorezii/ Stau de veghe la fereastră,/ Și pe marmura zăpezii/ Culcă umbra lor
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
îl pronunță fără reținere, ba cîteodată cu un soi de voluptate. Pentru el moartea n-are față. Cert, ea e o prezență aproape permanentă. Uneori e în afara sa, fapt vădit prin „semne” care-l fac să tresară și să se înfioare, alteori e înlăuntrul său, ca o oboseală, ca o „amețire” ori ca o „amorțire”. Moartea îl cheamă, îl soarbe, îi înmoaie cerbicea: fără violență, cu blîndețe. Vine, nu o dată, pe fluviile muzicii, îl prinde într-un vals monoton, continuu, înșelător
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
din anul IV, ultimul pentru seria lor. Peste două săptămîni vor da licența. Le propun o discuție despre titlurile latinești ale poemelor lui Bacovia. - Să începem - zic - cu „Gaudeamus”. Ce înseamnă? Nici o reacție. Tac împreună, într-o solidaritate care mă înfioară. Nu pot să cred că nu știu, așa că insist: - în fiecare an, la deschiderea cursurilor, ați cîntat ,,Gaudeamus igitur”. Recent, ați făcut-o și la festivitatea de după terminarea cursurilor. Nu bănuiți, măcar? Nu bănuiau. Cîntase - au recunoscut - magnetofonul, nu ei
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
componente: „Nu-l speria căpitane... Boierii sunt slabi la fire; brațul, haina, mintea, fața, inima, totu-i subțire.” (B.P. Hasdeu)exclamație: manifestare bruscă și puternică a vocii: „N-avem oști, dară iubirea de moșie e un zid Care nu se-nfiorează de-a ta faimă, Baiazid!”(Eminescu). (exclamație patetică); „O, te-admir, progenitură, de origine romană!”gradație (climax): cunoaștere progresivă (ascendentă): „O, te văd, te-aud, te cuget, tânără și dulce veste.” (M. Eminescu) „Mă uit la vulturul din zare Cum
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
Oaspeții primăverii”, „Cocoarele”) și vara („Concertul În luncă”, „Secerisul”, „Cositul”) și toamna („Toamna țesătoare”) Își găsesc imaginile specifice, dar iarna este un anotimp „fascinant” (poate indus de o anumită stare maladivă?). Coșbuc nu detestă iarna, dar pe V. Alecsandri Îl Înfioară. De aceea iarna pleacă În călătorie, În lumea soarelui. Pastelul „Iarna”, apărut În „Convorbiri literare” la 1 aprilie 1868, repetă În mare măsură tabloul hibernal stând sub semnul aceleiași Încremeniri, respingând parcă viața: ” Din văzduh, cumplita iarnă cerne norii de
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
Desigur, în Pléiade! Mănânci cu poftă zațul cu grunji mari, folosind un creion chimic drept linguriță, nemaiținând seama de arsurile ce-ți rășpăluiesc stomacul cu un glaspapir apăsat peste mucoasa fragedă... Și visezi, pierdut în viața altuia, tânjești, în devălmășie, înfiorat de o groază parfumată exotic, la mângâierile sifiliticei Louchette, la Dorothée, la veșnic nesățioasa Jeanne Duval (bănuită a fi având un vagin dublu!), la actrița Marie Daubrun (căsătorită cu unul din cei mai buni prieteni ai săi), la superba Apollonie
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2180_a_3505]
-
în cealaltă și o popească batistă atârnată de guler ca o bavetă, se întoarse după ei, exclamând suav: Oh! Tinerețe! Tinerețe!..." (Ionel Teodoreanu, La Medeleni) (e) "Mireasa ceriului albastru / Își împânzește-n ape chipul, / De vraja ei tresare unda / Și-nfiorează-se nisipul. S-aștern bobițele de rouă / Pe-ntinsul luncii patrafir: / Din mâna ceriului, părinte, / Se cerne preacuratul mir..." (Octavian Goga, Pe înserate) (f) "Crainicul (de pe trepte, face semn trâmbițașilor să înceteze) Trâmbițași! Cinstită curte, oaspeți mari din țări străine
Limba română: repere teoretice și aplicații by ANGELICA HOBJILĂ () [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
această resursă va fi folosită cu aceeași eficiență cu care este folosită de PSD, de exemplu, ar trebui să luăm cel puțin atâtea voturi câte ne dau sondajele de opinie, dacă nu mai mult. R.T. Stați puțin, că asta mă înfioară puțin și chiar mă sperie. Ce-nseamnă să folosiți această bază, domnule Stoica? Deja văd niște armate din astea de oameni care au ocupat poziții în administrația locală șurubărind, învârtind lucrurile în așa fel încât la alegerile generale să obțină
Istorie recentă 100% by Robert Turcescu/Valeriu Stoica () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1377_a_2886]
-
foarte bine cât de periculoase pot fi pentru un anchetator ideile preconcepute, dar nu am putut scăpa de acea hazardantă ipoteză. Gândurile mi-au fost întrerupte de zbârnâitul telefonului. Eram chemat la cabinetul șefului direcției. Am urcat rapid scările, ușor înfiorat de gândul, pe care îl aveam de fiecare dată în asemenea situații, că nu sunt chemat la șeful unității pentru a primi laude sau felicitări. Intrând în spațiosul birou, nu l-am văzut nici pe șeful direcției, nici pe bărbatul
ANCHETE ALE SECURIT??II by GHEORGHE COTOMAN () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84041_a_85366]
-
regele Eduard, cada de argint și tot ce ține de toaletă era ascuns într-un dulap uriaș. Am vizitat apoi partea cea mai veche a palatului, care dă spre Spree. Îmi arată camera fantomelor și camera călăului și ne-am înfiorat, apoi, veseli, ne-am aplecat pe fereastră, deasupra unei grădini micuțe și umbrite de zidurile care o înconjoară. Este grădina interioară unde-i place împăratului să ia micul-dejun, împreună cu împărăteasa, și să-l primească pe cancelarul imperiului... Când nu plouă
Martha Bibescu și prințul moștenitor al Germaniei by CONSTANTIN IORDAN [Corola-publishinghouse/Science/996_a_2504]
-
într-o lume robotizată și înfrigurată de temeri și reacții pavloviene. Deși a fost exemplar, Vasile Paraschiv refuză sintagma de erou, dintr-o modestie ce-i este caracteristică. Simplitatea și onestitatea alcătuiesc natura sa primordială. Iar ele sunt autentice și înfioară. Lupta mea pentru sindicate libere în România (ediție îngrijită, studiu, note și selecția documentelor de Oana Ionel și Dragoș Marcu, postfață de Marius Oprea, Editura Polirom, Iași, 2005) este subintitulată, oarecum abuziv, Terorismul politic organizat de statul comunist: astăzi termenul
Năravuri româneşti. Texte de atitudine [Corola-publishinghouse/Journalistic/2083_a_3408]