2,826 matches
-
sîmbătă, cînd îi vedem doar nările într-un nor, suflînd viață peste Adam, care se trezește printre creaturile de jos. Adam are aceeași formă ca Dumnezeu, însă e mai gînditor. în final, iată și peretele din fața orgii. Adam și Eva îngenunchează strînși unul în altul lîngă rîul care izvorăște de sub pomul vieții. Pasărea din copac este un phoenix. Mai am și alte detalii la care să lucrez. După o pauză lungă, pastorul zise: — îți admir, bineînțeles, îndemînarea și gîndirea, și sînt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
dator. După cum vezi, durerea rațională și moartea nu mi-au creat probleme.“ Priviră la șoimul cu un iepure tînăr în gheare, apoi se opriră în vîrful unei stînci. în fluviul de desubt, două lebede își îngemănară gîturile și primii îndrăgostiți îngenuncheară unul în fața celuilalt pe țărmul depărtat. La orizontul din apus răsărea un ciot din marele turn babilonian, și niște figuri minuscule fluturau steaguri în vîrf; la răsărit, pe Ben Sinai, pe un petic de vreme rea, pastorul cioplea tablele triangulare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
ținîndu-și bastonul și mapa pe genunchi. în spate, la o oarecare distanță, se afla un tron medieval din lemn pus pe o platformă cu trei trepte din marmură. Ceilalți șambelani își aduseseră grupurile alături, și în acel moment bărbații grăsulii îngenuncheaseră pe treapta de jos într-o poziție de rugăciune. în apropiere, membrii delegației erau înghesuiți unii în alții. Șambelanul lor îi fotografia. Rima continua să treacă pe lîngă Lanark fără țintă și visătoare, pînă cînd el îi spuse brusc: — Impresionant
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
iar Rima trase brusc aer în piept. O blondă înaltă, cu o haină neagră și un rucsac, stătea ghemuită pe drum, cu mîinile peste față. — Eu sînt aia? șopti Rima. Lanark dădu aprobator din cap, se duse la fată și îngenunche lîngă ea. Rima scoase un chicot isteric: — Ai uitat? Ai făcut asta deja. Dar tristețea celei din fața lui îl făcu să n-o bage în seamă pe cea din spate. El o prinse de umeri și zise insistent: Sînt aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
de mers. Scoase un sunet între urlet și rîset și continuă să mănînce pînă cînd nu mai rămase nimic, apoi deșurubă sticla de coniac și bău două guri, se sculă în picioare și merse clătinîndu-se în ceață. O zări cum îngenunchează în fața drumului și o auzi vomitînd. Se întoarse palidă, se întinse cu capul în poala lui, și adormi pe loc. La început, greutatea din poală i se păru liniștitoare. Fața ei, copilăroasă în timpul somnului, îi dădu sentimentul tandru, de superioritate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
N-o să mori! — ...la marginea unei autostrăzi nenorocite, fără un doctor nenorocit, la lumina asta nenorocită. — O să ajungem la Unthank înainte de asta. — De unde știi? — Și dacă nu, o să am eu grijă de tine. De obicei, nașterile sînt chestii naturale. Ea îngenunche pe iarbă, își acoperi fața și plînse isteric, în vreme ce Lanark o privea neajutorat și rîdea, pentru că simți că i se luase o povară pe care o purtase toată viața fără să observe. Apoi i se făcu rușine, îngenunche și o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
naturale. Ea îngenunche pe iarbă, își acoperi fața și plînse isteric, în vreme ce Lanark o privea neajutorat și rîdea, pentru că simți că i se luase o povară pe care o purtase toată viața fără să observe. Apoi i se făcu rușine, îngenunche și o îmbrățișă, iar ea îl lăsă. Rămaseră multă vreme ghemuiți. CAPITOLUL 34. Intersecții O semilună plutea pe cer, cînd se uită data următoare. — Rima, cred c-ar trebui să continuăm să mergem, spuse el. Ea se ridică în picioare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
nou. Rima stătu întinsă pe prosoape, iar Lanark o săpuni și o șterse, acordînd atenție specială burții ei imense, care arăta mai normal goală decît îmbrăcată. Se strecură în așternut, și Ritchie-Smollet se întoarse cu o trusă din piele neagră. îngenunche lîngă pat, scoase un termometru, un stetoscop și mănuși sterile într-un plic transparent. Strecură termometrul la subsoara Rimei și tocmai rupea plicul, cînd ea își deschise ochii și strigă ascuțit: — Lanark, întoarce-te cu spatele. — De ce? Dacă nu te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
e rău acolo, dar cel puțin răul se vede, nu e poleit cu minciuni ca aici. Ești un caz periculos. Dar te voi ajuta. Deschide spațiul de refugiu, domnișoară Thing. în fața biroului era o carpetă cenușie din lînă. Domnișoara Thing îngenunche și o trase la o parte, dezvelind o placă rotundă din oțel afundată în linoleum. Vîrî degetul mare și arătătorul în două deschizături mici din mijloc și o ridică ușor, deși avea un diametru de șaizeci de centimetri și o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
să scoată de la ea tot ce știa. Sesiză senzația nervoasă care semnala apropierea unei ființe umane. O secundă mai târziu, pe ușa deschisă în partea dinainte a navei, dădu buzna un om subțirel, cu păr sur. Alergă la Leej și îngenunche. - Draga mea! zise. Te-ai întors. O sărută pătimaș. Gosseyn, la fereastră, nu-i băgă în seamă pe amanți. Privea fascinat spectacolul de sub el. O insulă verde, montată ca un smarald într-o mare de safir. O gemă strălucea în mijlocul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
pentru a străpunge spațiul umbros: răsuflă ușurat văzând corpul întins pe sol. Sosea la timp. Acum, problema consta în adăpostirea trupului său inconștient. Mai întâi de toate, ascunse matricea sub o lădiță de metal, pe o etajeră. Apoi, foarte repede, îngenunche lângă corpul nemișcat și își încordă auzul pentru a-i auzi respirația. Îi auzi inima bătând, sesiză pulsul și simți respirația lentă și măsurată a lui Gosseyn, cel lipsit de cunoștință. Era una dintre experiențele cele mai ciudate ale vieții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
cu tălpile goale printre șireturile unor sandale de războinic roman. La stânga și la dreapta lui sunt soldați uimiți pentru o clipă, ca și împăratul, de demnitatea și de splendorile ostaticelor persane, care mătură praful cu marginile brocarturilor pe sub care au îngenuncheat. Pentru Omar, era doar o scenă de fast, pe care mulțimea a strivit-o sub tălpi. Între îngâmfarea macedoneanului și încăpățânarea speriată a reginei abandonate, învingătoare e turma de mercenari și soldați, de valeți și oameni de curte, adunați sub
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
ori întrebaseră ce covor e acolo și pentru ce nu îl așeza lângă pat. Omar nu răspundea, însă după ziua în care i se păruse că fusese la un pas de-a orbi, îl desfășurase ca pe un zaronim și îngenunchease pe el, chit că nu prea știa ce avea de făcut. Nu ar fi crezut niciodată că dervișul rotitor e un vânzător de kebab. Încă se vorbea despre taică-său, el însuși sufit, care avusese o prăvălie printre armeni, lângă
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
sunt întotdeauna gata să alerge în ajutorul unui frate. Aici este al doilea punct; genunchi la genunchi: în acest fel maestrul a depus toate eforturile pentru a mă ridica atunci când eram trântit [la pământ]. Maestrul nu trebuie să ezite să îngenuncheze dacă trebuie, pentru a cere iertarea unui frate condamnat. Aici este al treilea punct; piept la piept: în acest fel, maestrul, când am fost în picioare, m-a atras spre el, înduioșat de o sinceră compasiune. maestrul trebuie să păstreze
CETIRE ÎN PALMĂ by Noemi BOMHER () [Corola-publishinghouse/Science/100963_a_102255]
-
fotografie din tinerețe. Pe buzele Melaniei Lupu tremură un surâs. Făcu o reverență adâncă ținîndu-și cu degetele subțiri pardesiul și șopti: ― Adio, draga mea! * De după colțul vilei apăru Raul Ionescu. ― Nu e nimeni. Îi dăm bătaie! Urcară câteva trepte. Dascălu îngenunche în fața ușii. Scoase o lanternă și lumină scurt broasca. ― Rahat cu perje! Scarlat privea în lungul străzii. Felinarele, rare, luminau slab. Un câine alb se strecura pe lângă ziduri adulmecând porțile. Ușa scârțâi. Intrară unul după altul, conduși de lanterna cârnului
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
îi tremurau. ― Otravă! Nenorocitul a murit otrăvit. Se vede după culoare. E vânăt. ― Deci o crimă! exclamă îngrozită Valerica Scurtu. Melania Lupu șopti cu lacrimi în ochi: ― Ar fi prea îngrozitor... Atinse ușor brațul sculptorului: De ce? Nu înțeleg nimic. Tânărul îngenunche din nou, mirosind buzele cadavrului. Simți o aromă iute, de migdale. ― Cianură? întrebă Grigore Popa. ― Da... Cred că da. Valerica Scurtu plângea cu sughițuri. Trupul sfâșiat de convulsii tresărea electrocutat. În fond, moartea lui Panaitescu o lăsa rece. Deși conviețuiau
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
SINE PENTRU A-ȚI OFERI UNA DIN OPINIILE MELE INTUITIVE. DAR DACĂ AI IZBUTI SĂ ABAȚI TOATĂ POVESTEA PE LINIA UNUI PROCES CU MĂRTURII ȘI CONTRA-MĂRTURII, ASTA AR FI O VICTORIE PARȚIALĂ. SÎNT O ECHIPĂ DESTUL DE INFATUATĂ, AȘA CĂ SĂ NU ÎNGENUNCHEZ ÎN FAȚA HOTĂRÎRII LOR, DE PARCĂ AR VENI DE LA DUMNEZEU. TOT CU AERUL ACELA ÎNCRUNTAT, SE ÎNDEPĂRTĂ, CĂTRE O UȘĂ AFLATĂ CEVA MAI ÎNCOLO ȘI HEDROCK ÎȘI DĂDU SEAMA CĂ PELDY A PĂȘIT ÎNAINTE. \ POFTIȚI PE AICI, ÎI SPUSE TÎNĂRUL. CONSILIUL VĂ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
după plăcerea sa. Trebuie să ne rugăm Dacă prima poruncă ne cere să credem într-un Dumnezeu dincolo de umanitatea noastră, cea de-a doua poruncă merge mai departe. Ne îndeamnă să-l adorăm pe Dumnezeu. Numai în fața Lui trebuie să îngenunchem, și numai Lui trebuie să-i slujim. Deoarece Dumnezeu există, avem datoria să-l adorăm și să-i arătăm venerația cuvenită. Dumnezeu are un nume, pe care noi putem și trebuie să-l folosim. A doua poruncă vrea să înlesnească
Micul catehism pentru familie by Christoph Casetti () [Corola-publishinghouse/Science/100995_a_102287]
-
nas celui care mi-ar fi zis că numai legat de cineva, de ceva, poți să fii cu adevărat liber și că eu însumi voi ajunge într-o zi la această concluzie... Apoi m-am dus la cimitir. Vroiam să îngenunchez la mormântul mamei, dar, ridicîndu-mă, nu m-am putut opri să nu mă uit la chipul de porțelan al fratelui meu. Spre surprinderea mea, am simțit că nu mai eram pornit contra lui Dinu. Timpul ștersese gelozia care îmi înveninase
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
smochini, cu trunchiurile noduroase și frunzele mari, alburii, acoperite de praf. Smochinii nu mai făceau fructe. Rămăseseră inutili printre cactuși enormi cărora le pria, se părea, uscăciunea țărmului, dar păleau în fața altarelor înalte de marmură pe care îți venea să îngenunchezi. Michelangelo în persoană, dacă ar fi sosit într-o bună zi pe acel țărm, nu l-ar mai fi părăsit, cred; ar fi sculptat acolo toată viața, mulțumindu-se cu pâine și apă; și dintr-odată să mă trezesc eu
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
la înmormîntare, printre bocete fără lacrimi și grija de a nu fi cumva furată de rudele mai puțin pioase, cum scumpul ei soț o certase, " Stricato, nu mă mai tîrî pe la toți doctorii, că oricum o să mor", după care a îngenuncheat teatral în fața sicriului strigând " Voi îndeplini tot ce mi-ai spus tu", în timp ce afară, fanfara, în mod expres nedorită de răposat, își continua marșul funerar făcând să geamă alămurile. Apoi, fără nici o noimă mi-au venit în minte vrăbiile care
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
împotriva căreia nu puteam face nimic, contradicțiile mele. Tot ce-mi stătea la îndemînă era să amân înfrîngerea, capitularea. Atât. În zadar înghițeam somnifere ca să pot adormi și visam că într-o bună zi, sculîndu-mă, îi voi vedea pe toți îngenuncheați pe coridoare, așteptând să trec printre ei și să-i iert. Mă mințeam. Nu puteam să încui ușa, să zic "nu mă interesează, domnilor, muriți liniștiți, lăsați vorbă să mă cheme cineva când ați murit toți, ca să vă cioplesc pietrele
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
trebuiau să hotărască dacă da sau nu, ciuma dăduse peste ei și dacă da sau nu, trebuia luptat împotriva ei. Mulți noi moraliști din orașul nostru obișnuiau atunci să spună că nimic nu folosește la nimic și că trebuie să îngenunchem. Iar Tarrou și Rieux și prietenii lor puteau răspunde asta sau aia, dar concluzia rămânea mereu cea pe care o știau: trebuia luptat într-un fel sau altul și nu îngenuncheat, toată problema era să împiedici un număr cât mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
strigat: "Frații mei, trebuie să fim acela care rămâne!" Nu era vorba de a renunța la precauții, la ordinea inteligentă pe care o societate o introduce în dezordinea unui flagel. Nu trebuiau ascultați acei moraliști care spun că trebuie să îngenunchem și să abandonăm totul. Trebuie doar să începem să înaintăm în beznă, puțin orbește și să încercăm să facem binele. Cât despre rest, trebuie să stăm locului și să ne lăsăm în seama lui Dumnezeu, chiar în ce privește moartea copiilor, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
finală de destindere. Într-un anume moment a rostit un scurt și înflăcărat cuvânt prof. Veronica Darabană, colega de promoție a fiicei mele, accentuând prezența pe coperta acestui volum a unui buchet de lăcrămioare, făcând aluzie la faptul că, anual, îngenunchez în fața frumuseții acestor flori, le culeg cu răbdare grupându-le în buchete de câte 51 de fire și pe care le dăruiesc cu precădere colegelor fiicei mele și altor persoane feminine apropiate. Una cu alta, am distribuit cele 50 de
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]