4,243 matches
-
urmă, Înțepenite În zăpezile Țării de Jos. Singura șansă a trupelor beglerbegului Soliman fusese marșul forțat până la ciocnirea decisivă cu oastea Moldovei. Dar marșul forțat istovise pedestrimea. Ienicerii, flămânzi și Însetați, se târau cu greu prin zăpezi și prin noroaiele Înghețate. Caii erau și ei flămânzi, iar unii căzuseră, slăbiți, neputând să se mai ridice. Călăreții trebuiseră să se alăture pedestrimii, mergând pe jos și trăgându-și caii de dârlogi. Micile unități de spahii trimise În recunoaștere nu se mai Întorseseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
se Întoarse, ușor Încruntat. - E târziu, căpitane... - S-ar putea să fi omis un detaliu, spuse Oană, Îndreptându-se spre pologul care Închidea intrarea În cortul de campanie. Din câte știu, strategia de mâine este gândită pe un teren ferm, Înghețat, Împădurit, unde trupele noastre pot fi văzute doar În momentul În care trec la atac. - E iarnă, căpitane... spue Ștefan, iritat. Și sunt dealuri. Nu cred că anotimpul sau relieful se vor schimba până dimineață. Câțiva boieri râseră ușor, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
ta! răspunse Oană, la fel de calm. S-au și schimbat deja! Cu un gest larg, trase pânza cortului și arătă În afară: - Se Încălzește și s-a lăsat ceața! Adunarea tăcu. Ștefan tăcu și el. - Terenul e mocirlos, nu mai e Înghețat. Relieful nu mai e nicăieri, căci ceața acoperă totul. Nu mai sunt dealuri. Nu mai sunt păduri. Nu mai e nici o armată a Moldovei. E doar ceață! - Da... șopti voievodul, gânditor. Cu toate astea.... nu văd ce schimbări tactice putem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
din oglinzi ar fi acoperit o mare parte din Înălțimi. Apoi, peste Întreaga butaforie căzu liniștea. Era o liniște aspră, de noapte senină și glacială. După căderea Întunericului se făcuse din ce În ce mai frig. Nu ningea, dar o pojghiță subțire de zăpadă Înghețată rămăsese din zilele trecute. Răsărise luna, iar lumina ei se răsfrângea În albul zăpezii, creând impresia că ziua nu se sfârșise, că nici nu se putea sfârși decât alunecând Într-o nouă dimineață. Apropierea bandiților Jian Shi fu vestită de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Încetase a doua zi. Alexandru scăpase prin talentul de a picta. - Ne apropiem, căpitane... se auzi vocea lui Lacrămă, iar Oană auzi din nou tropotele cailor Înăbușite de zăpada proaspătă și moale. Conacul Brăneștilor se profila deja În mijlocul unui crâng Înghețat. Drumul până acolo fusese pustiu. Era frig, erau sărbători. Dar În apropierea conacului se vedeau numeroase urme În zăpadă. Apărătorii se opriră. Urmele veneau din satul aflat În apropiere. Și nu erau de copite, ci de Încălțări ușoare. - Colindători... spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Încă din octombrie, Vlad. Și apoi toate acestea se năruiseră În starea de rău și de sfârșeală, care se transformase din nou În leșin. Când deschise din nou ochii, era seară și nu se auzea decât fâșâitul saniei pe zăpada Înghețată. După o vreme sania se opri, iar chipul doctorului apăru din nou, ceva mai Îngrijorat. Izbucni chiar o ceartă Între doctor și Ali beg. Rezultatul fu acela că se opriră peste noapte Într-o altă casă, ceva mai mare și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
cu degetele. Poate tot cu coatele, sprijinit În piciorul stâng. Putea deschide geamul. Iar din acel moment era liber. Afară se puteau Întâmpla doar trei lucruri. Să fie ucis de o strajă. Să fie mușcat de lupi. Sau să moară Înghețat. Toate erau variante acceptabile. Oricum, odată căzut În zăpadă nu s-ar mai fi putut mișca. De jos se auzi un zgomot de cizme care urcau scările. Oană rămase nemișcat, așteptând. Putea fi tătarul care Îi aducea cina și Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
pătrunse și mai adânc În codru. - Hajdemo, spuse Jovanka, alăturându-i-se. Ai avut dreptate. L-ai găsit. Acum să-l ținem În viață. Repede, spre sat. Cele două femei goniră printre crengile reci ale brazilor, coborâră pe o vale Înghețată și ajunseră Într-un sat pierdut În munți. Jovanka bătu la ușa primei case din care se vedea ieșind fum și vorbi ceva cu bărbatul care deschisese. Apoi Îi făcu semn Erinei să intre În curte. Din casă ieșiră o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
auzi vocea Erinei. Trăiești... Ești cu mine... Nu te mai las să pleci nicăieri... - Nicăieri... șopti rănitul, căzând Într-un somn care nu mai era un abis. Era o lumină. Ușa se deschise lăsând să intre o pală de vânt Înghețat. Cele două femei nu se ridicară de lângă rănit. Erina continuă să curețe rănile, Încercând să-și stăpânească plânsul. Acela nu putea fi trupul puternic, musculos, al căpitanului Oană. Era trupul altcuiva, al unui sărman Înfometat și chinuit, În care viața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
un soare primăvăratic dezlegase șuvoaiele și Îmblânzise zăpezile. La ieșirea din Balcani, războinicii zăriseră ghiocei. Li se păruse un semn de pace și de Întoarcere acasă. Dar, pe măsură ce se apropiaseră de Dunăre, frigul se Întorsese și acum Întregul univers părea Înghețat. Iar În dimineața de 23 februarie, fluviul le apăruse În față ca un uriaș animal adormit sub povara zăpezii. Cercetașii transilvani Încercaseră puterea gheții și ea se dovedise suficient de Închegată pentru trecerea cavaleriei. Trecuseră deja două mii de cavaleri ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
una discretă și complice. Autorul va spune că s-a jucat scriind aceste pagini, iar cititorul va spune că s-a jucat citindu-le. Că, atât unul, cât și celălalt sunt persoane serioase, cu preocupări nobile și grave, cu surâsul Înghețat undeva departe, În nici un caz la vedere. Autorul va spune că ar fi fost mai simplu să parodieze romanul de capă și spadă, fiindcă, nu-i așa, orice gen care a cunoscut cândva gloria a devenit acum desuet. Problema sa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
buna Lina ... și enigma ei părea birjarului limpede deplin, deoarece gura lui lată avea strâmbătura bucuroasă a cuiva care privește un om fericit. Mini apucase hârtia de douăzeci și liniștită o puse la loc, pornind încet spre casă, pe cimentul înghețat. ... Pe buna Lina, de altfel, o cunoscuse Mini mai întîi la băi, în treacăt, familiară ca de când lumea, serviabilă, robotitoare, aceeași Lină la care acuma venea ca și la ea acasă. Mini urcase treptele, pe când, gheboșat, birjarul aștepta cu voie
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
unde țevile de încălzit erau înghețate și geamurile aveau un strat gros de gheață... Tremurasem, pînă'cînd pledurile cu care mă învelisem m-au adus de li tremur la un fel de înțepenire. în vagon cu mine erau tot oameni înghețați. Acesta era singurul lor semn de identitate. Ca niște manechine ne coborâsem în Gara-de-Nord. Eu, totuși, aveam undeva în mine gândul cald că am ajuns în port, că am atins pământul făgăduinței și că vin de departe, după atâția alții
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
posac de nesomn, discuta nu știu ce litigiu despre etaj cu portarul gras și adormit. Eram așa de obosită încît nu puteam înțelege ce spun, și ușoara căldură din vestibul începuse a mă dezmorți, se vede: un fel de beție, specială desigur înghețaților și prin care încă deosebeam bucuria sosirei. Portarul trecuse într-o gheretă mică. Eu și urcasem zece trepte spre locul unde patru pereți asigurau expedițiunei mele un adăpost. Aplecată peste balustradă, așteptam în acea amorțeală: un fel de simțire ciudată
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
canibalismul! Dar Nory asupra subiectului arzător nu se mlădia lesne: - Te superi, Mini, dar nu-mi dai argumente. Mini se uită în jur. - Vezi tu! E frig ... și eu port în mine, se vede, amintirea de când tremuram firavă pe plaiurile înghețate ale lumei și Ei au aprins întîiul foc din cremene . . . Vezi, Cetatea vie în jurul nostru cum ne îmbrățișează! Eu port în mine nevoia de a mă adăposti și sentimentul obscur că Ei au zidit Cetățile, cu mintea, cu voința, cu
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
și prin șanțuri. Polițaii, hoții, cheflii, cei care curăță haznalele, birjarii, hamalii si alte personaje nocturne își continuă treburile pe străzile care, în unele locuri, sunt la fel de aglomerate ca ziua. Pagină separată Este o dimineață mohorâtă, iar Pran se trezește înghețat și dezorientat. Deasupra lui zărește niște contururi întunecate, neregulate, care se materializează într-un spate pricăjit. Lângă capul lui, un șir de purtători de ricșă și proprietari de tarabe se așază pe vine deasupra rigolei, scuipă, bârfesc, își curăță măselele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
afli că veghează asupra ta. — O, Dumnezeule! Mulțumesc. Mulțumesc. Și-a văzut mama acolo? Thomasina este cu el? — Cele două ființe sunt unite aici și-ți transmit binecuvântarea lor. David nu mai suferă acum. A fost adus aici din apele înghețate. A luptat cu valurile și a devenit erou, pentru totdeauna. A scăpat de ciclul nașterii și al morții. O, mulțumesc, mulțumesc. Domnului Arbuthnot i se taie brusc răsuflarea, iar Bobby aude suspine înăbușite de cealaltă parte a mesei. Acest moment
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
și impozant. I-a plătit unuia de la Service o guinee să-i țină mașina acolo, iar acum omul îi privește cum pleacă, cu brațele încrucișate și cu un chip greu de descifrat. Farurile luminează două discuri care balansează pe suprafața înghețată a drumului. Altfel, doar întuneric. Este o călătorie memorabilă, plină de evenimente. Odată, chiar ies de pe șosea, alunecând ușor la un colț și oprindu-se într-un gard. Undeva, pe lângă Colchester, se pornește o ninsoare. Când începe să se ivească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
încurcase cu o româncă puțin cam trăsnită, Suzanne ar fi spus: „Asta trebuie să fie sora mea.“ — Vorbește-mi despre tatăl tău... — Bietul de el s-a pitit într-un pod, la dracu-n praznic, n-avea decât o sobă înghețată, acolo se mai adăpostiseră și nu știu câte pisici. Îmi făceam atâta sânge rău că l-am lăsat acolo... — Mă întreb cum îi era tatălui tău în ascunzătoare? — Înnebunea, săracul. A ieșit din pod după ani de zile. Eu nu l-am
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
-ne în vrăji tăinuite, Rătăcind pe poteci, năluci în amor Dezleagă-mă de uitare, iubite.... Alb de iarnă Cad fulgi peste codrii arămii, Sunt lacrimile iernii tăcute Se-agață de crengile mute înfiorând cu steluțele-i mii... Cu inima ei înghețată Trece agale și-n urmă rămâne Natura, o frumoasă minune în hlamidă albă-mbrăcată.. Tremură zarea, un vuiet se-aude Se-ntunecă cerul, ziua abdică Vântul spre-nalt zăpada ridică Cântecul iernii în suflet pătrunde... Pomii-n genunchi cer îndurare Crengi
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
rezemate, vântul adie și ușor împrăștie miros de flori scuturate . Printre crengi de ger răvășite șoaptele s-ascund zgribulite frigul a pus stăpânire pe zare și parcă-s toate adormite. Din înalt în valuri de mătase cad picături de aer înghețat parcă-s fulgi geruiți de zăpadă sau poate iarna s-a descălțat. Și din uriașe cizme de paradă aruncă cu grabă ultimii fulgi, simte primăvara și să nu piardă se-mprăștie-n grabă să n-o alungi. VASILE CREȚU - Gândărețul
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
ochiul de fereastră, în lumina prăfuită a unui lampadar Voi toarce-n gheme scame din iubirea noastră. Ninsori ... scriu pagini de-omăt cu pași rătăcind nicăieri caut urme de tot și nimic îmbrățișând dâre de fum... sub umbre de aripi înghețate îmi adăpostesc privirea orbită de scânteile altei ierni când nu înghețau cuvinte pe buze și-n inimi nu viscoleau despărțiri... escaladez dune albe scormonind după culori optimiste ce le aș fi vrut ascunse în ochii tainu găsesc decât oaze de
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
sale muritoare, corpului său înmormântat mâniei sale împotriva adversarilor. Poetul nu mai există: și-a sfârșit existența personală și euforică, dar sângele cald al dușmanilor săi, curgând pe pământ, va veni într-o zi să încălzească cu pasiune cadavrul său ... înghețat. Cât se poate Cum să intri în opera unui poet? Pentru a-l înțelege trebuie să-l surprinzi la nivelul artei pe care o exercită, să-l vezi amestecând, într-o frumoasă dezordine aparentă care nu este decât o ordine
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
Nu a existat vreun semn. Însă doamna Jin a fost. Ea a fost amărâtă de supunerea prințului Kung. Dar a reușit să-și ascundă simțămintele. E o iarnă groaznică. După un ger năpraznic, pe străzile din Peking sunt găsite trupuri înghețate. Îi dau mamei tot ce câștig, dar nu e suficient pentru a plăti cheltuielile. Cămătarii fac coadă la ușa noastră. Ușa a căzut de mai multe ori din toc. Unchiul al Unsprezecelea nu se simte în largul său și gândurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
altfel ar înnebuni fără doar și poate. Îndur cea mai grea iarnă din viața mea. E mijlocul lunii februarie a anului 1856, și pântecul meu e de-acum cât un pepene. Împotriva sfatului lui An-te-hai, am ieșit afară pe pământul înghețat. Voiam să-mi vizitez grădina și tânjeam să respir aer curat. Frumusețea pavilioanelor și pagodelor acoperite de zăpadă mi-a adus un sentiment plăcut de speranță. În numai câteva luni, se va naște copilul. Am încercat să sap în pământ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]