8,755 matches
-
accepți nici un compromis. În arta mea, poți să fii sigură, niciodată, dar pentru ea sînt gata oricînd să mă prostituez. SÎnt un mare orgolios, nu pot trăi fără ca lumea să știe că exist. O cruce mică de piatră, pe jumătate Îngropată În pămînt - o bornă kilometrică la marginea aleii - Tana Nanescu, artistă lirică, membră fondatoare a Operei Române, și nici un mormînt, doar urzici acoperind scrisul acela șters ca o impudoare. — Uite aici demonstrație de orgoliu! — Merci, aici nu mai contează. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
mă cramponez de Dalles, pentru că indiferent de mijloace trebuie să supraviețuim. Te rog, Wanda, știu că te plictisesc, dar — Nu, mă uitam la mormintele astea ale scriitorilor. Unele nu mai au cruce, nici nume, nimeni nu mai știe cine e Îngropat aici, de parcă nici n-ar fi existat. Mergeau tăcuți pe aleile pustii, printre cavouri Înnegrite de vreme ca ruinele unor cetăți, blazoane cu spade Încrucișate, cu șoimi, Cantacuzino, Șuțu, Sturdza, Ghica, născuți, repaosați, pentru binele și prosperitatea neamului și acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
mă Întrebi Îngheț. Vorbele Îmi vin automat și atît de fals că nu-mi recunosc vocea. — Ce anume? Nu Înțeleg. — Cum adică... păi ierea să mor. Ți-am trimis vorbă să vii, da-n nădejdea dumitale puteam io să fiu Îngropată de mult, că doi bani nu dădeai. țnu mă iartă tac o las să lovească e rîndul ei să-mi plătească altfel cum am restabili echilibrul nu a jignit-o lipsa mea de compasiune față de durerea ei fizică mai mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
cum discutam noi nopți În șir pe plajă la 2 Mai, cînd mormolocul tău sforăia de mult, despre eliberarea prin experiment și despre infinitele șanse de comunicare ale limbajului abstract și parcă te văd Înnebunită țhappening-urile lui Radu cînd a Îngropat heringul afumat Într-un mormînt de nisip și eu am scos din sacoșa de plajă trei ouă și le-am spart deasupra și i-am pus pe toți să aprindă lanternele) ...ce s-a Întîmplat cu tine? De cînd te-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
ele altele le cară pe cele moarte fel de fel de neamuri de obiceiuri) — ...la Choisi Mangâru ce domnișoare de familie, pian, franceză, altă lume țca-n cimitir și pînă și acolo ce acută lipsă de spațiu ar trebui să ne Îngroape În picioare șiruri Întregi ca rîndul ăsta și-ar crea terenuri agricole atît ar mai lipsi să le dau ideea ce pămînt gras numai carne numai oase osînză și măduvă) — Scroafă bătrînă și fără pic de rușine! Scoateți-o de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
era al șaptelea sat unde pățea la fel. Nimeni nu s-a atins de el, așa că după-amiază ciorile bisericii începuseră deja să se înfrupte din carnea lui. Iar noi, copiii, am împușcat ciorile cu pistoalele de antrenament și le-am îngropat. Deci tot a avut parte de înmormântare. Așa am hotărât să mă fac preot. Sora a scos o bancnotă din portofel și i-a îndesat-o în palma ce se încălzea la soare. — Dați-i sfântul botez, dar îndurați-vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
îndrăzneț cu mașinuța ta. Conduci prea încet. Hai, lasă-mă pe mine să-ți arăt cum se face chestia asta. Și își punea camionul să meargă atât de repede, încât ridica norișori de praf în jurul nostru. Iar din cauza asta îmi îngropa câteva jucării, așa că îmi pierdeam câte una sau două de fiecare dată când ne jucam de-a mașinuțele. Când ne duceam înăuntru, după-amiaza târziu, eram mai mereu murdari și tanti Mae trebuia să se spele pe cap. Stăteam pe un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
încolo. Ce voi face în privința înmormântării mamei? Nu știam unde să-i scriu lui tanti Mae. Ea mi-ar fi spus ce să fac, dar nu știam cum să dau de ea. Și mă întrebam cât trebuie să coste să îngropi pe cineva. Nu prea aveam bani, decât cei pe care mi-i pusese domnul Williams în plic, iar aceia nu erau mare lucru. Dacă nu aveai bani să înmormântezi pe cineva, statul îi prelua el și îi înmormânta undeva în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
există un mod mai bun de a o spune. —Ajay, ar fi mai bine să ne zici - e ceva ce nu ar trebui să spunem când suntem interogați? a întrebat ea. Avea cearcăne negre în jurul ochilor și arăta pe jumătate îngropată în puloverul ei gros și în geaca de piele. Nu sunt avocat penalist, Claire, i-a răspuns Ajay răspicat, ascunzându-și cu greu nerăbdarea. Tribunalele care se ocupă cu dreptul muncii nu te familiarizează cu tehnicile de interogare ale poliției
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
să o influențez. Eram extrem de furioasă. Abia așteptam, la petrecere, să prind momentul și să dăm cărțile pe față. —Și ce s-a întâmplat? Mi-a aruncat cu coada ochiului o privire și și-a trosnit degetele, pe care le îngropase până atunci în palme. Oh, a fost un dezastru, serios. Vocea îi revenise la normal. —în momentul în care am început să vorbim despre asta mi-am dat seama că exagerasem. Nu era genul care să facă așa ceva. Vreau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
băut trei sticle de bere și am dat gata o cantitate enormă de mâncare, aducându-mă într-o stare de somnolență. Ajunsă acasă am aruncat câteva pături pe canapea ca și cum aș fi vrut să aprind un foc, și m-am îngropat dedesubt, cu stomacul consolant de plin. Și de data asta mă bucuram că nu e nimeni cu mine sub pătură. * * * Luni, nici urmă de Față-de-Ou, cel puțin până spre seară. Probabil avea o slujbă pe timpul zilei. Și-a făcut apariția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
privirea lui, ochii purtau o strălucire malefică ascunsă; ochi alungiți, un pic înclinați, sub sprâncene perfect drepte, de o culoare imprecisă, albastru sau gri, dar deschiși la culoare pe lângă paloarea pielii. Nu i-am putut citi expresia feței. Era ceva îngropat în spatele privirii, ceva ce voiam să scot la lumină. Am simțit că îi răspund la privire la fel de detașată. —Probabil ai venit în zilele mele libere, am spus simplu. A urmat un moment de pauză, după care el a izbucnit în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
din minți, prostule, cap sec! - M-am gândită am vrut săă - Nu mai spune nimic, mă dezguști, îmi vine să vărs! Rita s-a dus la toaletă. Feifel își frământa mâinile gândind: „Dragostea îi omoară pe oameni și căsătoria îi îngroapă de vii! Toată viața asta pare o farsă îngrozitoare!“. Rita ieșise de la toaletă, era galbenă de furie și în jurul buzelor avea ceva ca o spumă albă, buzele îi tremurau. A umplut repede două valize cu lucrurile ei: bluze, fuste, lenjerie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
să aleg o zi frumoasă și nu una cu viscol. Le scrisesem prea grăbită prietenilor: „Vin negreșit să înmormântăm iarna împreună, exact cum făceam înainte“. Vorbe în vânt, pentru că știam prea bine că nu e chiar atât de ușor să „îngropi iarna“, căci ea era imprevizibilă, dispărând și reapărând, și tot așa până în aprilie. În ziua când m-am suit în avion pe aeroportul Arlanda, termometrul arăta minus zece grade și ningea puternic nu numai la Stockholm, ci peste toată Europa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
dis-de-dimineață pentru a face pârtii de zăpadă. În zadar, pentru că începuse să ningă în alt ritm, fără întrerupere. Cu toate astea personalul era foarte disciplinat. Având senzația că munca îi făcea să supraviețuiască, ținând la distanță frica de a fi îngropați de vii în zăpadă. Cu toate astea, carnavalul trebuia să aibă loc ca în fiecare an - așa gândea fiecare locuitor din Lucerna. Fără carnaval, viața își pierdea ritmul și religia devenea plictisitoare, săracă în bucurii. A doua zi de la sosirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
luat avionul spre Stockholm. Soarele dispăruse și mirosea a ninsoare și a iarnă din nou. Ca și cum iarna însăși vorbea în limba ei, spunând că nu cedase încă locul primăverii. Pe aeroportul Arlanda din Stockholm nimeni nu se gândise vreodată să îngroape iarna - primăvara era așteptată precum ceva firesc, ca o dată fixă scrisă cu creion roșu în calendar. Acasă, primul lucru pe care l-am făcut a fost să-mi văd chipul în oglindă. Eram palidă, subțire, cu păr des și pielea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
ușor și senzația de greață și de spaimă când auzeam zgomotele pe care le fac oamenii care se trezesc. În sfârșit, un ciocănit în ușă, rar, regulat, insistent, și tușea care-mi zguduie trupul ud leoarcă de transpirație și parcă îngropat în divan, apoi tușea cu care îmi dreg glasul, și vocea mea strecurată printre dinți și vibrând (cu toată groaza pe care o încerc) „cine-i? ce vrei?“ și, brusc, senzația că ciocănitul se mută afară, acolo unde cineva taie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
de spălare. Soarele trecuse bine de amiază când aruncase prima lopată de minereu în jgheabul de lemn. Îndepărtase un strat gros de pe movila descoperită. Știa că nu are rost să spele minereul de deasupra pentru că, pe măsură ce trece timpul, aurul se îngroapă singur în pământ. Preț de câteva ceasuri nu făcuse nimic altceva decât să pună minereul în scoc și să-l spele cu apa adusă din pârâu. Făcuse o gaură semnificativă în grămada de minereu când se opri din lucru. Întrerupse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
pizmași se hotărâră să vorbească cu boieroaica, începu să povestească mai departe Ileana după o scurtă tăcere. La început aceasta nici nu voise să audă de uneltirile celor trei dar pe urmă, ispitită de promisiunile lor, cum că o vor îngropa în aur, se învoi să le dea un butoi cu băutura otrăvită. Ba mai mult, cum peste două zile trebuia să-i trimită lui Negru pălinca, cei patru, de acum, conspiratori, hotărâră ca butoiul cu pricina să fie cel măsluit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Rău. Nu știu nici cum au loc răpirile și nici cum îi duce până acolo, la fel cum n-am idee ce se întâmplă mai departe cu victimele. Le ține sechestrate, le torturează după care le omoară și apoi le îngroapă cadavrele? N-am habar, însă mi-am pus în gând să aflu. Cristi făcu o pauză cât să-i arunce o privire Ilenei după care continuă: Sunt convins că m-am apropiat de criminal. Ajuns acolo, am intrat pe teritoriul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
se mai putu abține Toma. Mai sunt paznici din ăștia? Moș Calistrat este ultimul dintre ei. Moșul? se miră Cristian. Da, el. Păi, și de ce nu face ceea ce are de făcut? Fiindcă e ultimul dintre paznici. Nu are urmași. A îngropa monstrul nu-i treabă ușoară și nici lipsită de pericole. De cele mai multe ori, paznicul își pierde și el viața în încercarea lui să zăvorască vâlva înapoi în munte. Nu intră după dânsa dacă nu lasă cuiva secretul. Își transmit taina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
pus și pietre deasupra, ca să-i ferim de sălbăticiuni. Moșneagul oftă așezându-se mai bine pe laviță. Se vedea că retrăiește momentul acela din tinerețe. Cristi îi respectă tăcerea, așteptând continuarea povestirii. L-am întrebat pe tata din ce pricină îngropase și săcușorii cu aurul neamțului, de ce nu îi luăm cu noi. Mi-a tras o palmă peste obraz și m-a înjurat de mamă. Nu-l mai văzusem niciodată atât de supărat. Mi-a pus în vedere să uit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
s-ar fi sinucis pentru nimic în lume. Dacă te interesează părerea mea, niciodată n-am știut din ce trăia bătrânul. Nu lucra nicăieri și nici n-o făcuse vreodată. Nu avea pensie și nici rude. A trebuit să-l îngropăm pe banii primăriei. De ce râzi? întrebă Pop, mirat de faptul că pe fața inspectorului se așter nuse un zâmbet. Nu râd, se grăbi Cristian să-l contrazică pe socrul său. Își amintise de sfeșnicele bătrânului îngrămădite deasupra dulapului din cămăruța
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
lucru, a fost o înmormântare modestă dar să știi că m-am îngrijit ca totul să fie făcut așa cum trebuie ca să nu se iște vorbe mai târziu. Nu asta am întrebat, rosti Cristian încet, voiam să știu cum l-ați îngropat. Păi, tocmai ți-am spus, rosti nedumerit Pop. Nu te supăra, îmi pare nespus de rău că n-am putut asista și eu la funeralii. Dă-mi mai multe detalii! Cum era îmbrăcat bătrânul? Cum să fie? Am avut grijă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
avea lângă cap mi-o amintesc, dar de baston, nu știu ce să-ți spun, trupul era acoperit cu o pânză de voal și n-am putut să văd bine. Cristian Toma răsuflase ușurat când socrul său îi spusese că moșul fusese îngropat cu tot cu toiag, dar iată că Pop nu mai era sigur. Ce să mai creadă? Oricum nu mai putea insista, deja coman dantul se arăta mirat că inspectorul este atât de interesat de felul în care fusese înmormântat Calistrat iar el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]