2,464 matches
-
decât un profan erorile meseriei și dacă nu o putem îndrepta, e că sunt atâtea pricine, a căror răspundere, cea mai mare, o poartă publicul. Când deschizi astăzi un ziar și îți arunci ochii asupra rubricei Viața în provincie te îngrozești. De fapt, nu se mai îngrozește nimeni, fiindcă ochiul nostru s-a obișnuit acum. Ceea ce trimite provincia noastră pentru a servi drept hrană intelectuală la cafeaua cu lapte merită să fie menționat. Cetim, indiferent dacă e vorba de Ploiești sau
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
dacă nu o putem îndrepta, e că sunt atâtea pricine, a căror răspundere, cea mai mare, o poartă publicul. Când deschizi astăzi un ziar și îți arunci ochii asupra rubricei Viața în provincie te îngrozești. De fapt, nu se mai îngrozește nimeni, fiindcă ochiul nostru s-a obișnuit acum. Ceea ce trimite provincia noastră pentru a servi drept hrană intelectuală la cafeaua cu lapte merită să fie menționat. Cetim, indiferent dacă e vorba de Ploiești sau de Dorohoi, cu o regularitate matematică
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
se termină prost. Ce puteam să-i răspund domnișoarei ri în asemenea situații ? în general rămîneam calm și îmi asumam rolul de consolator universal, deși ceea ce-mi povestea ea în cursul acceselor sale de panică și de naivitate mă îngrozea ușor și pe mine. De unde ați aflat, domnișoară ri, că toate poveștile de dragoste se termină prost ? Domnișoara ri, plîngînd, sughițînd, afișînd o mină speriată, încercînd să-mi demonstreze (cu sînii goi) că omenirea se confruntă cu un mare pericol
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
fum, săruturile devin convenționale toți experții mi-au vorbit de inevitabile momente de oboseală, de gelozie nu vă mai spun cîte lucruri mi s-au revelat iubiții se ceartă uneori între ei, se părăsesc brusc urmează plînsete, reproșuri, agonie... sunt îngrozit, Domnișoară ri, nu știam că pe planeta dumneavoastră lucrurile pot lua o asemenea întorsătură ce fac acum ? mai rămîn ? 71. sper că într-o bună zi ai să găsești aceste rînduri pe bizarul tău computer. Dar nu sunt sigură, prea
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
Când aluzia și metafora nu au mai fost posibile În peisajul autohton s-a refugiat În literatura pentru copii. Tema morții revine frecvent mai ales În scrierile În proză. Aborda acest subiect În felul omului robust, echilibrat „Moartea nu mă Îngrozește. Mă jignește.” Când tumora medulară de care suferea Îi alterase grav echilibrul static și mersul, mi-a spus Într-o zi În felul său degajat: „Acestă neputință este o pomană a Celui de Sus - ca să ajung cât mai greu În
Refugiaţi basarabeni apostoli ai neamului românesc by Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91599_a_93564]
-
Pe 15, doi caralii de la poliția secretă m-au trezit În persoană, i-a dat Înainte Shu T’ung, și m-au invitat să le țin de șase până la solidul Sediu Central. Acolo am aflat ceea ce domniile voastre știți de-acuma; Îngrozit de neașteptata mobilitate de care dăduse dovadă Fang She, afectuosul Nemirovsky se năpustise În casa din strada Deán Funes, cu puțin Înainte de venirea diafanei aurore. Bine zice Cartea Etichetei: dacă În miezul verii fierbinți onorabila ta concubină cade la așternut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
cum e intitulat La un taur bun, un bou și mai bun, de Cornejo, tezaurizează deloc puține rânduri chiar de pe imașul Morarului. Primus inter pares, impunătorul endecasilab, care chiar și acum sperie și Înspăimântă auditoriul: Scot spapapapapapada pe care actorii, Îngroziți de atâta curaj, l-au redus la: Scoscoscot spapapapapapada așa cum și astăzi răsună pe scenă. Spapapapapapada ne fixează În minte imaginea uimitoare a unui montante*. Vom menționa, În Încheiere, o hiperbolă sugerată de numele plural Behemot, pe care Scripturile (Iov
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
apărute între timp. Trebuia să-i scoatem din bălăcăreala asta, domnule Popianu. Să-i scoatem de urechi, cu picioare în dos, dacă nu vor de bunăvoie." Dacă n-ar fi fost șeful postului din Vladia, Radul Popianu s-ar fi îngrozit de ce scotea pe gură delicata și înghețata domnișoară K. F. Vorbea ca un plutonier fără să fie în nici un fel un plutonier. Adică nu se agita, nu ridica vocea, nu se strîmba. Dacă nu luai în seamă ușoara roșeață a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
se văzuseră atîtea cazuri în război, chiar glontele nu trece întotdeauna. Și oare va avea îndeajunsă putere? Va ști să împingă cu atîta forță încît... A simțit atunci cum încordarea mușchilor este pe punctul de a deveni paralizia lor. Era îngrozit, gura îi era plină de salivă, scuipă, mai mult apă, care se prelinse pe la colțul buzelor și îl îngrețoșă. Soldatul s-a oprit nehotărît, peste șopronul apei se auzea clar scîrțîitul furcheților, barcagiul n-avea nici o grijă, era prea bucuros
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
vine din partea nu să zic proastă, dar mai "populară" a Cantacuzineștilor, au venit, și Popianu mi-a înșirat noutățile din Vladia. Mi-ați spus că sînteți informat, așa că n-o să repet. Un lucru totuși trebuie să subliniez. Ceea ce m-a îngrozit, domnule Mihail, era faptul că evenimentele, schimbările din Vladia aparțineau realității neadevărate, dacă vă amintiți am lămurit cumva termenul, deci realități neadevărate. Celei ce provine din aplicarea unui program teoretic în împrejurimea imediată. Înțelegeți, e vorba de a supune Realitatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
iarnă săream din somn chemat de un glas pe care îl auzeam aievea, glas de fată care îmi striga numele la geam. Nu era glasul lui, al pământului, erau ielele, și mă piteam lângă spatele lat al tatei și așteptam îngrozit să mă mai cheme o dată. Dar tăcerea casei și auzul meu treaz mă făceau să înțeleg că glasul strigase din mine și nu de la fereastră, mă linișteam și readormeam. Într-o seară am întîrziat prea mult pe miriște și n-
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
intimitatea ei, ce șobolan acest ins pe care îl urmărisem cu speranța unei redresări, a unei raze de lumină, până spre sfârșit. Tot credeam că până la urmă se va îndrăgosti de fata aceea în care trezise demnitatea, pe care o îngrozise descriindu-i mlaștina în care trăia și moartea care nu-i aducea nici o speranță ci sfârșitul în aceeași mocirlă, în pământul clisos, pe o ploaie umedă, de nimeni petrecută la mormânt, de nimeni iubită. Da, el o va salva, o
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
Cu această medie de 9,84 am fost, dacă-mi aduc bine aminte, al nouălea sau al zecelea. Deci, erau medii foarte mari. Se învăța. — Știu, pentru că eu sunt relativ apropiat de generația aceasta. Vă spun foarte sincer că mă îngrozea, fiind un student mai leneș, ideea de tocit. Se știa că la drept, la istorie, la psihologie erau oameni care toceau, toceai cartea la pro priu, până-ți intra în cap. Era un studiu bazat pe memorare. Trebuia să înghiți
Preţul adevărului. Un procuror în luptă cu sistemul by Dan Tăpălagă, Daniel Morar () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1338_a_2715]
-
nou. Recent am fost vizitați de o rudă, stabilită de mai bine de zece ani în Canada. La un moment dat a vrut să-și cumpere un microfon și o cameră video pentru computer, dar a renunțat repede. S-a îngrozit de prețurile imense din magazinele de electronice. „Mult mai mult decât în Canada!“, a exclamat el. „La asemenea prețuri, cine Dumnezeu cumpără?“ Cum cine? Clienții perfecți. Cei care cumpără mașini din Europa la prețuri mai mari decât în Uniunea Europeană, sunt
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2176_a_3501]
-
întotdeauna parca mașina cât mai aproape de perete în parcarea de la Sainsbury. Uneori, faptul că părinții ei rămăseseră împreună mai mult de treizeci și cinci de ani o impresiona. Alteori, când se gândea că ar fi fost mult mai fericiți cu altcineva, o îngrozea. Probabil că o făcuseră, conchise ea, pentru că se iubiseră cândva. — Mulțumesc, tată. De fapt, Jack Allen a trecut și el să mă felicite. Se opri, amintindu-și de suspiciunile ei în privința motivelor lui Jack Allen. — Ce mai face Jack? Cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
fie verificate din nou luni dimineață. Fran simți o gâdilătură de rău agur în gât. Probabil că îi revenea afurisitul de guturai. Mai mult ca sigur, avea să-și piardă weekendul zăcând în pat, perspectivă care o îmbia și o îngrozea deopotrivă. Ultimul lucru pe care și-l dorea era să iasă la un pahar de ziua lui Sean. Dar Sean s-ar fi simțit rănit dacă ar fi lipsit și ținea mult la el. Era ceva nespus de înduioșător în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
Camilla. Să-i spui că ți-a plăcut articolul? Laurence nu era un om înclinat spre gesturi emoționale mărețe, însă, în această dimineață, spre surprinderea lui, ideea îl atrase. Poate că se grăbise. Fusese din cauza întrebării ei despre copii. Îl îngrozise. Ar trebui să fie cinstit și să-i spună că nici nu se punea problema să aibă copii. Pur și simplu nu erau incluși printre obiectivele lui. Dar dacă îi spunea acest lucru, bănuia el, putea s-o piardă definitiv
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
spuse însă cu voce tare. Tânărul părea ușurat. Fran răspunse la telefon. — Bună, draga mea. Sunt Laurence. N-ai uitat, nu-i așa? Să uit? îi veni să urle. Ce să uit? Să-mi iau anticoncepționalele când pe tine te îngrozește ideea de-a avea copii? Ba da. Prostuță mai sunt. — Suntem invitați la mama. Ne pregătește o masă ca să sărbătorim vestea, mai știi? Fran cochetă cu ideea de-a anula întâlnirea, dar ce rost avea? N-ar fi rezolvat nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
trebuia să riposteze. Dar cum? Cu bugetul deja auster al Citizen-ului, nu-și puteau permite să reducă prețul de vânzare și în curând vor avea un nou concurent în noul ziar. Dincolo de acest fapt pândea un adevăr crud care o îngrozea atât de tare încât, nu îndrăznea să-l înfrunte. Era posibil, chiar probabil, ca, fiind confruntat cu o competiție atât de acerbă, Citizen să piardă bătălia și asta în timp ce o avea pe ea la cârmă. Cum ar mai putea da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
de sfâșietor era sentimentul că pierduse ceva. Laurence. Sună la el, dar răspunse robotul, așa că îi lăsă un mesaj. Probabil că plecase deja de la spital. Va fi nevoită să treacă singură prin această încercare, dar trebuia să înfrunte ceea ce o îngrozea cel mai mult: viitorul. După o jumătate de oră, Ralph se trezi. — Franny - ochii lui încă vioi se luminară de încântare, de parcă n-ar fi văzut-o cu doar o jumătate de oră mai devreme -, ce bucurie să te văd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
practică pentru Fair Exchange și își căută calculatorul. Însă alte întrebări, mai spinoase, i se învârteau în minte. Oare ar trebui să încerce să amâne nunta? Dar, dacă ar face-o, starea tatălui ei s-ar putea agrava și o îngrozea perspectiva de a face nunta fără ca el să fie de față. Deodată simți că i se făcuse o foame de lup. Și era genul de foame pe care o putea potoli doar un baton de ciocolată sau o gogoașă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
întrebe la câte cuvinte aveau dreptul pentru zece lire. Fran recrutase o duzină de noi angajați, răspândise fluturași care anunțau lansarea noului ziar la fiecare casă din oraș și comandase un tiraj de patruzeci de mii de exemplare. Numărul o îngrozea, dar știa că, fără el, n-aveau nici o șansă să producă un impact. Trebuiau cumva să mărite fiecare exemplar, astfel încât persoanele care nu reușiseră să pună mâna pe unul să aibă impresia că au pierdut ceva important. Atunci aveau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
vrednic și rău - ia așa cum îi Faliboga al nostru... Ș-apoi în vremea lui și Neculai Arnăutu fusese hoț de codru și-și făcuse și osânda la ocnă... L-a scos boierul și l-a adus la moșie - ca să mai îngrozească oamenii... că și pe vremea aceea oamenii erau mai leneși... Țiganul privi în depărtări pe ușa deschisă - parcă din neguri chema amintirile. Lepădatu, c-o custură ascuțită, tăia curele pentru opinci. —Eu, zise iar Isailă, pe mezinul boierului, pe cuconu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
și puști... ș-apoi pe așa vreme nu ies nici dihăniile din cotloanele lor... —Bădică, cum îi sta singur aici!... Mare crâșcare!... I-auzi, parcă vin niște ape!... —Măi băieți! zise încet Lepădatu, eu văd că pe voi v-a îngrozit vifornița... Așa mă înfricoșam și eu, când eram ca voi... Duceți-vă și vă hodiniți... Băieții se strecurară spre bordeie și închiseră poarta de stuh în urma lor. Lepădatu trecu pe lângă vite până în capătul șopronului, și le ascultă răsuflarea. Se întoarse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
nu glumeau când era vorba de interes. Ziceau că numai proștii nu se aranjează. Într-adevăr, presiunile s-au întărit. Atunci, a încercat să se intereseze de fata pe care vroiau să i-o arunce de gât. Și s-a îngrozit. Puștoaica, destul de coaptă, avea slăbiciunea de a fugi mereu de-acasă și o preferință precoce pentru viața la stână, în aer liber. "E frumoasă, dar curvă", a obiectat el triumfător. "Și ce importanță are asta?" i-a replicat maică-sa
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]