1,892 matches
-
și o telegramă. Nu vedeam decît că atunci cînd ne-am Întîlnit nu se mai putea opri din plîns - și plîngea, și plîngea, și cînd o Întrebam ce s-a Întîmplat spunea că nu poate să-mi zică, e prea Îngrozitor, și Începea din nou să plîngă. Plîngea de se rupea inima-n ea. Chiar e nevoie să-ți povestesc asta? — Povestește-mi, te rog. N-a vrut să-mi spună nimic toată dimineața și eu mă gîndeam la cele mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
tiranic iar Mierosul e prefăcut și e lingușitor. Puzderie de alți zmei, mititei, au năvălit transformați în omizi, în ploșnițe, în microbi și în virusuri. Omizile au invadat livezile, au distrus frunzele, florile, fructele... Microbii cei răi s-au înmulțit îngrozitor, au infectat mâncarea, apa și aerul, au îmbolnăvit oamenii, păsările și celelalte viețuitoare de pe lângă casele oamenilor. Există, știi bine, și microbi buni. Mulți dintre ei sunt folositori. Dar aceștia despre care îți vorbesc nu sunt microbi buni, ci zmei. Zmeii
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
minte și frumusețe și noroc. Adună bogății cu nemiluita, are palate, mașini, avioane, corăbii, iahturi, are bani cu care cumpără pământuri, păduri, animale dar și oameni. Iubește laudele, minciuna, hoția și alte asemenea purtări nelegiuite. Fratele lui, Mierosul, îl lingușește îngrozitor. Exact la fel face, de fapt, Mierosul cu toată lumea. Vanitosul îl consideră pe Mieros cea mai bună slugă. Nu știe, probabil, că Mierosul cu laudele lui nerușinate poate vinde pe oricine, chiar și pe un frate „deștept” și bogat ca
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
Peruca. A costat două sute de lire la Turvey’s pe Glasgow Road. Făcută la comandă să arate ca părul lui Carole, lung și negru. I-am spus tipului că e pentru soția mea. I-a căzut părul după chemoterapie. Ce Îngrozitor, a zis el. Fumează prea multe țigări, i-am spus eu. — Orice chiloți ai purta Îți vor fi luați și folosiți ca probe, zîmbește altul; pe ăsta Îl cheamă Lidell. — Eu sînt detec... Eu sînt Noi sîntem o familie... noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
scumpă", reiese mândria lui Ladima pentru "logodnica" lui, așa cum o prezintă pe Emilia celor mai buni prieteni ai săi, Bulgaru, Ciobănoiu și Penciulescu, invitându-i pe toți într-o seară la masă, dar Emilia pleacă mai devreme pentru că se plictisise îngrozitor, deși unul era mare savant, altul teozof și celălalt un mare om de cultură. Dintr-o altă perspectivă narativă, Fred rememorează toate întâmplările legate de Ladima, în care se implicase în mod direct și își amintește faptul că îl cunoscuse
CAMIL PETRESCU STRUCTURI ALE ROMANULUI by NICOLETA-GEORGETA SOLOMON () [Corola-publishinghouse/Imaginative/516_a_1169]
-
T. relatează o neplăcută poveste de dragoste cu un oarecare D., care o iubea de cincisprezece ani, fiind . În orășelul anonim, de provincie, o enigmatică doamnă este adorată de toți bărbații, după cum îi spune și D., "trist și transfigurat"; "E îngrozitor câți bărbați sunt îndrăgostiți de tine..." Insistența și atitudinea lui umilă îi provoacă repulsie, măcar că, din compasiune, va fi primit odată în patul fascinantei femei: Acest D. însă, după cum mărturisește doamna T. În cea de-a doua scrisoare, "nu formează
CAMIL PETRESCU STRUCTURI ALE ROMANULUI by NICOLETA-GEORGETA SOLOMON () [Corola-publishinghouse/Imaginative/516_a_1169]
-
să asculte buletinul meteo și se mulțumea să tragă din când în când draperia pentru a privi cum mustea pământul de apă. Își imagina că iese pe verandă, strângând din dinți și coborând cele patru trepte - una dintre ele scârțâia îngrozitor, a bătrânețe lemnoasă -, apoi percepea incredibil de real scufundarea în solul clisos. Ca și cum mâini nevăzute l-ar fi tras către adâncuri, putea vedea cu ochii minții cum era înșfăcat, mai întâi până la glezne, apoi până la pulpe, până la genunchi... Curios, nu
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
cineva? Nu s-a gândit nimeni, geniule, tu te gândești la toate, ai putea să rezolvi chiar și încălzirea globală dacă nu ți-ar sta mintea la geamantanul ăla plin cu bani. Teancuri, teancuri, bancnote mici, serii disparate... Îl durea îngrozitor capul și își spuse că încă un pahar ar putea să rezolve situația delicată. Privi cu jind sticla de J&B, era o dorință fierbinte în el, se plimba prin sufragerie, iar dorința stătea agățată de gâtul lui ca o
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
îi zâmbea profesional, sperând ca acel zâmbet al ei să nu fie cumva interpretat... altfel. Avea acasă, în bibliotecă, un roman de-al său, dar n-ar fi avut niciodată curajul să recunoască în fața lui că acea carte o plictisise îngrozitor. Pur și simplu nu putuse să treacă de pagina cincizeci, cu toate că release lectura de la prima pagină, gândindu-se că ea era cea incapabilă să intre în profunzimea mesajului literar. Bărbatul nu dădea semne că va renunța la acea reprezentație care
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
să asculte buletinul meteo și se mulțumea să tragă din când în când draperia pentru a privi cum mustea pământul de apă. Își imagina că iese pe verandă, strângând din dinți și coborând cele patru trepte - una dintre ele scârțâia îngrozitor, a bătrânețe lemnoasă -, apoi percepea incredibil de real scufundarea în solul clisos. Ca și cum mâini nevăzute l-ar fi tras către adâncuri, putea vedea cu ochii minții cum era înșfăcat, mai întâi până la glezne, apoi până la pulpe, până la genunchi... Curios, nu
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
alte sfere. Toți cei aflați în preajmă lăsară lucrul și săriră să-l salveze pe accidentat. Îl scoaseră cu greu dintre scânduri și fiare, dar observară, din durerea pe care o reclama, că ceva era în neregulă. - Maistre, mă doare îngrozitor, spuse Alex și puse grijuliu o mână pe piciorul drept care nu voia să-i mai dea ascultare. S-ar putea să fie nevoie de niște atele, spuse el scrâșnind din dinți de durere. Din căzătură, el se alesese cu zgârieturi
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
am ghicit iritarea ei. A decis să facă exact ceea ce sugerase Linda de la bun Început, dar numai după s‑a asigurat că toată lumea s‑a dat cu capul de toți pereții pentru ea. — Exact. Ei bine, asta m‑a enervat Îngrozitor. N‑am văzut În viața mea muzeul ăsta dat peste cap pentru nimeni - păi, Sfinte Sisoe, nici dacă președintele Statelor Unite ar suna și ar cere să se țină un dineu al Departamentului de Stat aici, nu i‑ar da voie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
sau mai precis nu se văd: nu pot fi văzute de către oricine. (acum) Sentimentul artei constă chiar În spaima de moarte: acel sentiment unic că numai tu trăiești efectiv În această clipă prezentă și-ți dai seama instantaneu cât de Îngrozitor ar fi să nu mai fii. Mă uit la surâsul Giocondei și constat complicitatea imaginii vii cu starea secretă a celui care a creat-o. Ceea ce uimește la Leonardo Da Vinci aste acest strigăt reținut, această stranie preconștiință a existenței
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
pierd, revin la suprafață; refuz să gândesc la altceva decât la mișcarea ritmică a brațelor, a picioarelor, a Întregului corp; nici o fracțiune de secundă fără mișcare, nu Înceta mișcarea!, dispozitivul de alarmă e deschis la maximum pe acest semnal, țiuie Îngrozitor, Îmi invadează urechile, am În urechi un fâșâit continuu; nu se poate fără acest fâșâit, de ce nu se poate, mă țin cât pot să nu renunț la mișcare; ah, o durere ascuțită Îmi taie genunchiul, uit să mai mișc mâinile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
pentru mine (cel puțin așa Îmi Închipuiam eu!) și, În scurtă vreme, interesul meu vizual a părăsit-o pe Candida. Capricioasa Victoria se comporta cu mine ca o adevărată femeie; știa să se arate geloasă și rea, să mă chinuiască Îngrozitor, dacă nu corespundeam Întocmai micilor ei toane de răsfăț și cochetărie. La ora de atelier, venea la mine să-i fac piesa la strung și, pe motiv că obosește stând În picioare (lucram la două menghine vecine), se rezema cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
tata am ajuns la concluzia să renunț la izolarea mea și să particip la concurs. Dar școala? A, voi lipsi 10 zile! Dar teza la fizică? A, o voi amâna. Și am amânat-o... Seara, la gheață, m-am simțit Îngrozitor, o dezorientare generală m-a cuprins. Aveam o bază În școală. Nu mai am. Aveam o bază În cenaclu. Nu am fost săptămâna trecută. Aveam o bază În Marinică. El era cu ceilalți. Și numai dușmani În jur. Ce lume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
seama că nu pot fi iubită, degeaba Încerc să-l fac pe Marinică să țină la mine. Mâine nu mă pot duce la școală, cu toate că nu e gheață. Sunt doar În cantonament! Trebuie Însă să mă duc după motivare. Ce Îngrozitor! Și cum a plecat Marinică! Nu mai pot! Și tusea asta Îngrozitoare! Nu mai pot! Nu mai pot! Marin, mă auzi, nu mai pot! Dar ce departe ești tu! Te-aș vrea acum doar așa, fără să spui un cuvânt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
face un hatâr și mă scapă de mine Însămi. Creșterea mea exagerată În Înălțime mă lăbărțase ca pe un pompier și privirile mele reci nu atrăgeau bărbații, care se uitau la mine ca la un manechin de vată. Mă simțeam Îngrozitor, nu știam cum să-mi ascund șoldurile imense ce, ele singure, parcă străine de restul corpului, atrăgeau câte un mizerabil care mă ciupea de fesă ca pe o bucătăreasă. Cedând insistențelor acelui dezaxat, nu făceam altceva decât să mă răzbun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
depinde de împrejurări și de oameni. Guvernul trebuie să țină cumpănă dreaptă și atît! Dragoș, ca o justificare, continuă mai viu: ― Desigur, dar vedeți dumneavoastră, suntem de-abia la Crăciun și marea majoritate a oamenilor nu mai au porumb... E îngrozitor! Gîndiți-vă ce vor face nenorociții până în toamna viitoare? Sunt siliți să cerșească pur și simplu. Ce-a fost azi aici, la domnul Iuga, o jale... Zeci de femei și de bărbați să se milogească pentru porumb, numai pentru porumb, și
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
cinci, ultimul Raul Brumaru, cu care s-a plimbat astă-vară și prin străinătate, nu se știe pe ai cui bani, căci unii spun că Brumaru trăiește din expediente de club, iar alții că ar fi bogat și Nadina îl toacă îngrozitor. Grigore încercă să-i zăgăzuiască destăinuirile. De vreme ce s-a hotărât să se despartă, i-e indiferent ce face și cu atât mai mult ce a făcut Nadina. El, pentru respectul sentimentelor lui, nu vrea să-și amintească decât lucrurile de
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
mizeriei. Țăranii văd încă în Miron Iuga pe părintele lor, de la care nădăjduiesc o îndulcire a soartei ce-i apasă. Învoielile actuale sunt însă atât de grele, că nu se mai pot suporta. Pe urma lor majoritatea oamenilor au flămânzit îngrozitor toată iarna. Cu un sacrificiu relativ neînsemnat s-ar putea îmbunătăți viața tuturor... ― Dumneata în numele cui vorbești? întrebă iarăși Iuga. ― În numele sătenilor, domnule Iuga! zise Dragoș simplu. ― Te-au însărcinat ei pe dumneata să-mi comunici doleanțele lor? ― Nu, nu
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
prealabil ar fi fost necinstită de o ceată de netrebnici. Știrile acestea trebuiesc primite cu multă rezervă. Trecând din om în om, toate se deformează și se exagerează. ― Nu e nevoie de exagerări când adevărul adevărat e mai mult decât îngrozitor! urmă colonelul. Parcă trebuie să te omoare, ca să te nefericească? Iacă eu, dacă nu m-aș fi gândit la bietele fete, care rămâneau singure în lume, m-aș fi luat de piept cu bestiile... Reluă povestea suferințelor sale, întrerupt des
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
jos și ținută de patru soldați, se zvârcolea țipând ca din gură de șarpe. Antonel se arunca la maică-sa, cu același scâncet de spaimă: ― Mămica mea!... Mămica mea! Când un soldat începu să lovească, Titu Herdelea, care șoptise mereu "îngrozitor, îngrozitor", ca să-l audă prefectul Baloleanu, își pierdu deodată stăpânirea și, apropiindu-se de Tănăsescu, îi zise revoltat: ― Domnule maior, ajunge!... E insuportabil!... Asta e... Maiorul, parcă I-ar fi pălmuit, tresări: ― Ce-ai zis?... Cine ești dumneata... Ce cauți
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
și ținută de patru soldați, se zvârcolea țipând ca din gură de șarpe. Antonel se arunca la maică-sa, cu același scâncet de spaimă: ― Mămica mea!... Mămica mea! Când un soldat începu să lovească, Titu Herdelea, care șoptise mereu "îngrozitor, îngrozitor", ca să-l audă prefectul Baloleanu, își pierdu deodată stăpânirea și, apropiindu-se de Tănăsescu, îi zise revoltat: ― Domnule maior, ajunge!... E insuportabil!... Asta e... Maiorul, parcă I-ar fi pălmuit, tresări: ― Ce-ai zis?... Cine ești dumneata... Ce cauți aici
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
când o să-și facă apariția. Corpul îmi e înfierbântat precum un chec aburind. Slujnicele transpiră. Îmi masează umerii, degetele de la mâini și de la picioare. Robele lor sunt ude, iar părul le este dezordonat. Numai să le privesc și mă obosește îngrozitor: de-abia aștept să se termine. An-te-hai m-a prevenit că nu trebuie să le mulțumesc slujnicelor. A subliniat faptul că nu-mi este îngăduit să-mi exprim sentimentele, pentru a nu le aminti oamenilor că sunt la fel de obișnuită ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]