3,744 matches
-
săptămână, iar el a rămas așa. De atunci spune că aude totul ca un fluierat, își termină el explicația, adoptând o expresie specială, importantă, ca sunetul unei cochilii în creștere. Gittens îl privește stânjenit. — E din cauza romului. — Așa e, îl înnebunește. Așadar, ai fost cu el în Franța? — Am fost CSM-ul lui. — Și mai sunteți încă împreună. — Ei bine, zice Marchant, făcând o pauză mai lungă, care se întinse aproape până la punctul de rupere, după ce ai văzut unele lucruri și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
pitit într-un pod, la dracu-n praznic, n-avea decât o sobă înghețată, acolo se mai adăpostiseră și nu știu câte pisici. Îmi făceam atâta sânge rău că l-am lăsat acolo... — Mă întreb cum îi era tatălui tău în ascunzătoare? — Înnebunea, săracul. A ieșit din pod după ani de zile. Eu nu l-am mai văzut deloc. Îi trimiteam bani, când se putea, că nu mai avea nimic. Cine avea grijă de el? — Cât a fost la închisoare Suzanne, l-a
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
Iți amintesti? aproape întâmplare prezența ta, a mea... cât ne-am iubit! Ningea cu flori de vișin, ceruit privea tăcută luna zâmbitoare... Iubirea mea sunt vișinii în floare. Primăvara asta Păpădii pocnesc, vișini dau în floare primăvara asta parc-a-nnebunit. Am în păr narcise iar din cingătoare îmi răsar caișii verde-nmugurit. Simt pe buze gustul de cireșe-amare, când îmi lași sărutul tandru, liniștit. Păpădii pocnesc, vișini dau în floare primăvara asta parc-a-nnebunit. Se întorc cocorii zilelor în care
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
în floare primăvara asta parc-a-nnebunit. Am în păr narcise iar din cingătoare îmi răsar caișii verde-nmugurit. Simt pe buze gustul de cireșe-amare, când îmi lași sărutul tandru, liniștit. Păpădii pocnesc, vișini dau în floare primăvara asta parc-a-nnebunit. Se întorc cocorii zilelor în care ascundeam iluzii dorului șoptit. Mă-nfioară gândul (ești aici) și-mi pareprimăvara asta s-a îndrăgostit... păpădii pocnesc, vișini dau în floare. Atenție, cad flori! cad flori de tei ca un păcat prin geamul verii
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
limba manciuriană. Era doar de dragul aparenței, astfel ca mama să le poată spune musafirilor: „O, copiii mei iau lecții de manciuriană“. Adevărul e că manciuriana nu era folositoare. Era precum un râu mort din care nu mai bea nimeni. Sunt înnebunită după operele din Peking. Și aici e tot influența mamei. Era o admiratoare atât de înfocată încât făcea economii tot anul astfel încât să poată angaja o trupă locală care să dea o reprezentație privată, acasă, cu ocazia Anului Nou chinezesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
ar putea întâmpla în viitor mă sperie mai mult decât orice coșmar. Trăiesc într-o lume a haosului, unde tortura era un exercițiu de rutină. Începeam să înțeleg de ce atât de multe concubine devin obsedate de religie. Pentru că altfel ar înnebuni fără doar și poate. Îndur cea mai grea iarnă din viața mea. E mijlocul lunii februarie a anului 1856, și pântecul meu e de-acum cât un pepene. Împotriva sfatului lui An-te-hai, am ieșit afară pe pământul înghețat. Voiam să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
de adio cu familiile lor. Se așteaptă să fie executați, căci văd puține șanse ca Majestatea Sa să obțină ceea ce-și dorește. Familiile noastre au băut și au cântat în cinstea noastră, în semn de rămas-bun. Soția mea e înnebunită de durere. Mă învinuiește că l-am implicat pe tatăl ei și mă amenință că o să se spânzure dacă i se va întâmpla ceva. — Ce s-ar întâmpla dacă Hsien Feng ar refuza să semneze tratatul? — Majestatea Sa nu are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
Și dacă refuză? întreabă prințul Kung. — Să-i tăiem capul, răspunde Su Shun. Credeți-mă, când conducătorul dușmanului va fi capturat, restul se vor preda. Atunci îl vom trimite pe generalul Seng-ko-lin-chin cu stegarii ca să strângă capetele celorlalți barbari. — Ai înnebunit? îl contracarează prințul Kung. Ambasadorul britanic nu este decât un mesager. Ne vom pierde poziția de superioritate morală în ochii lumii. Asta le va da adversarilor noștri pretextul perfect pentru a declanșa o invazie. — Poziția morală? mârâie Su Shun. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
sminteală, am răcnit literalmente de entuziasm și am început să ne încăieram azvârlind unii în capetele altora cu ce ne venea în mână, manuale, caiete... A intrat pedagogul, care ne-a întrebat foarte nedumerit din ușă ce era cu noi înnebunisem? Câteva luni mai târziu, micul nostru profesor deodată a lipsit. Și atunci am aflat cu tristețe că a fost chemat în concentrare. Nu s-a mai întors la noi până la sfârșitul anului și nu știu nici azi dacă s-a
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
E În salonul mare pe pian, dragă!”. Boierul, care cu ani În urmă avusese printre strămoși și domnitori, se păcălise când cumpărase moșiile din jurul satului nostru. Țăranii nu se Învoiau la munci decât cu plată bună. Boierul era nedumerit. Ăștia Înnebuniseră sau ce? Până când s-a lămurit că oamenii, având cu ce-și umple burțile, erau leneși și cârcotași când venea vorba de muncă. Nu-i puteai strânge cu ușa decât pe foarte puțini, ăi care fuseseră nevoiți să se Împrumute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
o moștenire; foarte mulți erau declarați de părinți drept niște firi simțitoare, cu dor nespus de casă și familie - părinții lăsau să se Înțeleagă că le era teamă ca nu cumva, de dor, odraslele să facă vreo nesăbuință; mama unuia Înnebunise de grija fiului plecat: urla toată ziua, legată de pat, și voia să-l vadă neapărat; frații și surorile nunteau; tatălui altuia i se furaseră caii - și nici măcar nu erau ai lui, ci ai CAP-ului, Încurcătură mare, Îi căutase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
-ți spun pe-a dreaptă, cam vine miros urât de-afară. Dacă ești drăguț, fii bun și du-te să dai șuturi mai spre curul mașinii, că suntem aici o grămadă de persoane sensibile și ne muți nasurile din loc!”. Oaie Înnebunise și izbea cu un levier. Îi promitea lui Hristu că o să-i rupă oscioarele și oasele unul câte unul, Începând cu degetele mici de la picioare. Dinții ar fi urmat să-i scoată cu patentul, iar pentru boașe pregătise cheia franceză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
propriilor șovăieli, se întoarse spre nepotul său: — Să nu faci nici o greșeală, Genba. Îți dau ordin să intri cât mai adânc în spatele liniilor inamice, la noapte. Genba înălță privirea, în același timp ridicându-se drept de pe scaunul de campanie. Aproape înnebunit de fericire, făcu o plecăciune peste măsură de cuviincioasă. Dar, deși îl admira pe acel nepot care era atât de fericit să fie pus la comanda avangardei, Katsuie știa că era o poziție care, la cea mai mică greșeală, putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Îi văd chipul chircit spasmodic, dar fața e nemaipomenit de senină și frumoasă. Și-mi zâmbesc, ca pe o încurajare: uite un mort fumos...Înotăm tăcuți în acest cortegiu al morții... Deasupra înecatului, văd tronând moartea, ca pe o femeie înnebunită de frumusețe... Din când în când îi mușcă pătimaș din buzele, ștergându-și gura arsă cu mâna descărnată... -Ai câștigat iar, ticăloaso! Ajungem la mal. Unul dintre băieți are păr pe mâini și într-un gest plin de cinism, întinde
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
În același timp să mă urăsc pentru că-l lăsasem să plece. Eram șocată de felul În care toată euforia se preschimba rapid Într-o stare amară de regret. M-am scufundat În apă, În scopul unei deșteptări Întârziate. Niciun efect. Înnebuneam deja, simțeam că am febră, apa mă opărea și nici măcar nu-mi mai păsa. Era un fel de dezolare totală, căreia nu-i puteam face față. Am găsit cumva puterea să mă ridic, să mă Îmbrac, să-mi trec o
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
avut nevoie, ci pentru că familia era excesiv de grijulie. Nu eram obișnuită cu tratamentul preferențial al mamei și ideea de a fi regină nu mă atrăsese niciodată. Și totuși iată-mă regina, cu toți la picioarele mele. Mama și tata erau Înnebuniți să-mi facă pe plac, Maria se Învârtea În jurul meu ca un titirez, până și fratele meu nerod și enervant mă Întreba din când În când dacă am nevoie de ceva. Cu toate acestea, tot ce-mi doream eu era
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
omoare. Mult prea târziu, am ajuns. Arătând deplorabil, cu părul În șapte direcții și cizmele distruse pe vecie, dar totuși la locul potrivit, gata să-mi recuperez fratele cu ultimele puteri. Dar alternativa ca el să nu fie acolo mă Înnebunea și fiecare secundă Îmi confirma adevărul ei. L-am căutat jumătate de oră, am Întrebat de el peste tot și În mod evident nu știam decât un lucru. Că el nu se mai afla acolo. Că eu eram terminată. Aceste
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
fost tot ce am putut spune. Larisa zâmbi. ― Nu-ți face griji, Victor nu ia relația asta În serios. M-am Încruntat. ― Ea știe asta? ― Îți pasă? râse ea. Tot ce-ți pot eu spune e că Victor e Încă Înnebunit după tine. ― De unde știi? ― Mi-a spus chiar el. ― S-a terminat Între noi, am spus eu Încercând să Închei subiectul. ― Eu doar Îți transmiteam un mesaj, zise ea. Mie nu mi-a plăcut niciodată de tine, oricum. Am pufnit
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
să rămân să-l bat? Întrebă Bianca. ― Apreciez oferta, dar mă descurc, i-am zis eu. Bianca mă bătu ușor pe umăr. ― Ne vedem mai târziu atunci. Victor ajunsese În fața mea. Avea aceeași ochi mari și Întunecați, același zâmbet care Înnebunea fetele, aceeași cârlionți blonzi. Îmi zâmbi timid. ― Ce faci? ― Bine mersi! am răspuns Înțepată. Nu aveam niciun chef să continui conversația, așa că m-am uitat În altă parte, sperând să Înțeleagă aluzia. ― Am...am auzit că te vezi cu cineva
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
În casă. Mă Încerca o imensă stare de stres. Era ridicol! Doar Îl pusesem... Nu! Nu! Cred că l-am uitat În autobuz. Răspunsul ei veni mai greu de data aceasta. Asta ar fi nasol. Am Început să mă Învârt Înnebunită prin cameră. Da, m-am gândit, asta chiar e nasol! Nu dispera, o să-ți iei altul. ― Ești genială, am murmurat către monitor Înainte de a Închide laptopul cu o pocnitură furioasă. Eram moartă fără telefon. Moartă, moartă, moartă. 15 ― Bineînțeles că
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
al tatei dovedea o aplecare prea mare către băutură. După care îi mulțumea femeii pentru grija ei și închidea repede. —Cloisters! a zis ea. —Cloisters! a exclamat și tata ușurat. Nu puteam să-mi aduc aminte, și chestia asta mă înnebunea. N-aș fi putut închide un ochi. Aș fi zăcut în pat toată noaptea, storcându-mi creierii... Sună-i, l-a întrerupt mama cu lacrimi în ochi. 3tc "3" Să te internezi la Cloisters costa o avere. De aia mergeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
păcălești pe nimeni cu chestia asta! N-ai înțeles nimic, am încercat eu. Când o să te vadă pe stradă, lumea o să treacă pe celălalt trotuar, a spus ea veselă. O să zică „Asta e una din fetele Walsh! Aia care a înnebunit și a trebuit să fie internată!“ Așa o să zică! —Taci din gură! Și o să fie nedumerită din cauza Annei și-o să întrebe „Care dintre fetele Walsh? Parcă erau două care aveau niște doage lipsă...“ — Vin acolo și vedete pop, am întrerupt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
scaun ore întregi, încât Brigit și cu mine ajunseserăm să credem că n-o să se mai ridice niciodată să-i vedem fundul. Și cum am tras de berea aia din care beam amândouă! N-aveam un sfanț, dar am fi înnebunit dacă stăteam în casă toată seara! într-un sfârșit, după mai multe ore, când berea aproape ni se evaporase, Johnno cel cu vezica de cămilă s-a ridicat de pe scaun. Brigit și cu mine ne-am luat de mână și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
care nu mi-a plăcut deloc. Dar de spus, n-a spus decât: — Pe coridor, la stânga. Am alergat către toaletă în timp ce inima îmi bătea să-mi sară din piept. Am intrat și am trântit ușa după mine. M-am învârtit înnebunită prin cămăruța aia, căutând un loc în care să mă pot descotorosi de sticluța aceea prețioasă sau - și ar fi fost de preferat - în care s-o ascund ca s-o pot recupera mai târziu. Dar nu găseam nici o soluție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
treceam automat în categoria foarte sexy. Nu prea știam bine de ce. Poate că mi se părea un semn de vigoare. Sau putea fi ceva legat de sugestia unui cocoșel gros. Chiar dacă știam că se presupunea c-ar trebui să fiu înnebunită după ei, nu mă prea dădeam în vânt după bărbații cu picioare lungi. Erau crema lumii picioarelor. Cu alte cuvinte, nu înțelegeam de unde venea toată tevatura asta cu picioarele lungi. Bărbații cu picioare lungi mă duceau deseori cu gândul la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]