4,071 matches
-
mărturie înrudită, mergând până la conștiința scindării, ne oferă mai vârstnicul C. Negruzzi: „în mine sânt doi oameni deosebiți, românul vechi și românul nou“ (Scrisoarea VIII). Și în autorul Pastelurilor, consideră G. Ibrăileanu, „s-au luptat întotdeauna două tendinți: tendința de înnoire, de reformare, și tendința de conservare, care au rămas alăturea, antagonice“ (Spiritul critic...). O structură duală, după opinia aceluiași, ar fi avut și A. Russo: „om nou“ prin convingerile politice, tradiționalist prin sensibilitate... Exemplele ar putea continua. Acești oameni născuți
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
Lucaci și Sf. Ecaterina din București (refăcute în 1852- 1853) ș.a. Prin diviziunea spațiului lor lăuntric, ca și prin soluțiile constructive adoptate, se face auzită vocea tradiției; în decorația exterioară, cu marcata ei predilecție pentru motivele clasicismului, răspunde nevoia de înnoire. Unii ar înclina să vorbească, poate, despre un divorț între fațadă și interior. Aș zice mai curând că, prin evidența tensiunilor, e o căsnicie normală a epocii. Acuarela de față o reprezintă pe Cleopatra Trubețkoi (născută Ghica), una din vestitele
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
ilustrată prin numeroase și variate exemple. Demnă de relevat în aceste sinteze este dialectica raportului dintre „vechi“ și „nou“. În principiu, structura clasică semnifică atașamentul creatorilor față de o ordine de valori stabilă, iar inserția elementului romantic - deschiderea lor la imperativele înnoirii. În opere de factura celor amintite, categorii opuse ale receptivității estetice descopereau un teren al concilierii. Fertilitatea simbiozei clasicism-romantism nu poate fi desprinsă, în condițiile românești ale timpului, de nevoia aflării unui echilibru între formele divergente ale gustului public. Asupra
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
sine, alfabetul de tranziție rămâne o manifestare eminentă a psihologiei noastre colective, demnă de evocat ca un model cu valoare perenă. 27 „cu acele trecute vremi să pricepem cele viitoare“ (Miron Costin) Admițând un ciclu de 30 de ani pentru înnoirea generațiilor, pașoptiștii sunt bunicii celor născuți la 1880, aceștia din urmă - bunicii generației 1940, din rândul căreia, mâine-poimâine, se vor recruta bunicii anului 2000. După călătoria efectuată într-o lume care a fost a bunicilor bunicilor noștri, este timpul să
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
îl transformă în "guvernant al credinței". În final, întreaga Europă se va diviza în sensul în care religia și politica se confundă, rezultînd o zonă nordică sau orientală protestantă și o zonă centrală sau meridională rămasă catolică. În primul caz, înnoirea doctrinară și culturală generată prin confesiunile protestante oficiale permit revigorarea impact-tului religios asupra populației. Coincident cu răspîndirea imprimeriilor, faptul se traduce prin apariția primelor monumente literare scrise în limbă națională, cu scopuri de edificare spirituală dar și cu un efect
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
mai importante, în anumite cazuri, aceste scenarii arhaice vor da naștere la noi creații religioase (de exemplu, Eleusis, Misterele greco-orientale; cf. § 96). Civilizațiile agricole elaborează ceea ce se poate numi o religie cosmică, pentru că activitatea religioasă este concentrată împrejurul misterului central: înnoirea periodică a Lumii. La fel ca și existența umană, ritmurile cosmice sunt exprimate în termeni împrumutați din viața vegetală. Misterul sacralității cosmice este simbolizat în Copacul Lumii. Universul este conceput ca un organism care trebuie reînnoit periodic; cu alte cuvinte
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
va fi reiterată prin ritualuri cu ocazia fiecărui An Nou. Acest scenariu mitico-ritual este atestat în Orientul Apropiat și la indo-iranieni. Dar îl găsim, de asemenea, în societățile de cultivatori primitivi, care prelungesc, întrucâtva, concepțiile religioase ale neoliticului. Ideea fundamentală - înnoirea Lumii prin repetarea 23 Vezi exemple în M. Eliade, Trăite d'histoire des religions, § 91 sq. 24 Ibid., § 86 sq; Mylhes, reves et mysteres, pp. 218 sq. 25 Cf. M. Eliade, Trăite d'histoire des religions, § 99 sq. 26 Este
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
a aceluiași ritm: naștere, moarte, renaștere, în India postvedică această concepție va fi elaborată în două doctrine solidare: aceea a ciclurilor (yugă) care se repetă la infinit și aceea a transmigrației sufletelor. Pe de altă parte, ideile arhaice articulate în jurul înnoirii periodice a Lumii vor fi reluate, reinterpretate și integrate în mai multe sisteme religioase din Orientul Apropiat. Cosmologiile eshatologiile și mesianismele, care vor domina timp de două milenii Orientul și lumea mediteraneană, își trag rădăcinile din concepțiile neoliticului. La fel de importante
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
a întâmplat de multe ori în istorie, așteptarea judecății și a reînnoirii lumii este proiectată progresiv într-un viitor eshatologic susceptibil de a fi calculat în chip diferit. Dar e important să subliniem interpretarea nouă dată de Zarathustra ideii de înnoire. Așa cum am văzut (§ 21) și vom mai vedea (§ 106), diferitele reprezentări mitico-rituale de înnoire a lumii erau cunoscute în Orientul Apropiat, la indo-iranieni și la alte popoare. Ritualul, care reitera cosmogonia era celebrat cu prilejul Anului Nou. Dar Zarathustra recuză
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
proiectată progresiv într-un viitor eshatologic susceptibil de a fi calculat în chip diferit. Dar e important să subliniem interpretarea nouă dată de Zarathustra ideii de înnoire. Așa cum am văzut (§ 21) și vom mai vedea (§ 106), diferitele reprezentări mitico-rituale de înnoire a lumii erau cunoscute în Orientul Apropiat, la indo-iranieni și la alte popoare. Ritualul, care reitera cosmogonia era celebrat cu prilejul Anului Nou. Dar Zarathustra recuză acest scenariu arhaic care avea drept scop să regenereze anual lumea și anunță o
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
răi, și va sfârși prin a deveni o proiecție, la toate nivelurile cosmice și antropologice, a opoziției dintre virtuți și contrariul lor. O altă opoziție este abia indicată, 17 Marjan Mole și Gheraldo Gnoli au pus, cum trebuie, în lumină înnoirea imediată a lumii ca urmare a sacrificiilor (yasna) săvârșite de către preoți. De la epoca de piatră la Misterele din Elemis dar ea va avea un mare viitor în speculația iraniană: cea dintre spiritual și material, între gândire și "lumea de oase
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
în ziua transfigurării, i.e. a Reînnoirii finale, "lumina cea mare părând că emană din corpuri va străluci tot timpul pe acest pământ"24. Bând ritualic haoma, sacrificatorul își depășește condiția umană, se apropie de Ahură Măzdă și anticipează în concreta înnoirea universală. E greu de lămurit dacă această concepție eshatologică a cultului era deja în întregime formulată în epoca lui Zarathustra. Dar ea era, desigur, implicată în funcția sacrificiului la indo-iranieni. Din perspectivă proprie, autorii Brahmane lor împărtășeau o concepție similară
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
Religii. La urma urmei, orice preot zoroastrian credea că anticipă, prin sacrificiile sale, transfigurarea eshatologică. Ceea ce regii împlineau la început și-n fiecare an, preoții sperau să realizeze în fiecare an, iar Saosyant îl va săvârși în chip definitiv la înnoirea finală. Nu știm dacă exista, în vremea ahemenizilor, un conflict sau o tensiune secretă între cele două ideologii religioase: regală și sacerdotală. Prietenia Regelui Vistaspa cu Profetul putea constitui un model exemplar. Dar confruntarea se va preciza mai târziu, sub
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
șteargă. Se poate discerne un proces analog cu "istoricizarea" ritmurilor și fenomenelor cosmice în iahvism (§ 57). Lupta cu monștrii și alte teme eroice tradiționale sunt interpretate ca momente ale dramei eshatologice mazdeene, anume lupta împotriva demonilor daeva, așteptarea și pregătirea înnoirii universale (fraso-kereti). Întrucât Lumea era simbolic recreată și Timpul reînnoit prin ritul de Anul Nou, până la urmă a început a se situa înnoirea eshatologică în cadrul aceluiași scenariu. Sacrificiul săvârșit de către preotul zoroastrian anticipează sacrificiul final prin care Saosyant va efectua
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
tradiționale sunt interpretate ca momente ale dramei eshatologice mazdeene, anume lupta împotriva demonilor daeva, așteptarea și pregătirea înnoirii universale (fraso-kereti). Întrucât Lumea era simbolic recreată și Timpul reînnoit prin ritul de Anul Nou, până la urmă a început a se situa înnoirea eshatologică în cadrul aceluiași scenariu. Sacrificiul săvârșit de către preotul zoroastrian anticipează sacrificiul final prin care Saosyant va efectua înnoirea. Prin urmare, oficiantul se identifică cu Saosyant și implicit cu Zarathustra 52. Mai târziu, cele două intenții ale sacrificiului - eshatologică și cosmogonică
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
universale (fraso-kereti). Întrucât Lumea era simbolic recreată și Timpul reînnoit prin ritul de Anul Nou, până la urmă a început a se situa înnoirea eshatologică în cadrul aceluiași scenariu. Sacrificiul săvârșit de către preotul zoroastrian anticipează sacrificiul final prin care Saosyant va efectua înnoirea. Prin urmare, oficiantul se identifică cu Saosyant și implicit cu Zarathustra 52. Mai târziu, cele două intenții ale sacrificiului - eshatologică și cosmogonică - sunt din nou unite. Tradiția păstrată în textele pehlevi citează o serie de sacrificii prin care Ahură Măzdă
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
cu Zarathustra 52. Mai târziu, cele două intenții ale sacrificiului - eshatologică și cosmogonică - sunt din nou unite. Tradiția păstrată în textele pehlevi citează o serie de sacrificii prin care Ahură Măzdă a creat Cosmosul, omul primordial și pe Zarathustra 53. Înnoirea eshatologică va avea loc în timpul sărbătorii de Anul Nou, și atunci morții vor învia, vor fi judecați și în cele din urmă "imortalizați". Să reținem că înnoirea universală, ca și Creația originală, de altfel, va fi rezultatul unui sacrificiu. Textele
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
prin care Ahură Măzdă a creat Cosmosul, omul primordial și pe Zarathustra 53. Înnoirea eshatologică va avea loc în timpul sărbătorii de Anul Nou, și atunci morții vor învia, vor fi judecați și în cele din urmă "imortalizați". Să reținem că înnoirea universală, ca și Creația originală, de altfel, va fi rezultatul unui sacrificiu. Textele pehlevi evocă în amănunțime sacrificiul final care va fi îndeplinit de către Saosyant și de către ajutoarele sale și la care vor participa Ohrmazd și spiritele Amesa Spenta, și
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
universala a lui Ahură Măzdă și a arhanghelilor săi. Funcția răscumpărătoare a Dreptei Religii a fost întărită treptat prin glorificarea puterii creatoare a ritului. Deoarece scopul ultim era regenerarea universală, a fost valorizată funcția fundamentală, cosmogonică a sacrificiului: într-adevăr, înnoirea eshatologică nu numai că "salvează" omenirea, ci o făurește din nou, săvârșind învierea trupurilor. Acest lucru presupune o nouă Creație, indestructibilă, incoruptibilă. După cum vestește Yast, 19: 90: "Lumea materială nu se va stinge f. J. Minciuna va pieri". 111. Călătoria
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
veche, dar ea este în mod expres proclamată în Yast, 19, 11 și 89 (cf. și Yt., 13, 129), care vorbește despre "învierea morților" în legătură cu venirea celui "Viu", adică a lui Saosyant anunțat de Zarathustra. Resurecția se încadrează deci în înnoirea finală, care implică, de altfel, judecata universală. Mai multe idei, dintre care unele destul de vechi, se articulează acumântr-o viziune eshatologică grandioasă: lumea, radical și complet reînnoită, reprezintă, în fond, o nouă Creație care nu va mai fi alterată de asaltul
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
asaltul demonilor; învierea morților, recrearea efectivă a trupurilor, echivalează cu o cosmogonie, în virtutea paralelismului microcosm-ma-crocosm, concepție arhaică comună la mai multe popoare indo-europene, dar care a cunoscut o dezvoltare considerabilă în India și în Iran. Așa cum am văzut (cf. § 104), înnoirea finală, prefigurată deja în liturghia celebrată de Zarathustra, este anticipată în ritualurile de Anul Nou (Nawroz). Tradiția a sfârșit prin a situa în jurul Anului Nou cele trei evenimente hotărâtoare ale dramei cosmice și umane: creația, 61 Yasna, 9: 4 sq
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
epopee, II, pp. 282 sq. 65 Videvdât, II, 20-32; cf. N. Soederblom, op. Cit., pp. 172 sq. Vezi și Bundahim, XXXIX, 14: Mcnok i Xrat, LXII, 15; G. Dumezil, op. Cit., II, pp. 247 sq. Zarathustra $i religia iraniană revelația "religiei" și înnoirea eshatologică 66. Dar, întrucât anul întruchipează totalitatea timpului cosmic, ultimele zece zile ale fiecărui an anticipează întrucâtva drama eshatologică. Este intervalul fabulos, în care sufletele se reîntorc pe pământ: un Yast (13: 49-52) îi invocă pe Fravasi 67 care circulă
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
săvârșit crearea omului în aceste ultime zece zile ale anului; prin urmare, spiritele Fravasi sosesc pe pământ în momentul creării omului și revin la sfârșitul vremilor, în timpul învierii corpurilor 68. Textele târzii dezvoltă paralelismul între sărbătorile de Anul Nou și înnoirea eshatologică, în care va avea loc învierea. Cu prilejul fiecărui An Nou se primesc veșminte noi, tot astfel cum, la sfârșitul Vremii, Ohrrnazd le va da celor înviați veșminte strălucitoare 69. Așa cum am văzut (§ 104), înnoirea universală și învierea trupurilor
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
de Anul Nou și înnoirea eshatologică, în care va avea loc învierea. Cu prilejul fiecărui An Nou se primesc veșminte noi, tot astfel cum, la sfârșitul Vremii, Ohrrnazd le va da celor înviați veșminte strălucitoare 69. Așa cum am văzut (§ 104), înnoirea universală și învierea trupurilor vor avea loc, ca urmare a sacrificiului împlinit de către Saosyant, asistat sau nu de Ahură Măzdâ. Acest sacrificiu eshatologic repetă întrucâtva sacrificiul cosmogonic; de aceea, el este la fel de "creator". Resurecția și corolarul ei, indcstructibilitatea corpurilor, reprezintă
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
se străduiau să se țină cât mai mult timp în echilibru pe o bârnă unsă cu ulei în prealabil), această competiție se articulează și ea în scenariul bine cunoscut al concursurilor și luptelor de tot felul (sportive, oratorice etc.) urmărind înnoirea vieții 9. Dar euforia și beția anticipează întrucâtva viața dintr-o lume de dincolo care nu mai seamănă cu mohorâta lume-de-dincolo homerică. În aceeași zi de Choes se forma un cortegiu care înfățișa sosirea zeului în cetate. Cum se credea
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]