1,931 matches
-
modestie. Apolo este cunoscut ca un răzbunător. Cruzimea cu care el l-a sfîșiat pe silenul Marsyas vorbește de la sine. (Se știe că un silen este un satir În vîrstă.) De aici abia se vede marea. Dar arțarii cu crengile Înroșite de căldură sînt mai potriviți pentru ceea ce vreau să spun. Urmașii silenului Marsyas nu povesteau, pro-babil, decît astfel de lucruri... (...Marsyas l-a provocat pe Apolo la o Întrecere, socotind că fluierul său cînta mai frumos. A cîștigat zeul dar
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
tocmai ultima În cutia Pandorei. CÎnd Epimeteu și-a dat seama ce se Întîmplă, a vrut să Închidă cutia, dar era prea tîrziu. Înlăuntru nu mai era decît speranța... (...Strălucea ca brazii uzi de ploaie În vreme ce ultimele raze ale soarelui Înroșesc crestele Olimpului. Dionysos Întoarce acum spre viață o privire plină de melancolie. Lumina țipă sub gheara umedă a unui nor, pădurea se umple de amintiri și de sînge ca o fiară lovită de un zeu pentru care o rană e
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
nu expirau niciodată... Două fecioare hiperboreene erau Înmormîntate la Delfi unde au adus obiectele sacre ale cultului lui Apolo și au murit În sanctuar. Sufletele lor transparente, sortite să trăiască Într-o eternă auroră, s-au stins În crepusculul care Înroșea pădurea În dreptul fîntînii Castalia... Cum zice Hegel, zilele frumoase ale artei eline au trecut. Dar nu și fascinația țărmurilor unde lumina e singura religie. Camoens, naufragiat, a Înotat spre țărmul mării ținînd Într-o mînă deasupra apei manuscrisul epopeii care
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
cunoaște că abia ai gustat din băutură, altfel te-ai fi dat și tu în petic. Bea cîteva pahare și-apoi să mai stăm de vorbă... Atunci să văd eu dacă ochii ăștia rămîn tot albaștri... Nu cumva se vor înroși de dorință, aruncînd din ei harpoane de foc, cu care tu să-mi sfîșii, măcar în închipuire, îmbrăcămintea?!... S-a oprit o clipă, și-a tras răsuflarea, apoi s-a aplecat spre mine, prinzîndu-mă cu toată palma de umăr: Spune
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
Vă înșelați, tovarășe! Mie îmi place să umblu cu mîinile curate... Și-mi pare rău că m-ați luat drept altcineva, scoțînd banii. Tocmai dumneavoastră!... Eroii din piesele dumneavoastră n-ar fi făcut-o... Îmi dau seama că m-am înroșit tot de rușine, fir-ar a dracului de garsonieră!! Iau banii, îi bag în portmoneu, bag portmoneul înapoi în buzunarul de la piept al hainei și ies spunînd "bună ziua" cu jumătate de glas, ca un elev bine crescut, dat afară de la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
picior greșit și să-mi dea din nou starea aceea de prăbușire. Ochii secretarei înfruntă pentru o clipă ochii mei, apoi se apleacă spre dosarul pe care mîinile ei, nervoase, încep să-l aranjeze mai bine, în timp ce obrazul i se înroșește puternic. Știți..., strînge din umeri, tovarășul Amariei ar vrea să vă primească, dar e foarte prins cu niște telefoane interurbane... Curios! pufnesc eu în rîs. Prin deschizătura ușii am văzut toate telefoanele la locul lor, pe măsuța de lîngă birou
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
vărsatul are și motive psihice... Spune-mi, schimbă brusc tonul, privindu-mă fix, cu ochii măriți, de cîte ori ai mai făcut lucrul ăsta? Încerc să-i înfrunt un timp privirea, dar nu pot. Îmi dau seama că m-am înroșit, inima începe să-mi bată cu putere și mi-e teamă că, de rușine, aș fi în stare să ies în fugă din cameră. Trebuie să mă stăpînesc, să salvez, dacă mai poate fi salvat, vreun gram din mine însumi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
începe să facă curte femeilor venite în delegație?!... Pînă azi, eu am avut relații de serviciu cu foarte multe delegate, dar numai azi mi-am permis... Și știi de ce? Pentru că m-ai încurajat tu! Nu-i adevărat! îmi strigă Cristina înroșindu-se. Ba da, Cristina, îi spun încet, clătinînd îndelung din cap. Știu că-ți iubești soțul, că-i ești fidelă și așa mai departe... Dar porți în tine o ură nemărturisită împotriva bărbaților, așa se explică de ce ai fi fost
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
balustrada de care stă rezemată ea, o privesc în ochi și o întreb: Ce să mi se înfunde, doamnă, și cu ce... anume?! Tamara, care a urcat deja cîteva trepte și stă întoarsă spre noi, tresare la auzul întrebării mele, înroșindu-se, deschizînd larg ochii să se convingă de-s eu acel care a vorbit. "Hai, spune și tu ceva, o rog în gînd, aruncîndu-i o privire, că abia aștept să te sictiresc..." Brîndușa continuă să stea sprijinită de balustradă. Lovește
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
și-l privesc calm. Nu vreau să mă disculp. Vreau doar să te întreb dacă ți s-a întîmplat vreodată să fii reținut de cineva un timp mai îndelungat tocmai cînd simți nevoia să ieși din birou... Daa, îngîn eu, înroșindu-mă. Atunci e-n ordine, stabilește ferm directorul, înseamnă c-ai înțeles. Asta voiam să știu. Succes! arată cu capul spre direcția în care merg și se întoarce, plecînd spre platforma rezervoarelor. Îmi continuu drumul, urmărind din mers brațul macaralei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
nu? Spune-mi sincer. Rămâne între noi. Se lasă o pauză lungă. În spatele meu, cineva spune: „Sigur, casa noastră e relativ modernă. Cred că a fost construită undeva în jurul lui 1853...“ — Da, zic în cele din urmă, simțind că mă înroșesc pănă în vârful urechilor. Da, cred că el e. Suze mă privește iscoditor câteva clipe, apoi pare că a luat o hotărâre bruscă. Am înțeles, zice, lăsându-și whisky-ul jos. Mă duc să arunc buchetul. — Poftim? Mă uit la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
repede! — E un punct de vedere foarte interesant, aud un glas plăcut din spatele meu. Mă întorc mirată și văd o doctoriță brunetă, foarte frumoasă, zâmbindu-mi. Un studiu recent făcut la Chicago a demonstrat exact același lucru. — Pe bune? Mă înroșesc instantaneu de mândrie. Ce să zic?... Mulțumesc! N-am făcut decât să comentez ce am văzut... — Dar asta e exact genul de atitudine pe care ar trebui să o aibă doctorii, spune. Dorința de a vedea dincolo de fișe și diagrame
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
prin Moldova : „Pe vremea domnilor de odinioară, dacă un moldovean s-ar fi căsătorit cu o catolică sau un catolic s-ar fi Însurat cu o moldoveancă, domnul Îndată poruncea să i se pună pe cap un cerc de aramă Înroșit În foc și deci Îl omora În felul acesta” <endnote id="(655, p. 79)"/>. Nu doar legile nescrise și vechile pravile din secolele XVII-XIX interziceau căsătoriile mixte dintre români și evrei, ci și legislația rasială din timpul unei Românii În
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
și iconografic. Pe frescele bisericii ortodoxe din satul Țichindeal (lângă Sibiu), de exemplu, realizate la Începutul secolului al XIX-lea, chinurile la care este supus Cristos sunt similare celor Îndurate În 1514 de răzvrătitul transilvan Gheorghe Doja (tron și coroană Înroșite În foc). Textul care Însoțește imaginea sună astfel : „Când au batjocorit jidovii pe Domnul Iisus Hristos”. O altă frescă prezintă „Divanu’ jidovilor” (Sanhedrin-ul) judecându-l pe Cristos <endnote id="(432)"/>. În astfel de cazuri, „jidov” (sau „jid”) este un
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
unul dintre acei oameni voinici extrem de sensibili. Că și mine, este pe cale s) cheleasc). P)rul Îi crește În smocuri lungi și dezordonat. Are un nas subțire și acvilin, cu un aer nobil. Simte c) se apropie furtună și se Înroșește. Când Începe s)-mi dea replica, Shahar este inițial calm. Nu e de acord cu Abu Zuluf, zice el. Evreii nu au fost inflexibili și negativiști; ei fac mereu concesii - dar acestea sunt respinse. Planul inițial al ONU (din 1947
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
salvatoare a lui Oreste avea o emoție asemănătoare În ambele versiuni. Finalul aici echivala cu un carnaj. Corpuri fragmentate, dislocate, apăreau În fum și ceață, metafora de apocalips oglindea muzica simultan pasionat-romantică și crud-primitivă. Electra dansa În bazinul cu apă Înroșită de sângele proaspăt al Clitemnestrei și al lui Egist, valsând obsesiv și sacadat În ritmul vienez al muzicii, din ce În ce mai frenetic, până cădea moartă, epuizată pe marmura mormântului, la picioarele statuii incandescente a lui Agamemnon. Dacă În teatru terminam cu o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
nevoie (chiar dacă n-au căutare în zilele noastre). Să ne amintim de Eminescu, de Bălcescu, Brâncoveanu, Tudor, Cuza, Mihai, Horia, Avram Iancu, Aurel Vlaicu, Iorga, Ecaterina Teodoroiu, Brâncuși, Enescu, Grigorescu, Caragiale, Babeș, Paulescu, Arghezi, Palade, Sadoveanu, de tinerii care au înroșit caldarâmul la Revoluție și câți încă... Și în muncă, în creație există eroi, eroism. Pe umerii lor s-a înălțat această țară. Ei sunt eroii, ei sunt sfinții, ei sunt "cei mai Mari Români". Merită măcar un gând, o aducere-aminte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
lui Nichita, la început, când ne mutasem din cămăruța doamnei Lidia Unanian. Era o caniculă teribilă în București, și Nichita aranja biblioteca bând din când în când apă rece de la frigider. După câteva ore s-a simțit rău, s-a înroșit și a căzut pe pat asigurându-mă că-i va trece. Am alergat înnebunită pe scări și am dat peste soția șefului blocului care a venit la noi imediat, spunând că era vorba de o aprindere de plămâni. Peste o
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
-l găsesc extraordinar în simplitatea lui foarte complicată. Este ora patru după-amiaza, și secretara a venit să mă anunțe, cu un surâs ironic, că nu e nici o scrisoare pentru mine. Păcat. Păcat că nu-mi pot controla chipul - care se înroșește, tresare -, inima care-mi bate mai repede decât de obicei, mâinile și subsuorile îmi transpiră, ca și cum aș fi înfruntat o frică subită și nervoasă - durerea mea e în mine, fără să mă părăsească. Oare se poate controla? Nimic? Cel puțin
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
puțin din Attar (în traducerea suedeză a marelui Erik Hermelin), unde găsesc exact ce trebuie stării mele pentru a mă simți tentată - ca și cum iubirea ar vrea din nou să mă „atace”, să mă prindă în plasele ei. „O pasăre spune înroșindu-se: Într-o zi am pierdut nordul... Inima mea a devenit un incendiu. Cum să fac să nu mă mai confrunt cu capcanele iubirii? Iubirea care vrea să mă arunce din nou în afara mea. Ce să fac, spune-mi? Pasărea
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
o „trădătoare” etc. Tracasată la telefon de cineva. Un frustrat, bineînțeles. M-am plimbat puțin și l-am întâlnit pe poetul Peter Lindfors; a întors capul. M-am dus direct la el și l-am privit în ochi- s-a înroșit și s-a bâlbâit. Era beat sau drogat? El, de asemenea unul dintre „admiratorii” mei, ne-a dedicat chiar un volum de poeme, mie și lui René. Apoi și-a revenit, reproșându-mi că nu i-am trimis cartea mea
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
de haos de după „revoluție” e greu să se audă vocile celor care într-adevăr au competența etică de a dirija conștiințele paralizate ale bieților oameni. Cu Boni (Herlin), care are câteva degete bandajate. Îl întreb ce s-a întâmplat - se înroșește ca un copilaș, povestind despre fratele său bolnav, despre relațiile lor obscure. Mâinile i s-au acoperit deodată de o eczemă roșie. O erupție violentă, un protest al pielii ca un creier subtil, un creier laminat și întins, protejând corpul
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
căruia i-am dăruit un nai indian; l-a încercat ducându-l la buze, apoi mi l-a dat înapoi, să-l încerc și eu. Era un joc pervers, copilăros, să ne sărutăm pe gură prin naiul indian. S-a înroșit și a povestit despre prima compoziție făcută în școala primară. Era povestea unui cal (fratele său care acum a înnebunit) nărăvaș pe care nu-l putea stăpâni și domina, atunci l-a omorât, tăindu-l în bucăți, împărțindu-i carnea
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
cu propaganda, cu vicepreședintele și cu secretarii de comitet de partid de la cele două C.A.P. uri. Asigurați paza... ziua și noaptea! Nu părăsiți comuna orice ar fi! Nu părăsiți sediul primăriei... Vocea îi slăbește, abia se mai aude. Se înroșește, îi curge 108 transpirația pe frunte. Dintr-odată duce mâna la inimă și iese precipitat pe ușă. Ne uităm unii la alții ridicând din umeri. Nu înțelegem ce vrea de la noi și nici ce se întâmplă. Cert este că ceva
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
Erau îmbrăcați elegant și miroseau bine, semn că erau persoane importante, cu funcții înalte. Bună dimineața, a spus bărbatul cel scund, măsurându-mă din cap până în picioare. Ce mănânci mata, tovarășa Țâru, de ești așa de slabă? Am zâmbit timid, înroșindu-mă, fără a-i răspunde. Primești sarcină pe linie de partid să te îngrași zece kilograme în cel mai scurt timp, mi-a spus serios, fără a-mi răspunde la zâmbet. Ia spune-mi: ce ai visat astă noapte? Nu
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]