2,199 matches
-
spinarea, spunându-i da, uite îmi dezbrac și haina. Am dat să plec, dar a venit după mine, m-a prins de mână și mi-a spus să merg la cursuri. Am povestit scena unei colege și ea s-a înspăimântat, spunându mi că putea să mă aresteze. Iam zis, la rându-mi, că nu aveau nici un motiv, că sunt un om onest, care n-aveam decât niște cărți în geantă și dacă nu mă lua așa de sus, poate nu
Convorbiri fără adiţionale by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Science/692_a_989]
-
un nou material - inoxul. Am expus deja în Grecia două lucrări, una de 2 metri, alta ceva mai mică, dar îmi dau scama că încă sunt în faza descoperirii unei meserii care mă fascinează... 20 ...și care, probabil, vă și înspăimântă! N-aș putea spune asta, cel puțin deocamdată. De ce vă este totuși frică? Trăiesc senzația că fiecare nouă lucrare ar trebui să iasă măcar tot atât de bine ca lucrările de până acum. S-a întâmplat ca unele să iasă, însă frica
Convorbiri fără adiţionale by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Science/692_a_989]
-
la problemele apărute în cazul creditelor deja angajate. Cel mai bun mod de a accede la un creditor este printr-o referință. Împrumuturile sunt o afacere în care factorul uman este primordial. Încearcă să obții o recomandare. Primul lucru care înspăimântă finanțatorii este teama de a nu exista ceva solid la baza planului de afaceri. Evită crearea impresiei de super optimist. Majoritatea afacerilor start-up nu necesită cheltuieli extraordinare cu prezentarea. Finanțatorii sunt mult mai interesați în a afla cum vor contribui
10 pa?i Pentru a dep??i criza! PLAN DE IE?IRE DIN CRIZ? by PRIS?CARU, VASILE RADU () [Corola-publishinghouse/Science/83485_a_84810]
-
Popa, citeam undeva, prin anul 193 5, când studenții lui D. Gusti făceau culturalizare prin muncă la sate, sătenii au făcut chiar o întovărășire agricolă, tip cooperativă și plănuiau realizarea și a unei asociații locale a apicultorilor. N-au fost înspăimântați că vor fi acuzați, mai apoi, de idei co muniste... în Umbre, III, „Editura Junimea”, Iași, 1975, regretatul Aurel Leon povestește că pentru salvarea Cotnarilor de înapoierea economică însăși Hariclea Darclee, care prin 1936 ajunsese la 70 de ani, sosită
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]
-
ci este ființa însăși. Astfel mitul nu își este sieși suficient, nu se închide asupra lui însuși.’’ „Exista opere mai generoase și mai roditoare decât toate celelalte, dar pe care le judeci inaccesibile la prima vedere, atât de tare te înspăimântă luxul acesta de imaginație care le interzice inteligențelor temătoare accesul la ele, și le obligă să se retragă pentru că, e adevărat, toate ideile, toate formele se încrucișează plutind într-un abur luminos. Când deschizi cartea Faust vei ezita căci cartea
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
un băiat, Justus Faust, care avea să dispară împreună cu mama sa. La apropierea încheierii pactului, Faust a dat o petrecere în numele diavolului. Spre miezul nopții, o sinistră furtună zgâlțâi zidurile sălii, comesenii se salvaseră cum putuseră, însă doar Faust rămăsese înspăimântat de moarte. A doua zi, sub zidurile însâgerate, Faust a fost găsit culcat cu fața la pământ. În zadar au încercat să-l răstoarne pe spate . Asasinul nu a admis ca ochii victimei sale, chiar întunecați de moarte, să fie îndreptați spre
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
-Ba nu-i destul. Și-i trage și-n numele tatălui una!” în cea de-a cincea probă, dracul este nevoit să renunțe la întrecerea în aruncarea buzduganului, smulgând prețioasa moștenire de la strămoșul său din mâna lui Dănilă, care îl înspăimântă cu sumbra poveste născocită: „-Măi omulezise dracul. Tu cu șmichiriile tale ai tulburat toată drăcimea; da acuși am să te vâr și eu în toate grozăviile morții; hai să ne blastămăm și, care dintre noi amândoi o fi mai meșter
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
week-end, la schi, la Predeal. Pe pârtie Sandu e mediocru, însă nici lipsa de îndemânare, nici micile accidente, nici aerul nu-l împiedică să se analizeze și să-i analizeze pe ceilalți: “Căzături la fiecare pas și lașități când te înspăimânți de cel mai mic obstacol. Unul din schiuri mi s-a desprins de la picior și m-am căznit o mulțime să-l prind. Mă așezam pe zăpadă dar mă încurcam în cele doua lemne. Îmi scoteam mănușile, dar îmi înghețau
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
vor să-și vadă doar de treaba lor și să doarmă moral împăcate în culcușul patriarhal atât de comod. Ei bine, nu vă temeți, domnule Ciachir. La cât de deschisă este mass-media românească spre influențe feministe, acei bărbați care se înspăimântă de „invazia” acestora sau măcar de cea a femeilor pur și simplu autonome au toate șansele să trăiască fericiți și netulburați lângă femeile visurilor sau măcar lângă cele ale imaginației lor. Partea a doua: Feministele „Antifeminiști, nu vă speriați!” Convorbire
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
a suflat puternic, întețindu-le curentul ideilor și al verbului său înflăcărat. E secolul în care lumina rațiunii face să pălească tenebrele dogmatismului medieval, iar spiritul critic și libera cugetare îndrăznesc să sfideze misticismul și ordinea teologală, căpătînd teren și înspăimîntînd." (Dumitru Isac) Rousseau s-a născut la Geneva, într-o familie mic burgheză. Tatăl și bunicul lui Jean-Jacques fuseseră ceasornicari. Familia era originară din Paris. La naștere (28 iunie 1712) și-a pierdut mama, fapt care l-a determinat să
Paradigma Rousseau și educația contemporană by IZABELA NICOLETA DINU [Corola-publishinghouse/Science/974_a_2482]
-
de obicei, îi ducea legați la biserică și apoi veneau pe picioarele lor, vreau să spun fără să mai fie legați, eliberați de duhurile rele după slujbele respective. Pământul preotului era învecinat cu pământurile noastre, drept pentru care mama era înspăimântată și-mi spunea mereu să țin ușa încuiată: „Ai grijă să nu-ți facă ceva nebunii popii”. Acesta a fost primul meu contact cu psihiatria. C.Ș.: Cum de te-ai gândit să faci psihiatria? A.B.: Oh, asta e
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2257_a_3582]
-
era suprahiperbolizată de cei care povesteau despre ele. În același timp, aveam imaginea foarte concretă a celor care îi căutau pe cei din rezistență. Mai ales a șefilor locali. Era, de pildă, acel Rusu de care am mai vorbit, care înspăimântase zona. Mai era unul Aron, care a sfârșit-o ca și cum ar fi fost blestemat. A înnebunit. A ajuns să creadă că la el în pivniță s-ar găsi aur. Săpa în neștire, iar ziua stătea pe pragul casei și, când
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2257_a_3582]
-
dezic de nici una, nici de cartea de debut, de nimic din ceea ce am scris. Am fost eu din acel moment, atâta am putut la data aceea. Și nimeni nu te iartă nici când ai fost laș, nici când ai fost înspăimântat, în nici un moment nu te iartă nimeni. Deci nici uneia nu văd de ce i-aș găsi scuze. Și nici nu vreau să o plasez într-un context. O carte, dacă este bună, este bună și trebuie să trăiască, să supraviețuiască momentului
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2257_a_3582]
-
muzica...să cânte muzica! e opera postumă a unui afon ireproșabil! Frânturi de coșmar nasc din putride călduțe, mucigaiuri un acut sentiment al infinitului, drept pentru care spectatorii așteaptă zile mai bune, sentimentali fermecători. "FELIX QUI POTUIT..." Mă fascinează, mă înspăimântă, mă obsedează, mă istovește, mă încântă, mă descântă, mă face să uit că m-am născut, mă face să-mi aduc aminte de câte-au fost și n-au fost, mă subjugă, mă chinuie, mă înaripează, mă îndeamnă la viață
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
dacă, împreună cu oamenii pe care i-ați desemnat să vă slujească, ați lua parte la o simulare a rezolvării unei crize. Oficialii noștri din serviciile de informații, împreună cu experții militari și academici, ar fi mai mult decât bucuroși să vă înspăimânte, în timp ce dumneavoastră ați avea parte de o experiență practică. După ziua inaugurală vom aștepta de la dumneavoastră instrucțiuni în eventualitatea unui atac terorist sau a unei situații de urgență în domeniul sănătății publice; ar fi neliniștitor dacă primele cuvinte rostite de
Memorandum către președintele ales by MADELEINE ALBRIGHT () [Corola-publishinghouse/Science/999_a_2507]
-
țipetele lui. [Pn3] Atunci biata bătrînă se retrase în singurătatea-i fără sfîrșit, [Pn4] și plînse într-un colț spunîndu-și: [Pn5] "Ah, pentru noi, nefericitele femei bătrîne, s-a dus vremea de a mai plăcea, chiar și celor nevinovați; și înspăimîntăm pe copiii pe care am vrea să-i iubim!" [PnΩ] (Trad. de G. Georgescu, București, Univers, 1971: 14) Planul unui text didactic enciclopedic Compus din opt paragrafe, textul următor poate fi descompus în patru blocuri foarte clar structurate. Subliniez aici
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
ca niște glasuri; am simțit că mi se cam zdruncină hotărîrea mea romană. După ce deschid bine ușa, dau să intru, dar de abia fac cîțiva pași și mă opresc. Întunericul adînc ce domnea în golul cel mare al bisericii mă înspăimîntă, simt că mi se ridică părul pe cap [...] mă încurc printre bănci, nu-mi dau seama unde mă aflu și, neputînd găsi nici amvonul, nici ușa, mă cuprinde o teamă pe care n-o pot exprima". Dacă biserica ar fi
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
un pic câte un pic în fiecare oră, cu tot cu haine pe ei, apoi trage câte un pic de haină cu tot cu piele din locul în care încă arde. E atât de crunt. Ei știu că mor. Mulți dintre ei nu sunt înspăimântați că mor. Sunt însă foarte triști, din cauza celor dragi, își fac griji pentru ei. Durerile lor sunt cu atât mai mari cu cât se gândesc la ființele iubite. Câteodată mai și râd, mai au putere să te încurajeze. Și ei
Iubiţi bolnavii de cancer by Timeea Florina, Timeea Irina Gabriela () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1254_a_2203]
-
din nou în 1968. Ei vor provoca din nou războiul civil împotriva protestanților, represiunile asupra armatei engleze, resuscitînd în cele din urmă același cerc vicios din 1916; anume, acel mecanism de solidaritate în virtutea căruia o masă de oameni, la început înspăimîntată de către proprii extremiști, sfîrșește prin a se identifica cu aceștia, deși nu le împărtășește și țelurile.376 Fenomenul irlandez contrazice interpretările admise de emergența micro-naționalismelor europene. În general, este considerat ca fiind tardiv, de vreme ce se manifestă abia la mijlocul secolului al
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
că nimeni nu mă poate scăpa din mâna ta!" (10: 7). El nu înțelege de ce Dumnezeu se înverșunează împotriva propriei sale creații (10: 8-22), căci Iov nu se îndoiește deloc de caracterul derizoriu al oricărei existențe umane: "Vrei oare să înspăimânți o frunză pe care o bate vântul, să te îndârjești împotriva unui pai uscat?" (13: 25). Dar el nu reușește să identifice natura greșelii sale: "Câte greșeli și câte păcate am săvârșit? Dă-mi pe față călcarea mea de lege
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
semănau cu oasele, cu izvoarele -/ pletele cu neguri mistuitoare"). Deși, la o primă vedere, imaginarul pare comun, impresia de prospețime este dată de asocierile inedite. ("Vor trece, amintindu-mi floarea numelui tău,/ Pașii soarelui./ Și-n noaptea cenușie, faclă vie,/ Înspăimântă sicriul depărtării", Noaptea geniului). Solarul, raționalul devin veșnică trecere. Orizontul se închide, apăsând asupra eului liric care se simte călător prin moarte. Feminitatea aceasta ambiguă rămâne astfel unica sa călăuză. E foc și apă totodată, niciodată soare, întotdeauna prezență lunară
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
ca "legănându-se", "se aruncau năvoade (...) într-o zonă din străfunduri cu lumini", "miraj", interogații " Mă întrebam ce puteau fi decât Satane vâslind/ ori vestitori de tragedii pe aripi cu luciri de cuțit?". E aceeași veșnică pendulare între tragedia care înspăimântă și cea care aduce cu ea o fascinație imposibil de evitat. Limitele temporale sunt și ele fluide, tranziția se face cu ușurință, "pluteau în desfrunzire prin natura nopții/ din evuri în evuri în zbor amețit". Marile obsesii ale liricii lui
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
degrabă una a banalizării întregii existențe fără ca aceasta s-o anihileze. Poezia banalului nu poate fi niciodată separată de cea a demitizării, a parodicului, în care ironia nu reușește să îndulcească imaginea ciudată a unei lumi degradate care nu mai înspăimântă, ci produce mirare, dezgust și chiar o acceptare a unei astfel de existențe ca pe o fatalitate. Dramă în parc (Geo Dumitrescu) este un poem al cărui titlu are oareșice rezonanțe caragialești. La fel ca la Caragiale și la fel
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
ore tîrzii, să treci prin cimitire, să te amesteci în cortegii funebre, să tragi clopotele în miez de noapte, să locuiești într-o odaie „pictată”, în interior, cu „brîie negre”, ca-n „Singur”, să cauți ceea ce te șochează, să te înspăimînți. înainte de Bacovia, asemenea bravuri le-au practicat și alții, dar fără rezultatele sale poetice. Un exemplu e cel al lui Haralambie Lecca, despre care Ludovic Dauș povestește următoarele: „La întoarcere sania se opri în Clopotarii Noi, în fața unei căsuțe de
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
și aprinse o lampă. Văzui un catafalc, c-un pat în formă de coșciug. - Ietacul meu - rîse Haralamb. Recunoscui plăcerea macabră a poetului care scrisese poemul «Rămășagul», unde niște studenți se așezară pe mesele unei camere mortuare printre cadavre, ca să înspăimînte pe un coleg deal lor care se lăudase că va petrece noaptea acolo... Pe atunci toți poeții, citeam cu frenezie pe Rollinat și Baudelaire și fantezia lui Lecca fu apreciată și făcu zgomot. Cenaclul de la «Fialkowski», vestita cafenea-cofetărie, primi cu
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]