2,273 matches
-
ureze bun venit americanilor, unele l-au Întrebat pe Shuster când socotea că avea să facă vizite la legația engleză și cea rusă. Răspunsul său a fost evaziv. Dar Întrebările au devenit insistente, iar chestiunea a luat amploare, suscitând dezbateri Însuflețite În bazar: avea sau nu americanul să facă vizite de curtoazie la legații? Acestea lăsau să se Înțeleagă că fuseseră batjocorite, climatul se tensiona. Dat fiind rolul pe care-l jucase În venirea lui Shuster, Fazel era deosebit de stingherit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
pensie, Enid... — Stați! zic repede. Enid, te rog mai rămâi puțin dacă vrei să vorbim mai mult despre asta. OK? — Da, spune Enid după o pauză. Da, mi‑ar face plăcere. — Să vedem cum este vremea, zice Rory, care se însuflețește vizibil imediat ce rubrica financiară se termină. Un cuvânt de încheiere, Becky? — Același pe care îl știți deja, zic, zâmbind în cameră. Aveți grijă de banii voștri... —...și ei or să aibă grijă de voi! rostesc la unison Rory și Emma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
astfel ceea ce știam de la Oedip. Dar În locul unui vagabond cu rănile deschise care strigă orgolios, sînt liber pentru că nu mi-e teamă să-mi aduc aminte ce i-am răspuns sfinxului, el așază În centrul universului o statuie care se Însuflețește, ale cărei buze palpitînd se pregătesc să guste fericirea trecătoare dar reală a lumii. SÎnt liber, ar putea să replice Pygmalion, pentru că nu mă tem să iubesc ceea ce va muri... (...La ce mi-ar folosi o statuie care ar rămîne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
Strâns, strans și era încordată. „Tudor, Tudor“, se auzi lamentarea. Susurul tânărparcă aspirase tot aerul încăperii. Nici o pâlpâire nu se mai auzea, nici o mișcare, doar respirația prizonierului. Degetele catifelate, mătăsoase, ritual lin lin. „Tudor, Tudor“, repetă, necunoscuta, alintarea. „Tudore“, așa însuflețea vrejul. Șarpele torid, tot mai erect în palma ei fluidă, magnetică. Înviat, puternic, sub descântecul vestalei. „Tudor, Tudor“, ritma, în transă. În genunchi acum, ca pentru rugă. „Tudor, Tudor“, buzele lipite de capul de obsidian. Un totem în expansiune, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
nu vede pe nimeni. Fiecare zace în propriul suc, turtit, adormit, vlăguit de plictis, nimeni n-ar putea spune, scumpă doamnă, că a văzut personajul. Cineva trebuie să facă totuși efortul de a învia, de a se distra, de a însufleți pelicula! Mă urcasem, deci, la Rond, în puturoasa navă. Aglomerație, ca totdeauna nici un loc. Ei bine, în fața mea... un domn, un adevărat domn. Figura prelungă de sud-american, leit Tavi... Mă prinsesem de bara scării, îl vedeam, din când în când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Eugen mè face într-un fel, imposibil de explicat, gelos! urmèrind cu aviditate rularea pe ecran a unui proces de configurare am strania senzație cè oricât de solid m-aș agèța de tastatură ascultètoare de pe biroul meu un alt Matei, însuflețit de-o neașteptatè zvâcnire interioarè, și-a pèrèsit deja modelajul de gips în care l-am vârât cu forța de trei ani de zile și a pornit-o vertiginos pe drumul plin de delicii deschis de delirul simțurilor, Ar vrea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
Theo Ignat? Eu întrebând, și ea, pe drumul spre Muzeu, explicându-mi, Mi-a fost student! Un pictor foarte bun! A pictat o bisericè, dar nu știu exact ce s-a întâmplat cu el, se pare cè ar fi orbit! însuflețindu-se vorbind despre fostul ei student, Trebuie sè vii sè-ți arèt expoziția lui! E senzaționalè! Sunt cateva tablouri care ți-ar plècea mult, Coborârea de pe cruce, de pildè! Matei ascultând-o, o urmèrește atent, îi sade bine înflècèrarea asta, așa cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
celuilat. Stai într-o stare latentă, asemenea vremii anemice de afară și te întrebi dacă este adevărat sau visezi?! Știu, dragostea este o boală, se zice că poți muri într-o zi, dar eu nu cred! Pe mine m-a însuflețit de câteva ori... (cuvântul este cheia gândului, arma cea mai de temut care poate construi sau distruge iubirea.) Să-ți spun că nu mă interesează câte femei ai sărutat sau ai strâns în brațe sau câte minciuni ai țesut, ascuzându-ți
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
70, când eram în primul an de studenție, ziarul „Magazin” al cărui cititor consecvent eram, avea rubrica „O ilustrată pe adresa dumneavoastră”, din care mulți selectam adrese ale unor domnișoare amatoare de schimburi (chiar și de ilustrate), cu care să însuflețim peisajul atunci când vietățile naturii se retrăgeau pentru binemeritata hibernare. Bineînțeles că fiecare avea intenții serioase, atâta vreme cât aveam posibilitatea de a cunoaște și a ne distra cu tipe pe cinste despre care chiar aș avea ce să vă povestesc, dar nam
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
e că e bine să te arăți interesată de hobby-urile lui. Ce-i place ? — Habar n-am. Mașinile, cred. Se pare că are la ferma la care stă o adevărată colecție de mașini de epocă. — Foarte bine ! Jemima se Însuflețește brusc. Asta-i foarte bine. Fă-te că-ți plac la nebunie mașinile, sugerează-i să mergeți Împreună la o expoziție de mașini. Poți să-ți arunci repede o privire pe o revistă auto, pe drum. Nu pot, zic, luând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
prin cameră, cu ochii scoși din orbite, mi se face frică și mie. — Emma, fă-o să tacă ! mă imploră Jemima. Fă-o să nu mai urle atâta la mine. — Deci... ce s-a Întâmplat ? Lissy mă privește, cu fața Însuflețită de speranță. Eu clatin din cap, fără să scot o vorbă. — S-a... — A plecat. Înghit În sec. Chiar nu am stare să vorbesc despre asta acum. — Of, Emma. Își mușcă buza. Te rog, nu zice nimic, spun cu glas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
I. Școala noastră, odinioară... Odinioară, ca și acum, școala a fost însuflețită de oameni dăruiți, însă, de la începuturile sale până în urmă cu mai bine de un deceniu, ceea ce a definit clădirea instituției noastre a fost modestia din punct de vedere material: o școală cu ziduri gri, clădită într-un cartier muncitoresc, în
ARC PESTE TIMP 40 ANI 1972 – 2012 by Larisa Târzianu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/288_a_580]
-
a acestei probleme: o bibliotecă spațioasă, noi laboratoare, un amfiteatru. Noi, cei care suntem... Considerăm că ceea ce ne definește este cuvântul echipă! Indiferent dacă ne vom numi costiniștii, ori cei de la M. C. High (cum spun adesea elevii noștri), ne însuflețesc pe toți aceleași valori: comunicare, echilibru, colaborare, autodepășire, adică pașii spre succes, iar acum, la cea de-a 40-a aniversare, ne bucură nespus faptul că printre noi se numără și absolvenți ai aceste școli, tot astfel cum ne face
ARC PESTE TIMP 40 ANI 1972 – 2012 by Larisa Târzianu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/288_a_580]
-
-mprăștiau apusuri, vieți cenușii și colbul se răspândea umplându-ne cu vise. Ne ascundeau cometele de lucși și noaptea albastră cenușie se-nviora. Era târziu și - totuși - ni se părea... dorința miticului ars mustea din luminările încinse. Și iar se-nsuflețeau dezlănțuirile aprinse.
Crepuscul by Aurel Avram Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83712_a_85037]
-
cocorii din zare, fiecare-i un pas spre înalt, doar așa îmi simt sângele cald, aș vrea să mă amestec cu cerul, până nu dă peste mine de tot greul, în absența mea ceasul se răsfață, poate că limbile lui însuflețesc altă viață, iubire sunt, aromitoare și fierbinte, când voi fi dincolo, să iei aminte. întrebare pupila mea dreaptă e doldora de trezia unui snop de lumină. dă, doamne, ca până la sfârșit, în căușul lui să mă țină. din înalt ninse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
l-am apucat încă; dar fac un singur lucru: uitînd ce este în urma mea, și aruncîndu-mă spre ce este înainte, 14. alerg spre țintă, pentru premiul chemării cerești a lui Dumnezeu, în Hristos Isus. 15. Gîndul acesta dar să ne însuflețească pe toți, care suntem desăvîrșiți; și dacă în vreo privință sunteți de altă părere, Dumnezeu vă va lumina și în această privință. 16. Dar în lucrurile în care am ajuns de aceeași părere, să umblăm la fel. 17. Urmați-mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85090_a_85877]
-
mei, tot ce este adevărat, tot ce este vrednic de cinste, tot ce este drept, tot ce este curat, tot ce este vrednic de iubit, tot ce este vrednic de primit, orice faptă bună, și orice laudă, aceea să vă însuflețească. 9. Ce ați învățat, ce ați primit și auzit de la mine, și ce ați văzut în mine, faceți. Și Dumnezeul păcii va fi cu voi. 10. Am avut o mare bucurie în Domnul, că, în sfîrșit, ați putut să vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85090_a_85877]
-
a oricărui scriitor -, să întrețes întâmplări între oameni obișnuiți, ca mine și ca tine. Și nu poți refuza unora dintre ei admirația și simpatia ta, iar altora, compasiunea pentru destinul lor dramatic. Nu dezmint că personajele pe care le-am însuflețit aici au și niscaiva influențe ale mele, autobiografice. De fapt, tot ceea ce vei citi tu, suflet bun, este doar reprezentarea simțămintelor mele pe hârtie, așternută după putere și talent. Am scris ceea ce am scris, iar asta mă face fericit. Și
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
care o părăsește fără probleme pe Ariadna, după ce s-a folosit, în labirint, de firul ei de lână. Și ce are comun, oare, Pygmalion cu teoria că la omul clasic "creierul" e mai dezvoltat decât "inima"? Rugînd-o pe Afrodita să însuflețească frumoasa femeie pe care o sculptase, ca să se însoare cu ea, Pygmalion știe că statuia va primi, o dată cu viața, și condamnarea morții. Totuși, nu ezită. Apoi, Icar nu e și el un romantic? Narcis nu e un romantic atunci când așează
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
se apropie se transformă în aur. Și îl va implora pe Dionysos să-i retragă darul. Prometeu mai are o vină în ochii zeilor, în afara aceleia de a fi furat focul. A vrut să creeze el însuși oameni din humă, însuflețindu-i cu ajutorul focului. S-ar zice că undeva, în umbră, Nemesis veghează, mereu, ca orice încălcare a limitelor să aducă o nenorocire. Numai monștrii sunt excesivi. Typhon are o sută de capete. Gorgonele au zeci de șerpi încolăciți în păr
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
sale de hotel. Și videofonul, de lângă pat, care zumzăia cu blândețe, dar și cu insistență. Se ridică în capul oaselor, ieși complet din somn și-și aminti brusc că în această zi, Președintele Hardie pleca spre Venus. Gândul acesta îl însufleți. Războiul împuținase comunicațiile. Între cele două planete nemaifiind decât un schimb săptămânal și nu era nevoie de o autorizație de îmbarcare. Se aplecă și manevră receptorul. Dar, fiind încă în pijama, lăsă stinsă placa video. - Aici Gosseyn. spuse. - Domnule Gosseyn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
sol. Era un fapt care-i dădu curaj. Totuși, în mintea lui, în timpul tuturor acestor pericole, stăruise certitudinea că, chiar în caz de moarte, își va vedea amintirile și gândurile transportate numaidecât în corpul unui nou Gosseyn care se va însufleți într-un refugiu îndepărtat. Din nefericire, cum învățase de la un alt exemplar al corpului său. mai vârstnic, mort acum, trupul următor avea 18 ani. Nu-i venea să creadă că un individ de 18 ani va putea să rezolve criza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
spuse: - Cine v-a îndreptat atenția asupra acestui punct special pe care l-ați folosit cu atâta succes? - Crang, zise Elliott. Lavoisseur și cu el erau buni prieteni. Gosseyn avea răspunsul. Schimbă subiectul. - Când plecăm? - Mâine dimineață. - Bun! Vestea îl însufleți. De săptămâni de zile, era prea ocupat pentru a gândi și totuși, niciodată nu uitase complet că niște indivizi precum Discipolul sau Enro constituiau anumite forțe de care trebuiau încă să țină seama. Și rămânea o problemă și mai mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
la banchete. Călugării buddhiști cârteau, întrebând pe cine îi considera Nobunaga străini - pe creștini sau pe ei înșiși. Nobunaga detesta explicațiile. Nu putea suferi să audă un lucru articulat literă cu literă, preferând intuiția nemijlocită dintre oameni. Ba chiar îl însuflețea. — Sotan, se întoarse el către celălalt. Tu ce părere ai despre toate astea? Ești tânăr, deci îmi imaginez că, în chip firesc, vezi lucrurile altfel decât Soshitsu. Sotan privi un moment spre lampă, precaut, dar apoi răspunse, cât se poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
răcni el, mânându-i înainte. Se dăduse ordin să năvălească în liniște, fără strigăte de luptă, cu steagurile coborâte și împiedicând până și caii să necheze. Dar, de cum se repeziră pe porți, dând năvală în oraș, trupele clanului Akechi se însuflețiseră deja până la frenezie. — La Templul Honno! Prin tumultul general, din casele de ici și colo se auzeau uși deschizându-se, dar locatarii, imediat ce priveau afară, își retrăgeau capetele la loc și trânteau ușile, încuindu-le cât mai bine. Printre numeroasele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]