2,580 matches
-
monstruozitățile" poetice, sfidând "paciența hârtiei" ori de influența schopenhaueriană, filosoful german fiind decretat "îngerul rău" al poetului. Tot din unghiul "literaturii bolnave" denunță și Aron Densusianu cultul eminescian ca "desfrâu libidinos". Dezordinea din viața poetului s-a transferat operei, incoerentă, întruchipând prin "înnodare de strofe" "o lume bolnavă și haotică", locuită de "confuziune". S-ar cuveni să observăm că polemicile din jurnalele epocii, iscate în jurul lui Eminescu, vizau mai puțin insatisfacțiile estetice cât, îndeosebi, epidemia eminescianismului și infiltrațiile junimismului. Războiul se
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Mie nu-mi rămâne decât să-mi strig aerului amarul - lacrimi izbucnesc fără opreliști, lacrimi adunate din durerea mistuitoare a unei inimi înjunghiate. Vă trimit alături - ultima imagine a acelui ce v-a fost coleg și prieten, chipul celui care întruchipa toată nădejdea mea și speranța lui în viitor (dacă s-ar fi păstrat v-am fi pus-o alături, ca să vă aduceți și mai bine aminte de Dobre, scriitorul n. m.). Vă doresc din toată inima - multă sănătate și drumul
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
sînt imuabile. Aderarea la angajamentele noastre constituie baza participării și cooperării în C.S.C.E. și piatră unghiulara pentru dezvoltarea viitoare a societăților noastre. 7. Reafirmam valabilitatea principiilor directoare și valorilor comune ale Actului final de la Helsinki și ale Cartei de la Paris, întruchipînd responsabilitățile statelor unul față de celălalt și ale guvernelor față de popoarele lor. Aceasta este conștiința colectivă a comunității noastre. Recunoaștem că suntem răspunzători unul față de celălalt pentru respectarea lor. Evidențiem drepturile democratice ale cetățenilor de a cere guvernelor lor respectarea acestor
DECLARAŢIE din 9-11 iulie 1992. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/121353_a_122682]
-
luate față de Dumnezeul său (Yerushalmi, 1982, p. 5). Cu o persistență ciocănitoare, în cadențe ritmice agasante, poporul lui Israel este chemat la rememorare. Poporul Cărții - cartea fiind înțeleasă ca fond scriptural în care sunt păstrate aceste bântuitoare stăruințe spre neuitare - întruchipează, din acest motiv, exemplaritatea comunității memoriei. Memoria este consubstanțială religiei ebraice. Lucrul acesta se verifică din plin și în cazul creștinismului, care a absorbit, spongios, etica ebraică a neuitării. Imperativul aducerii aminte s-a încuibat tocmai în ritualul nodal al
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
Roller, 1951, ediția princeps în 1947), care strânge laolaltă texte publicate inițial în reviste precum Scânteia, Contemporanul, Veac Nou, Lupta de clasă sau Studii. Iar agenda de cercetare și grila de interpretare erau setate în acord cu normele istoriografiei sovietice întruchipate în manualul prototipic Cursul scurt de istorie a Partidului Comunist (bolșevic) al Uniunii Sovietice (1953). Programul... din 1974 rupe această cutumă, decretând forma cât și fondul, principiile diriguitoare de interpretare a istoriei naționale cât și detalii minuțioase, într-un document
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
democrație populară) s-a repercutat cvasi-instantaneu asupra reorganizării radicale a trecutului românesc de pe baze naționale pe temelii socialiste antinaționale. Chiar dacă, datorită efemerității sale, poate fi catalogată ca o revoluție mnemonică abortivă, reorganizarea radicală a trecutului românesc petrecută în epoca postbelică întruchipează modelul ideal-tipic al revoluției mnemonice totale - instantanee, atotcuprinzătoare, programată de sus-în-joc de autoritățile statale și executată cu brutalitate simbolică la adresa tradiției instituite de aducere aminte. În schimb, revoluția mnemonică națională, derulată în cea de-a doua jumătate a secolului al
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
al revoluției mnemonice totale - instantanee, atotcuprinzătoare, programată de sus-în-joc de autoritățile statale și executată cu brutalitate simbolică la adresa tradiției instituite de aducere aminte. În schimb, revoluția mnemonică națională, derulată în cea de-a doua jumătate a secolului al XIX-lea, întruchipează modelul revoluției procesuale - cu dezvoltare graduală, dar cu efecte la fel de radicale ca și cele produse de revoluția instantanee. Mutațiile operate în cursul regimului național-comunist prezintă caracteristicile unei astfel de revoluții procesuale, începută ca o reformare timidă, dobândind un impuls progresiv
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
internațională a României s-a schimbat dramatic, periclitându-se aproape complet după ce întreaga lume a urmărit, cu sufletul la gură, derularea primei revoluții televizate din istoria umanității. Noua ordine postcomunistă a fost consolidată legislativ prin adoptarea Constituției din 1991, care "întruchipa ethosul centralizator care stătuse la temelia formării statului în Europa de Est timp de peste un secol" (Gallagher, 2004, p. 120). Constituția definea România ca stat unitar, iar limba română era stipulată ca singura limbă oficială a țării. Alegerile din septembrie 1992 au
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
1992, p. 151). Discursul istoriografic difuzat de manualul de Istoria românilor din cele mai vechi timpuri... schițează chiar tema unui destin nominal al unității românești, dat fiind că "ea s-a înfăptuit dinspre Țara Românească care chiar prin numele ei întruchipa un sens unificator" (ibidem, p. 151). Acesta a fost reconfirmat istoric în 1918, când celelalte mădulare teritoriale s-au alipit Patriei-Mamă a Regatului, al cărei nucleu central a fost Țara Românească. Evenimentele revoluționare din 1848 din țările române, desincronizate temporal
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
contribuția diplomației României la victoria luptei poporului vietnamez, salutată în acele timpuri în marile capitale ale lumii și de care nu a fost străin. Pune în evidență respectul și aprecierea pe care le poartă față de valorile spirituale și calitățile morale întruchipate de poporul chinez, încrederea în viitorul relațiilor româno-chineze. Nutrește acele sentimente față de eforturile și lupta altor popoare din zonele respective nedreptățite de istorie. La autorul lucrării se poate observa de asemenea interes pentru preistoria acestor popoare, o sensibilitate și o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
dintâi termen explicitându-se pe sine în orice cunoștință), care a părut să aibă șanse de acreditare la un moment dat, anume în etapa premergătoare momentului filosofiei și logicii lui Aristotel; b) ideea că silogismul de tip aristotelic, conceput pentru a întruchipa corectitudinea logică la nivelul raționamentului, dar implicit și la nivelul celorlalte două forme logice, noțiunea și judecata, nu aduce, prin concluzia sa, o cunoștință nouă, pentru că tot ce comunică aceasta este deja prins în premise (prin urmare, există o "identitate
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
instanță, ceea ce am numit mai sus concluzie nu reprezintă altceva decât însăși structura judicativă originară, S P, care trebuie să primească o anumită interpretare, în așa fel încât să fie determinat tipul de judecată de predicație pe care ea îl întruchipează într-un anumit silogism, pe baza tipurilor premiselor. Figura silogistică are, neîndoielnic, o preeminență la Aristotel. De aceea este firesc să vorbim despre întâietatea sensului formal al logicii-organon. Concluzia unui silogism este dată în însăși formatul structurii judicative originare, ca
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
a acestei interpretări. O aparentă revenire la legătura non-judicativă a timpului și ființei ceea ce ar putea însemna, în limbajul lui Heidegger, repotențarea gândirii non-metafizice (și non-enunțiative etc.) descoperim în Zeit und Sein / Timp și ființă, conferința din 1962. Revenirea este întruchipată într-o reechilibrare a celor doi termeni, în sensul că fiecare pare a fi scos dintr-o reducție la celălalt. De fapt, reechilibrarea trimite către regândirea rostului unei reducții a "lumii filosofiei" la ființă ceea ce se operase deja și nu
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
presupune o inevitabilă influență reciprocă, genetică și ecologică, dinamică și sincronică, verticală și orizontală etc., în funcționarea organismelor și a vieții ca fenomen cosmic. După Hoffmeyer (1996), codul dual poate fi reprezentat simbolic prin raportul dintre ou și găină, oul întruchipând esența codului analogic în care s-a concretizat fenotipul. Viața a apărut din nonviață, printr-un lanț nesfârșit de evenimente, în care au funcționat cele două coduri: un cod de acțiune (behaviour), de tip analogic, și un cod de memorie
75 - VÂRSTA MĂRTURISIRII by Gheorghe Mustaţă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/794_a_1652]
-
Sacoșa ce atârna de umărul lui Yoffe avea imprimată de ambele părți, în ebraică și engleză, simbolul și denumirea companiei de aviație "El Al".) E greu de descris fericirea bietului om când a aflat că suntem israelieni. El, în schimb, întruchipa tragedia unui evreu polonez din Galiția care a fugit de urgia nazistă până a ajuns la Așgabat, nefiind în stare să fugă în continuare. Acolo s-a căsătorit și trăia ca fotograf-cartograf în slujba armatei sovietice. A insistat să-l
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
această țară cunoscând perioade de vârf, în special în anii în care politica externă română s-a desprins treptat de dependența ei hotărâtoare de Moscova). Miezul relațiilor diplomatice între state, cu toată importanța elementelor care intră în structura acestora, rămâne întruchipat de natura legăturilor politice. Or, zilele de grație ale legăturilor politice constructive promovate de Uniunea Sovietică cu noul stat Israel au fost de foarte scurtă durată. Pe 21 septembrie 1948, Ilya Ehrenburg publica în Pravda un articol care avertiza evreii
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
plaseze deasupra celorlalți. Domnișoara C. se socotește „o practicantă încăpățânată a autenticității“, pe care ar fi moștenit-o „genetic“ de la bunici și străbunici exemplari, „români autentici“, depozitari ai unei „tradiții“ autohtone, pe care și dânsa se simte chemată să o întruchipeze și să o „propage“. Această tradiție a autenticității o face pe autoarea scrisorii „să se simtă bine în pielea ei“, să țină, cu încăpățânare, la „verticalitate“, să fie mereu în armonie și „suprapunere“ cu ea însăși. Refuză orice „compromis“, nu
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
sentimentul pudorii (opus ne-rușinării generalizate, care nu mai știe „ce se cade și ce nu se cade“) și sentimentul onoarei (ca antidot al ambianței curente, în care, orice-ai face, nu te compromiți niciodată). Ne trebuie oameni care să întruchipeze, cu modestie, toate aceste virtuți și să le pună la lucru. Sunt convins că ei există. Câțiva au și încercat, cu mai multă sau mai puțină abilitate, să producă „diferență“, dar, din păcate, fără succes. Căci pentru a obține diferența
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
lehamitea sa. Rusul e static și inofensiv. Ceea ce el amână mereu nu e lichidarea netrebniciei înconjurătoare, ci lichidarea de sine. Oblomovismul e o sinucidere amânată. Și e o încercare disperată de a evita „frigul“ lumii. Cât despre Ilia Ilici, el întruchipează, în același timp, farmecul și dezastrul mentalită ții răsăritene. O mentalitate care se năruie în relativism din cauza unei supra licitări a absolutului. Răsăriteanul nu știe să fie rezonabil. Contemplativitatea lui nu exclude curioase forme de isterie. Sentimental și crud, el
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
unora se concentrează în jurul personajului lui Moș Crăciun ? Moș Crăciun e îmbrăcat în stacojiu : este un rege. Barba lui argintie, blănurile și cizmele lui, sania în care călătorește, toate evocă iarna. I se spune „Moș” și e în vîrstă, deci întruchipează forma bine voitoare a autorității bătrînilor. Toate astea sînt destul de clare, dar în ce categorie se cuvine să-l includem din punctul de vedere al tipologiei religioase ? Nu e o ființă mitică, fiindcă nu există mit care să-i explice
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
mod surprinzător cu cele pe care le examinăm în acest moment. Cum, de exemplu, să nu fii frapat de analogia care există între Moș Crăciun și așa-numitele katchina ale indienilor din sud-vestul Statelor Unite ? Aceste personaje costu mate și mascate întruchipează zei și strămoși ; ei revin periodic și își vizitează satul ca să danseze și ca să-i pedepsească sau să-i răsplătească pe copii, căci se face în așa fel încît aceștia să nu-și recunoască părinții sau cunoscuții sub deghizarea tradițională
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
secolul al XIX-lea, au pus accentul pe sărbătoarea Sfîntului Nicolae, adică pe forma cea mai măsurată a relației, în timp ce țările anglo-saxone o dedublează de obicei în cele două forme extreme și antitetice ale sale de Halloween, cînd copiii îi întruchipează pe morți ca să stoarcă taxe de la adulți, și Christmas, cînd adulții îi răsfață pe copii ca să le sporească vitalitatea. În consecință, caracteristicile aparent contradictorii ale riturilor de Crăciun se clarifică : pe parcursul a trei luni de zile, vizita morților la cei
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
tratamentul hemoragiilor la animale Într’un fel de similia similibus curantur empiric. Dar nu de asta doresc să vorbesc, ci tot de o idee, anume de esența proverbului, adică perenitatea pe care ea, planta, deși cu sângele făcut apă, o Întruchipează cel mai bine. Căci, În teorie, planta e eternă. Chiar dacă viața-i este finită, asta se datorează accidentelor. Deie Cerul să trăim atâta cât să băgăm de seamă că dacă un arbore nu e rănit, nu-i este Întrerupt acel
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
potențialități pe măsură - a rămas, dar restrâns conform necesităților, deci elipsoidul rezultă cam asimetric, turtit la un capăt și ascuțit la celălalt... Ce poate Însemna asta, o asimetrie, decât o manifestare geometrică a negentropiei, aspect care dublează amintita negentropie chimică Întruchipată de fapt În concentrarea calciului disipat entropic În mediu? De ce atâta negentropie investită În efemerul unui ou, doar o etapă Între două manifestări vizibile ale vieții - găina și puiul? E refugiul păsării, o ramură evolutivă Închisă, pentru a produce totuși
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
introdus grâul de toamnă, mai productiv, dar mai Îndelung ocupant și secătuitor al țarinii. E vorba de interpretarea dată de tine datinilor de Anul Nou. Și ai dreptate plasându-l dintotdeauna iarna, la solstițiu, nu cum cred alții. Adică toamna - Întruchipată de seara Ajunului - se ară, iarna - odihna de noapte a gospodarului care nu știa nici de Revelion, nici de artificii și alte alea - solul se reface pentru ca primăvara - dimineața Sorcovei - să fie semănat. Dar, pe vremea În care au fost
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]