2,732 matches
-
infuzase, amândurora, o nesocotință, o indiferență deloc tipice pentru firea lor. Pearl o așteptase întreaga zi pe Hattie, întâi cu încredere, apoi cu întristare și cu bănuieli crescânde. Încercase să-și ocupe timpul împachetând rochiile lui Hattie, dar se oprea întruna din lucru ca să se uite pe fereastră, așteptându-se s-o vadă venind în fugă, cu părul în vânt. O văzuse pe Hattie toată în lacrimi la plecare, covârșită de voința lui John Robert și incapabilă să-i reziste. Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
-i fi pătruns în trup, făcându-l să tremure de un soi de spaimă extatică. Tom gândi: „De ce mă aflu eu aici? Trebuie să existe o rațiune. Am o misiune de împlinit. Am un țel, o datorie, trebuie să cobor întruna, dacă am ajuns până aici, nu mai pot da înapoi“. De la patforma pe care se găsea, porneau în jos câteva scări paralele, mai puțin abrupte. Alese una la întâmplare și începu să alerge în jos, să sară, lăsându-și mâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
rachetă gata să fie lansată în spațiu. Se uită în jos, așteptându-se parcă să vadă că ceva se schimbase, dar totul arăta ca și înainte, în iluminația insuportabilă care-i frigea ochii. Oare își imagina numai, sau temperatura creștea întruna? Își înălță privirile spre cel mai apropiat punct al nivelului de deasupra lui, barele ușoare dintre trepte, ca niște mici cabluri de metal suspendate în aer. Nu se găseau direct deasupra capului său și, oricum, erau la o distanță de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
întrebă Stella când se întoarse cu sticla de whisky și cu un singur pahar. — Tu nu bei? Nu, mulțumesc. — Gabriel mi-a cerut să vin. De când avusese loc scena cu George, în după-masa aceleiași zile, Brian și Gabriel se ciondăniseră întruna. Gabriel fusese la început extrem de deprimată și apoi, spre surprinderea lui Brian, extrem de furioasă din pricina insinuării lui că, la mare, și-ar fi expus deliberat sânii spre beneficiul lui George. Brian își retrăsese cuvintele și, pe urmă, cum Gabriel nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
îi dăruise lui John Robert „ziua“ pe care i-o ceruse, adică vineri. Dar în acea dimineață, după lamentabila lui izbucnire sentimentală, nu mai putuseră discuta normal. Amândoi erau puțin speriați și foarte doritori să dea îndărăt. El îi spunea întruna: „Îmi pare rău“, iar ea îi răspundea: „E în ordine“. „Apologia“ lui John Robert, „explicațiile“ lui bolborosite se transformaseră într-o lungă trecere în revistă a tuturor întâlnirilor lor și a amintirilor comune, în care se refugiaseră amândoi. Pe parcursul acestor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
miracol... oh, slavă Domnului! Trăiește! — George, George, John Robert e mort, dar nu de mâna ta. Tu n-ai făcut decât să îneci un mort, și-a luat singur viața... uite, citește... Dar George, ascunzându-și fața în iarbă, repeta întruna: — Oh, slavă Domnului... oh, dăruiește-mi iertarea... slavă Domnului! — Citește asta, citește, ia scrisoarea asta! George se răsuci din nou pe o parte și spuse: Nu mai văd nimic. Am orbit. Îmi deschid ochii și nu e nimic, numai întuneric
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
înmuiase un pic, dar nu ceda. Am insistat: Noi de ce nu ne putem înțelege? Suntem acuma oameni în toată firea, nu? Tocmai. Adică cum, tocmai? De obicei nu se oprea din lucru nici când stătea de vorbă cu mine. Cosea întruna. De data asta s-a oprit pe moment. Ai mei sunt plecați de-acasă pe mai mult timp, a spus ațintindu-mă cu o privire care se voia conciliantă. Pe vreo trei luni din câte am înțeles de la taică-meu
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
nu mai bodogăni atâta! o repezea soră-sa Ana. Vezi în dreapta, la perete, pe raftul de jos! Unde le-a pus nimeni alta decât tu, pisăloago, nu mai departe decât săptămâna trecută! Uiți de la mână pân' la gură și bodogănești întruna! Da' gogoșarii? Și pe ăia tot eu i-am rătăcit în hruba asta nenorocită? Păi hotărăște-te pe care-i vrei! Că doar n-o să mâncăm și dintr-unele și dintr-altele! Ce, suntem falsificatori de bani? Te-ai pus
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
ar fi aceea de a te apropia de subiectul fotografiat. Dar dacă nici așa nu se poate ? Atunci ne mai rămâne doar să prelucrăm fotografia digital, mărindu-i artificial anumiți parametri. Aceasta nu înseamnă că puteți transforma o fotografie slabă întruna excelentă, ci eventual puteți obține o fotografie acceptabilă. De asemeni, o fotografie puțin neclară poate fi, eventual, îmbunătățită între anumite limite, însă, în general, dacă neclaritatea e prea evidentă, fotografia e ratată definitiv și puteți să o ștergeți. Există anumite
Primii paşi în lumea fotografiei digitale by Florin Cătălin Tofan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91495_a_107361]
-
la vremea lor." 21. Norodul însă aștepta pe Zaharia, și se mira de zăbovirea lui în Templu. 22. Cînd a ieșit afară, nu putea să le vorbească; și au înțeles că avusese o vedenie în Templu. El le făcea semne întruna, și a rămas mut. 23. După ce i s-au împlinit zilele de slujbă, Zaharia s-a dus acasă. 24. Peste cîtva timp, Elisaveta, nevasta lui, a rămas însărcinată, și s-a ținut ascunsă de tot cinci luni. "Căci", zicea ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85112_a_85899]
-
cei răi bat cuie mereu’ Plânge Maica Sfântă,plânge și suspină Căci din nou ea vede cum se stinge a ochilor lumină ‘O,Emanuele,pruncul meu cel sfânt, Oameni fără milă te bagă în mormânt’ Plânge Maica Sfântă așa plânge întruna Când își vede Fiul purtând din nou cununa Căci pentru ale oamenilor grele păcate Copilul ei prea bun din nou e dat spre moarte Plânge Maica Sfântă în genunchi plecată Când își vede Fiul cu carnea brăzdată ‘O,Iisuse Doamne
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93440]
-
în cor: -Ploaie, stai să-mi găsesc un adăpost c-o să-mi uzi blănița moale! Gărgarițe speriate dau navală să se-ascundă înspre locuri mai uscate. Toate-s îmbrăcate în rochițe minunate roșii stropite cu puncte negre . Greierele speriat repetă-ntruna : -Unde mi-e chitara, că n-o văd? Aricelul, în căsuța din pădure, împinge ușa și trage zăvorul ca nu cumva ploaia să intre în căsuță să-i ude covorașul. Lăcusta aterizează sprintenă pe-o frunză să-și scuture picăturile
Poveşti de adormit nepoţi by Moraru Petronela () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91533_a_92363]
-
apăra învelindu-se cu trenciul. De asemenea, mă agasa cârâitul ciorilor care se înmulțiseră, probabil alungate de secetă din altă parte, și formau adevărate cicatrice negre pe câmp. Stăteau ațipite în țărână și, când ieșeau din somnolență, dădeau ocoluri cârâind întruna. Nu mai reușeam acum să adormim decât cu greu și doar pentru două, trei ceasuri. Căldura era înăbușitoare. Mă trezeam în mijlocul nopții și dădeam ocol gării ca să nu mai simt presiunea îngrozitoare a sângelui în artere. Dacă stam întins pe
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
o pledoarie. Pe măsură ce scormoneam în spuza amintirilor, reînvia, ce-i drept, și vechea mea pasiune justițiară. Atunci mă înflăcăram. Continuam și noaptea, la lumina chioară a becului din sala de așteptare. Afară se auzea vântul, ca un bețiv ce da întruna târcoale gării. Prin geamul murdar se vedeau stelele, dar căldura rămânea înăbușitoare. Aceeași febră existase în atmosferă și în 9, 10 Thermidor. Stranie coincidență, nu? Văzîndu-mă că scriam, Eleonora mă privea mirată. Se învîrtea în jurul meu, mă întreba. Până la urmă
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
un automat tot în încăperea cu telefonul. Și am înțeles, în sfârșit, de ce țipase Eleonora. Din receptor se auzea un lătrat răgușit care continua să întrebe sau să răspundă... Asta m-a răvășit și mai rău. Afară fulgera și tuna întruna, iar ploaia se prăbușea în valuri pe acoperișul gării. Eram într-o stare de neputință și deznădejde. Îmi sunau mereu ca un ciocan în cap aceleași întrebări: "Ce s-a întîmplat cu mine? Ce s-a întîmplat cu mine? Mi-
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
Mihaela mi s-a dat cu o frenezie care până atunci nu mi se părea că-i este proprie. Dar n-o cunoșteam încă; ființa ei complexă avea nevoie de mult timp pentru a se descoperi în întregime. Se zbuciuma întruna, tresărea cuprinsă de o neliniște apăsătoare, mă îmbrățișa pierdută, ca în preajma unei primejdii. Și deodată o podideau lacrimile. Plângea cu atâta sfâșiere încît m-am speriat: ― Ce-i asta? Ce ți-a venit? Te doare ceva? ― Tu uiți că în
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
ars de ea, de la miază-zi pînă la miază-noapte. 48. Și orice făptură va vedea că Eu, Domnul, l-am aprins, și nu se va stinge nicidecum!" 49. Eu am zis: "Ah! Doamne, Dumnezeule! Ei zic despre mine: Omul acesta face întruna la pilde!" $21 1. Și Cuvîntul Domnului mi-a vorbit astfel: 2. "Fiul omului, întoarce-ți fața spre Ierusalim, și vorbește împotriva locurilor sfinte, proorocește împotriva țării lui Israel! 3. Spune țării lui Israel: "Așa vorbește Domnul: "Iată, am necaz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85085_a_85872]
-
tale, de gemetele răniților și de măcelul din mijlocul tău. 16. Toți voievozii mării se dau jos de pe scaunele lor de domnie, își scot mantalele, și își leapădă hainele cusute la gherghef; se învelesc în spaimă, și stau pe pămînt; întruna tremură de groază, și stau înmărmuriți din pricina ta. 17. Ei fac o cîntare de jale asupra ta, și-ți zic: "Vai, cum ai fost nimicit, tu, care erai locuit de cei ce străbat mările, cetate vestită, care erai puternică pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85085_a_85872]
-
Dar când furtuna se stârnește, Pe toți norii-i izgonește!... Fulga Delia - Maria Școala Gimnazială Dumbrăvița O veveriță suspină Cu ochii în lumină, Fiindcă din vârf de brad Conuri nu mai cad. -Doamne, Dumnezeu cel mare, Doamne, îți cer îndurare! Întruna suspin, Căci beciul nu e plin. Iar al meu odor De-o zi l-am trimis la izvor; Însă la cât e de mititel, N-aș putea să cred în el! Ungureanu Mihaela Școala Gimnazială Dumbrăvița Pe stradă e gâlceavă
Reflexii de lumină, inocenţă şi magie by Petronela Angheluţă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91757_a_92397]
-
vedere, e lesne de-nțeles că nu am unde pune lucrurile mele, încît ar fi foarte bine dac-ai păstra tu încă câtva timp așa-numita mea ladă, deși presupun că acest lucru nu e tocmai plăcut. Sănătatea mea scârție întruna ca o moară de mult stricată, ba poate ireparabilă. Săptămâna aceasta am avut friguri și dureri de cap; cât despre picioare - ele sânt într-o stare așa de plâns, precum erau în București. O tristă iarnă mă așteaptă și o
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
a răspuns acestei frumoase invitații? Câțiva milițieni, care au intrat ca la ei acasă și i-au scos mațele. Oh! Iertați-mă doamnă! N-a înțeles, de altminteri, nimic. Câtă lume \ nu găsiți? \, deși e atât de târziu și plouă întruna de zile întregi! Din fericire, există păhărelul cu rachiu de ienupăr, singura lucire în bezna care ne înconjoară. Simțiți lumina aurie, lumina arămie, pe care o aprinde în noi? îmi place să străbat orașul, seara, când mă pătrunde dogoarea rachiului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
ienupăr, singura lucire în bezna care ne înconjoară. Simțiți lumina aurie, lumina arămie, pe care o aprinde în noi? îmi place să străbat orașul, seara, când mă pătrunde dogoarea rachiului de ienupăr. Merg așa nopți întregi, visez sau îmi vorbesc întruna. Ca în seara asta, da, și mă tem că v-am cam năucit, mulțumesc, sunteți prea amabil. Dar simt nevoia să vorbesc și, de cum deschid gura, frazele încep să curgă șuvoi. De altminteri, țara asta mă inspiră. Iubesc poporul ăsta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
eviți pedeapsa. Căci pedeapsa fără judecată se îndură mai ușor. Are, de altminteri, un nume care-i o chezășie pentru nevinovăția noastră: îi spunem nefericire. Nu, important, în cazul de față, este să scapi de judecată, să eviți să fii întruna judecat, fără ca osânda să-ți fie vreodată rostită. Dar lucrul nu-i chiar atât de ușor. Căci astăzi suntem cu toții gata oricând să-i judecăm pe ceilalți, după cum suntem gata oricând pentru desfrâu. Numai că de data asta nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
iubit și pe care până la urmă să n-o fi trădat. Bineînțeles, trădam, dar eram în același timp și credincios, eram indolent, dar totodată munceam din răsputeri și clipă de clipă, îmi ajutam aproapele, pentru propria-mi plăcere. Îmi repetam întruna aceste adevăruri evidente, dar nu aflam în ele prea mare consolare. În unele dimineți îmi instruiam procesul până la capăt și ajungeam la concluzia că sentimentul în care excelam era mai cu seamă disprețul. De obicei îi disprețuiam cel mai mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
joase, pierdute în ceață, nu știi unde începe și unde sfârșește. Neavând nici un reper, nu putem aprecia viteza. Înaintăm, dar nimic nu se schimbă. Parcă n-am pluti, ci am visa. În arhipelagul grecesc aveam impresia contrarie. Noi insule răsăreau întruna pe cerul orizontului. Spinarea lor despădurită delimita cerul, malurile stâncoase contrastau limpede cu marea. Nici o confuzie nu era cu putință; totul devenea reper în lumina necruțătoare. Și, de la o insulă la alta, pe micul nostru vapor care înainta leneș, aveam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]