2,517 matches
-
acuratețea descrierii Transilvaniei la începutul secolului XX, zonă care a fost parțial chiar locația filmului, și prin reprezentarea lui Nosferatu ca o combinație complexă între un personaj tragic (da-torită sentimentelor puternice de dragoste și ură pe care le simte) și întruparea unui "alter ego" malefic, a cărui dragoste pasională înseamnă întoarcerea la viață, dar și dispariția definitivă. Nosferatu (Nosferatu, eine Symphonie des Grauens, 1922) Dracula este de fapt un arhetip, ceea ce explică potențialul său imens de generare a unui număr impresionant
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
politică, indiferent de pozițiile administrative, structura de pro-funzime a unui intelectual autentic poate să rămână nealterată. Publicul ieșean a avut șansa întâlnirii cu un intelectual rafinat, în care aristocrația frumoasă, mimată grotesc de unii, și-a găsit naturală și firească întrupare. Cu eleganță și fără a epata în prețiozități lingvistice, academicianul a sedus asistența prin fermitatea și farmecul expunerii. Domnule academician, ce repre-zintă pentru dumneavoastră postura aceasta de prelector junimist? Cum se pliază ea pe personalitatea dumneavoastră? În primul rând, una
[Corola-publishinghouse/Science/1469_a_2767]
-
veac XIX, care se raporta la Junimea maioresciană, era relaxarea, în sensul bun, lipsa unor orgolii intelectuale de pro-porția celor de azi. Era și un soi de solidaritate străină contemporaneității. Credeți că astăzi ar mai exista condiții de posibilitate pentru întruparea unei asemenea efervescențe a spiritului românesc? Există, fără îndoială, numai că altfel structurate, altfel puse în valoare. Multe s-au schimbat în lume de aproape un secol și jumătate, de când a început aventura Junimii. Mă refer și la ceea ce s-
[Corola-publishinghouse/Science/1469_a_2767]
-
cunosc. "Fără prezența divinității, istoria nici nu ar exista." Revenind la prelecțiunea pe care ați ținut-o la Casa Pogor, mi s-a părut, să-mi spuneți dacă mă înșel, că sunteți adeptul unei perspective hegeliene asupra istoriei, anume ca întrupare progresivă a spiritului în lume. Pe de altă parte, nu agreați dihotomia eliadescă între istoricitate și sacralitate. Sacralitatea nu este absentă din istorie. N-a fost nici la Hegel, nici la Eliade, ultimul nefiind așa de categoric în această disociere
[Corola-publishinghouse/Science/1469_a_2767]
-
detaliu asupra înfățișării lui Iisus Hristos, însă cei ce s-au învrednicit de vederea Sa cu ochii minții au lăsat în scris ceea ce au văzut și au simțit. Chipul Mântuitorului a fost întrezărit, de cei curați cu inima și înainte de întruparea Lui, deci în Vechiul Testament. Astfel, Psalmistul care se ruga atât de fierbinte în inima lui ca Domnul să nu-i ascundă Fața Sa (Psalmului 26, 12) a văzut, de departe, chipul Lui și a scris atunci: "Împodobit ești cu frumusețea
Discursul religios în mass-media. Cazul României postdecembriste by Liliana Naclad [Corola-publishinghouse/Science/1410_a_2652]
-
la păr era alb ca lâna cea albă, ca zăpada și ochii Lui erau ca para focului (Apocalipsa,1, 12-14)". Desigur, sunt istorisiri ale tainicelor rugăciuni și chipuri pe care Dumnezeu le-a lăsat să se vadă. Însă dincolo de acestea, întruparea lui Dumnezeu și intrarea Lui în istorie îi îndreptățesc pe iconografi, pictori, sculptori, regizori să aducă înaintea privitorului o cât mai fidelă reproducere a chipului Său fizic, uitând de multe ori că și acest chip fizic conține în el ceva
Discursul religios în mass-media. Cazul României postdecembriste by Liliana Naclad [Corola-publishinghouse/Science/1410_a_2652]
-
eroi și a jertfelniciei lor, care îi va așeza în cer în ceata bineplăcuților lui Dumnezeu, întru viața cea pururea fericită, iar pe pământ în chivotul recunoștinței noastre veșnice. Lor le-a fost hărăzit să mărturisească și să pecetluiască adevărul întrupării Fiului lui Dumnezeu, " Care a venit în lume ca lumea viață să aibă și mai mult să aibă" (Ioan 10, 10). În fața strălucitei victorii a poporului erou și credincios care a dus la sfărâmarea rapidă și binecuvântată a regimului de
Discursul religios în mass-media. Cazul României postdecembriste by Liliana Naclad [Corola-publishinghouse/Science/1410_a_2652]
-
ca expresie personală inferioară, si, mai semnificativ încă, de ce ego-ul trebuie anihilat cu orice preț, chiar cu acela al anulării eului. Concret, în Jerusalem, eul, Isus, trebuie să se sacrifice, astfel încât ego-ul, Satan, să dispară. Fiindcă, sugerează Blake, ego-ul, ca întrupare arhetipala a erorii, nu poate exista în sine; el dobândește o vagă extensie ontologica doar în relația dialectica pe care o dezvolta cu eul, ca expresie a autenticității. Dacă adevărul dispare, dispare și eroarea odată cu el. Dacă pe lectorul circumspect
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
dat, nu face nicio referire la simbolismul sau, Abrams identifica o structură comună mai multor poeți religioși, o paradigmă biblică opusă ciclicității scenariilor greco-latine. Această constă în patru etape: "un început (fiat al creației), o catastrofă (căderea omului), o criză (întruparea și învierea lui Christos) și un sfârșit (bruscă Întoarcere a lui Christos că Rege, urmată de înlocuirea vechii lumi cu "un nou paradis și un nou pământ"), transformând tragedia istoriei umane într-o comedie cosmică" (1984, p. 344). 178 Potrivit lui
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
pune în comuniune cu ceilalți oameni și cu Dumnezeu. Cu cât este mai mare iubirea, cu atât mai mare poate fi întristarea, dăruirea și jertfelnicia, având ca model pe Hristos, care „a iertat totul”. Situația femeii la „plinirea vremii”, la întruparea Fiului lui Dumnezeu, era una dintre cele mai grele și mai umilitoare, cu toate că bărbații și femeile vor răspunde pe măsura iubirii și credinței lor. După cum am mai spus, femeile se dovedesc a fi mai tari în credință urmând pe Mântuitorul
Femeia în viziunea creştină by pr. Ioan Cârciuleanu () [Corola-publishinghouse/Science/1163_a_1936]
-
discretă, femeia știe să facă din familia sa un loc curat și cald unde sălășluiește armonia, cinstea și omenia și în care se plămădește și se formează sufletul copilului său. Pântecele mamei este sfințit de Domnul nostru Iisus Hristos prin întruparea Sa în Fecioara Maria. Pieptul cald al mamei a fost ridicat la valoarea unui altar, în fața căruia trebuie să te închini, pentru că el a fost atins de buze dumnezeiești. Ea este mai presus de poeți, de savanți, de conducători de
Femeia în viziunea creştină by pr. Ioan Cârciuleanu () [Corola-publishinghouse/Science/1163_a_1936]
-
ce-ar urma de acolo pentru tine, și te știu om care ține bani. Între cei doi rivali există, fără doar și poate, respect dincolo de animozitățile evidente dintre ei. Hotărât, rece, îngrozit, uimit, Ghiță vede în Lică forța interioară, o întrupare a voinței care lui îi lipsește. Lică e omul care nu își pierde niciodată liniștea, e cel pe care îl poți speria cu o vorbă, dar nu-l poți stârpi... El e tare în timp ce cârciumarul se recunoaște fie prea slab
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
a zdrobit aripa” - suferință tipic ovidiană. Natura pare tulburată, iar în temple, „zeii stau la sfat”. Petrecerea-i ciudată: „Mesenii beau din vinul translucid / Curat ca lacrima mireselor jertfite / în clipele când se ucid iubiri”. Cine îmbie? „rra” și „3ăcatul” (întrupări diabolice). „E vinul limpede și bun / Iar mirele e altul” decât cel iubit și dorit de mireasă. îndrăzneț, mirele-și cere dreptul: un sărut care pare că ar fi „strivit” însăși „natura”, adică legile firii. Locul acela înmiresmat de prezența
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
mare pe care întreaga Europă îl avea față de Francisc și față de mișcarea inspirată de el. Text din Chronica minor Erphordiensis, în MGH, Scriptores, XXIV, 172-204. În timpul celui de-al zecelea an al pontificatului papei Inocențiu al III-lea, 1206 de la întruparea Domnului, Francisc, ca un arhitect înțelept, a început să facă pocăință și, din voința milostivă a lui Dumnezeu, a întemeiat Ordinul Fraților Minori. Acel papă, îndată ce l-a văzut și ascultat pe Sfântul Francisc, inspirat de Dumnezeu, a aprobat Ordinul
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
creații a lumii se regăsește, la un nivel simbolic, și în mai tânăra tradiție iudeo-creștină, Vechiul Testament evocând "reclădirea" lumii de după potopul din timpul lui Noe (Facerea, cap. 6-9). Alte sensuri, indirecte, dar la fel de profunde, sunt date în creștinism de interpretarea întrupării lui Hristos, ca o "reconstrucție" a lumii "stricate" de Adam, prin căderea sa în păcatul originar. Nu este însă o necunoscută faptul că, în majoritatea mitologiilor, crearea lumii este privită ca o operă de organizare-ordonare a haosului primordial, un proces
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
fiecare element constituent poartă o semnificație proprie (de la simbolistica textelor biblice, la reprezentarea plastică a acestora). Exemplificăm succint această idee prin modul de reprezentare vizuală a celor patru evangheliști 125: omul (înaripat) pentru Evanghelistul Matei, întrucât începutul Evangheliei sale descrie întruparea lui Hristos, leul pentru Evanghelistul Marcu, amintind de "glasul celui care strigă în pustiu" (Matei, 3, 3), cu care începe Evanghelia acestuia, taurul, ca simbol al jertfei descrise în Evanghelia Sfântului Luca, și vulturul, ca simbol al înălțării spirituale propovăduite
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
trăsătura divină a lui Hristos, a Cărui imagine avea să inspire toate ramurile și domeniile vizuale ale artei. Justificarea prezenței acestei modalități de figurare, care definește caracterul specific al artei creștine, este datorată evenimenului major al acestei religii, constând în întruparea Fiului lui Dumnezeu ca om. Acesta a fost argumentul care a fundamentat ridicarea interdicției iudaice de reprezentare a divinității, lăsând calea deschisă unor ample discuții pe marginea posibilității vederii și reprezentării lui Dumnezeu 284. Fig. 12. Inscripții islamice în interiorul Bazilicii
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
o serie de aspecte speciale pot fi regăsite în cadrul religiei budiste și a celei creștine. În acest sens, dacă "budismul neagă formele tradiționale de reprezentare a divinității"298, ignorând din principiu această tendință, creștinismul conferă realitate unui Dumnezeu reprezentabil, grație întrupării Sale în persoana lui Iisus Hristos. Observăm așadar, chiar și din aceste puține exemple, un recurs permanent al imagisticii sacre la o anumită simbolistică existentă în majoritatea sistemelor religioase. De altfel, cel puțin în cultura creștină, redarea vizuală a sacrului
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
la locul dobândit prin viața terestră, uită cine a fost jos pierzându-și identitatea, primind în loc codul cosmic. Până la următorul ciclu, spiritul este supus purificării și perfecționării divine, până în ziua când este trimis din nou pe pământ, la reciclare prin întrupare. Detenția spiritului în corpul terestru se poate produce foarte des, des, rar, foarte rar sau deloc, în raport de realizarea scopului vieții în celelalte cicluri. Un spirit poate cădea sau înălța, din inferior poate deveni superior, din bun rău, sau
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
orice poate fi simbol, de la cratofania cea mai rudimentară (care "simbolizează" într-un fel sau altul puterea magico-religioasă încorporată într-un obiect oarecare), până la Iisus Hristos care, dintr-un anumit punct de vedere, poate fi considerat un "simbol" al miracolului întrupării divinității în om"269. Este posibil ca nenumăratele forme ale divinației, de la cele mai elevate până la cele mai bizare divinația prin intermediul statuilor -, să se bazeze tocmai pe acest lucru. G. Dumézil270 arată că fiecare civilizație și-a elaborat propriul său
Socioantropologia fenomenelor divinatorii by Cristina Gavriluţă () [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
dar și etnografice care prezintă explicit o valorizare de tip magico-religios a cărții. Vedele, Tora, Biblia, Coranul sunt scrieri emblematice și au construit în jurul lor religii puternice, religii ale cărții. Ele (cărțile) își depășesc materialitatea prezentându-se ca hierofanii. Sunt întrupări ale logosului divin. Cuprind în paginile lor realități pe care mintea nu le poate cuprinde în întregime, răspândind jur mister și respect nemărginit. În unele variante cosmogonice populare, cartea constituia esența Creației. Dumnezeu însuși a consultat-o atunci când a creat
Socioantropologia fenomenelor divinatorii by Cristina Gavriluţă () [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
Întregul mecanism de producere a imaginarului cuprinde trei poli: 1) imaginar și memorie colectivă, 2) imaginar și memorie individuală și 3) creație-ficțiune323. Legătura dintre acești poli se verifică și în cazul practicilor divinatorii. Prezicătorul este, din acest punct de vedere, întruparea perfectă a celui care încearcă să armonizeze imaginile și reprezentările colective cu cele personale într-un proces de creație-ficțiune. Desigur, întreaga sa activitate se bazează pe un cod de semne și simboluri. Ceea ce se întâmplă în acest caz este, de
Socioantropologia fenomenelor divinatorii by Cristina Gavriluţă () [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
nenumăratele forme de ficțio-nalizare a realității nu sunt altceva decât jocuri combinatorice ale minții umane care îmbracă în reprezentări diferite mereu aceleași date prime. Ca potență, ele există într-o infinitate de variante. Doar datele istorice, concrete fac cu putință întruparea unora în istorie. Practic, acest mecanism de generare a reziduurilor este continuu și nelimitat. Unele se pot transforma în sisteme și doctrine religioase, altele rămân simple superstiții. Altele, probabil, nu mai au șansa de a se întrupa vreodată în istorie
Socioantropologia fenomenelor divinatorii by Cristina Gavriluţă () [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
logicii "și/și"4. O atare logică pune în relație de complementaritate dimensiunea metafizică (ontologică) a filosofiei acreditînd imaginea unui Dumnezeu potențial manifestat în sine cu dimensiunea etică, morală, axiologică a metafizicii creștine, pentru care creația (manifestarea) exterioară este expresia întrupării în act a binelui suprem. Răul nu este înțeles, în această duală alternativă, ca aparținînd lui Dumnezeu, ci ca "neant", ca o "absență a binelui din spațiul creației", ca o lipsă "a ceea ce ar trebui să fie; tot ce este
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
Zotikos, Attalos, Kamasis, Filippos) martirizarea lui Sava Gotul (valea Buzăului)372 d. Chr. episcopii de la Tomis: Bretanion, Gherontie, Teotim I scriitorii patristici (părinți ai Bisericii) 1. Dionisie cel Mic secolul IVÎntemeietorul sistemului cronologic creștin 2. Sf. Ioan Cassian - “Tratat despre Întruparea Domnului” 3. Aeticus Histrus secolul IVtratat despre caracteristicile limbii daco-romane Autohtoni și migratori 1. Goții, neam germanic Împărțit În ramura vestică, vizigoții și cea estică, ostrogoții controlează Moldova, estul Transilvaniei, Muntenia ( de la a rămas tezaurul de la PietroasaCloșca cu puii de
GHID DE ISTORIA ROMÂNILOR by MIHAELA STRUNGARU - VOLOC () [Corola-publishinghouse/Science/1294_a_1873]