1,988 matches
-
unde Electra venea să invoce spiritul tatălui ucis. O statuie gigantică a regelui, din sticlă, devenea incandescentă, luminată din interior, În timpul dansului extatic al eroinei În căutarea regăsirii spirituale cu Tatăl. Intrarea Clitemnestrei se făcea simțită din depărtare, din coridoarele Întunecoase ale palatului. Rotația decorului dezvăluia acum locul de Întâlnire a mamei cu fiica Într-un abator sordid, plin de trupuri Încă sângerânde de animale despuiate, ce atârnau În aer ca jertfe de sacrificiu. Coborând pe scări Înguste, membrii procesiunii regale
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
pasivitate și indolentă obrăznicie, am hotărât ca În locul lor să mă dau afară pe mine Însumi. Am trimis demisia de la Viena și am luat avionul spre New York, lăsând de acum liber scaunul de director, fără să-mi Închipui cât de Întunecos avea să devină În spirit biroul Însorit de la etajul patru. Să sperăm că istoria va face lumină referitor la acest interval sumbru (pe care nu țin să-l comentez) al Teatrului Național dintre 1993 și 2005. Așteptând Îmbarcarea pentru New York
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
potrivea. În ultimii doi ani de Cambridge, fratele meu și cu mine ne petreceam vacanțele la Berlin, unde părinții noștri Împreună cu cele două fete și cu Kirill, pe atunci În vârstă de zece ani, ocupau unul dintre acele apartamente mari, Întunecoase și remarcabil de burgheze, În care am plasat atâtea familii de emigranți din romanele și povestirile mele. În noaptea de 28 martie 1922, pe la ora zece, În livingul unde, ca de obicei, mama stătea Întinsă pe canapeaua de pluș roșu
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
Prințul Andrei Bolkonski - căci tocmai descoperise Război și pace, pe care eu o citisem pentru prima oară la unsprezece ani (la Berlin, pe un divan turcesc, În sumbrul nostru apartament rococo din Privatstrasse care dădea spre o grădină din dos, Întunecoasă și umedă, cu zade și gnomi, care au rămas pentru totdeauna Între filele acelei cărți, ca o ilustrată veche). Mă văd dintr-odată În uniforma unei școli de instrucție pentru ofițeri: mergem din nou agale spre sat, În 1916, și
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
de lemn, după ce ridicai un capac, tot de lemn (apucându-l de mâner, de la nivelul podelei). Intrarea în pivniță se afla în cel mai strâmt spațiu al locuinței, de sub scara ce ducea la domnișoarele Manițiu, situat între baie și antreiașul întunecos ce lega bucătăria cu două din camerele apartamentului (în a treia se putea pătrunde prin ambele). Se găsise totuși exact atât loc cât să încapă, într-un colț, cufărul străvechi, poate secular, purtând pe toate părțile inscripții zugrăvite cu vopsea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
îl luase de curând, după ce predecesorul lui murise). „E vocea lui unchiu’”, îi spun eu Doinei, care răsărise nu știu cum lângă mine pe stradă, conștient de imposibila situație și întrebându-mă - în timp ce cineva continuă să se lupte acolo, în holul acela întunecos, cu câinele neascultător - dacă nu cumva o confund cu aceea a ginerelui său, Nelu. * 26 decembrie 1993. La Glina. Ceață și soare. Au trecut 12 ani. Lumânările ard liniștite. Crucea s-a lăsat vizibil într-o parte. La primăvară, de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
că deși a fost îngropat, tot se va salva. S-a convins pe sine că va reuși să iasă la suprafață. Speranța i-a dat în gând că nu-i în mormânt, că este închis într-un beci rece și întunecos, și că după un timp, cei care l-au închis îi vor da drumul. S-a făcut și mai multă lumină în mintea lui și a în țeles și mai bine că este îngropat, că se află în mormânt. Deși
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
atunci unul din spatele șoferului a pronunțat răstit „o să cobori unde vom spune noi”, am zis sec, „bine domnilor”, ca și cum le-aș fi spus: „asta o știu”. Așa am fost închis în sediul Securității din Târgul Frumos într-o cameră mare, întunecoasă, cu o masă și câteva scaune, în care am stat singur până seara și toată noapte fără să fiu vizitat de cineva și fără să cer apă sau mâncare. A doua zi au venit, m-au luat, m-au urcat
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
la fiert, în damigene de sticlă, vin din cele mai deosebite soiuri. Câțiva oameni de încredere ai inginerului mustuiau strugurii, departe de ochii angajaților, dar mai ales departe de ochii noștri. 102 Era trecut de ora 23, iar noaptea era întunecoasă, fără lună. Mă culcasem și abia mă furase somnul când am auzit bătăi puternice în ușă. Am deschis ușa adormită și foarte speriată: Sunați la dispensarul uman să vină doctorița! Noi am sunat și nu răspunde. Sus, la cramă, doi
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
București și o cameră într-un apartament "la comun" cu alți doi colegi, reușisem să rezolv și transferul "tovarășei" în capitală... Ministerul funcționa, în acei ani, pe "Republicii", într-o clădire anostă, cu birouri ori prea mici ori prea mari, întunecoase, cu mobilier vechi și nefuncțional. Dar ce contau toate acestea! Am iubit și iubesc Iașul, de care mă simt legat și acum cu o multitudine de fire și amintiri, precum un "cordon ombilical", dar Bucureștiul acelor ani oferea mirajul a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
culminant, cabinetul era, în sfîrșit, demis... Vizita mea oficială la Varșovia fusese imediat urmată de o vizită la Praga. Regăseam în fruntea ministerului Afacerilor Externe pe acel Eduard Beneș, fostul jurisconsult privat 240, refugiat în Franța și muncind prin cămăruțele întunecoase din rue Bonaparte la constituția viitorului stat cehoslovac, apoi coleg la Conferința de Pace, iar în prezent succesor desemnat al președintelui Masaryk (care își purta vajnic cei 80 de ani, dar nu-mi ascundea dorința de a-și sfîrși zilele
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
întru acea cuprindere de copaci, o bucată de grădină mare, limpede și slobodă la vedere, în feliurimi înfrumusețări de loze, cari pricinuiesc veselie; și întorcîndu-se la ceialantă parte, întristarea și posomorârea trebuie să-l coprinză, căci se află întru o întunecoasă pădure întocmai ca noaptea, cu feliurimi de figuri și șăderi ascunse, și alte lucruri, care toate aduc întristăciuni și gânduri amestecate." Descrierea căderii Rinului prilejuiește și ea un mic poem bine gradat, solemn și noros de nedeslușite emoții. Fratele lui
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
cu ochii o muritoare a ta... îndoiala, confuzia între "prieteșug" și amor, marea solemnitate erotică. La Slănic, în decor alpestru, cu Munți înalți până la nouri, pâraie prin stânci vărsate, Codri de copaci sălbateci printre petre răsturnate, Prăpăstii peste prăpăstii, adâncimi întunecoase... boierul cu ișlic cade la picioarele Zulniei cu inima săgetată "ca de-o armă arzătoare" și se încleștează cu mâinile de picioarele ei. Ca și străvechea Laură, Zulnia, "ibovnica slăvită", avea un soț. Îngrozită, "în sudori, lacrimi scăldată, desculță și
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
în felul Grenadirilor lui Heine, de o compoziție savantă, în care fiece repetiție cade ca un ropot de tobe sinistre. Tema este veșnica groază a lui Alecsandri de geruri, reprezentată prin viziunea unei deportări în Siberia: Sub cer de plumb întunecos, Pe câmp plin de zăpadă Se trăgănează-ncet pe jos O jalnică grămadă De oameni triști și înghețați Cu lanțuri ferecați. E lung cel șir de osîndiți! Pe vânăta lor față Necontenit sunt pălmuiți De-un crivăț plin de gheață
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
în cântecul vioarelor. Interesantă mai ales este dragostea violentă, de aparent stil romantic, a fiului de boier, domn absolut pe întinsul moșiilor. Năzărindu-i-se să-și vadă iubita, el sare în droșcă și strigă nebunește la surugiu: Era noapte-ntunecoasă, Nici o stea nu mai lucea; Vijelia furioasă, Cerul chiar se clătina. Pe o cruce negricioasă Buha jalnic se văita, Și-n pădurea fremătoasă Echo trist îi răspundea. "Mînă iute cu-nfocare, Mergi ca vântul, și mai tare", Surugiului strigam. Căci
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
că deși a fost îngropat, tot se va salva. S-a convins pe sine că va reuși să iasă la suprafață. Speranța i-a dat în gând că nu-i în mormânt, că este închis într-un beci rece și întunecos, și că după un timp, cei care l-au închis îi vor da drumul. S-a făcut și mai multă lumină în mintea lui și a în țeles și mai bine că este îngropat, că se află în mormânt. Deși
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
atunci unul din spatele șoferului a pronunțat răstit o să cobori unde vom spune noi, am zis sec: Bine domnilor! ca și cum le-aș fi spus: Asta o știu. Așa am fost închis în sediul Securității din Târgul Frumos într-o cameră mare, întunecoasă, cu o masă și câteva scaune, în care am stat singur până seara și toată noapte fără să fiu vizitat de cineva și fără să cer apă sau mâncare. A doua zi au venit, m-au luat, m-au urcat
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
prevăzută cu o punctuație fină și deasă, mai fină comparativ cu punctuația capului. Elitrele lățite postmedian au vârfurile ascuțite și prezintă o punctuație fină, mai accentuată posterior. Suprafața elitrelor cu urme de strii longitudinale ± șterse. Specie eurosiberiană. În pivnițe, cămări întunecoase și în galeriile de rozătoare acvatice. l=3,5-4,5 mm. ♂ Marginea internă a tibiilor anterioare ușor arcuită la bază. 15 Catops picipes Fabricius Este cea mai mare specie a genului. Corpul oval, maroniu sau maroniu-negricios, mat, dorsal puternic convex
Coleoptera Romaniae/Vol.3: Staphylinoidea i Silphidae : Agyrtidae, Leiodidae, Scydmaenidae, Ptiliidae by PAUL GÎDEI () [Corola-publishinghouse/Science/707_a_1222]
-
în România după actori de a doua mână, suferi nevoile unei astfel de vieți mai bine de un an, și în cele din urmă ajunse în București ca scriitor de piese la Pascali, trăind cu fratele acestuia într-o mansardă întunecoasă și fără paturi. Ceva mai târziu, delăsat de toți, fu aflat de Caragiali, autorul comediilor cunoscute, într-un grajdiu, în esle.”(în această perioadă scurtă de angajat al lui Mihail Pascaly, Eminescu a tradus în românește „Arta reprezentării dramatice” de
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
umbră solitară"; "Contemplație crepusculară"; "adăpost întunecat"; "tristețe groaznică"; "ruine-întunecoase ale vreunei chilii sacre"; "peșteră sumbră"; "val întunecat"; "văl înțesîndu-se"; "priveliștea stingîndu-se"; "bezna"; "mormîntul"; "toate chinurile unui iad"; "pasăre de rău-augur"*; "liniște grozavnică suspendată"; "luna înnorată"; "licăr firav"; "colină și văiugă întunecoasă"; "tristețe". [*bird of omen: vezi Corbul lui Poe cu care are afinități pasărea nocturnă, selenară, de "rău-augur" a lui Chatterton.] The prophecy. When times are at the worst they will certainly mend / Profeția. Cînd vremurile sînt cele mai rele, ele
Thomas Chatterton: universul magic by Mihai A. Stroe () [Corola-publishinghouse/Science/84941_a_85726]
-
cunoașterea sa niciodată - și atunci Dumnezeul lui Clare este precum cel recunoscut de Chatterton: nelimitat, infinit, insondabil.] Heccar and Gaira, an African eclogue / Heccar și Gaira, eglogă africană - "Tigrul cel răsunător"; "Arcași negri ai sălbăticiilor"; "chinurile arzătoare ale zilei"; "aburii întunecoși noptatice rouri distil[înd]"*; "crunte furtuni vu[ind]"; "Moartea înarip[ind] săgeata"; "nisipul însîngerat"; "chilia umbroasă" a Amintirii**; "sînge pururi dînd miasme". [*the dark vapours nightly dews distil[ing]: Ideea "distilării" ("rourilor", apelor sau a altor fenomene) apare obsedant în
Thomas Chatterton: universul magic by Mihai A. Stroe () [Corola-publishinghouse/Science/84941_a_85726]
-
vitamine. [10] Alexander Fleming, renumit bacteriorog, laureat al premiului Nobel pentru medicină, a fost descoperitorul penicilinei, una din marile realizări ale omenirii. Soarta a vrut ca, în anul 1928, omul de știință să plece în vacanță, lăsând în laboratorul său întunecos și îmbâcsit o lamelă normală Petri cu o tulpină de bacterie de stafilococ, care provoacă, printre altele, abcese. Când s-a întors, lamela era acoperită de mucegai, iar toate bacteriile dispăruseră. Acest mucegai este Penicillium Notatum de unde și numele penicilinei
Creativitate : fundamente, secrete şi strategii by Georgel Paicu () [Corola-publishinghouse/Science/690_a_1152]
-
clare; * stă sub semnul gândirii obiective. * Pălăria roșie * dă frâu liber imaginației și sentimentelor; * oferă o perspectivă emoțională asupra evenimentelor; * roșu poate însemna și supărarea și furia; * descătușează stările afective. * Pălăria neagră * exprimă prudența, grija, avertismentul, judecata; * oferă o perspectivă întunecoasă, tristă, sumbră asupra problemei în discuție; * este perspectiv gândirii negative, pesimiste. * Pălăria galbenă * oferă o perspectivă pozitivă și constructivă asupra situației; * galbenul simbolizează lumina soarelui, strălucirea, optimismul; * este gândirea optimistă, construită pe un fundament logic. * Pălăria verde * exprimă idei noi
Creativitate : fundamente, secrete şi strategii by Georgel Paicu () [Corola-publishinghouse/Science/690_a_1152]
-
Muchalinda, o cobră miraculoasă, locuia într-o scorbură printre rădăcini. De îndată ce Buddha trecu în starea de fericire, șarpele presimți că începe să se adune un mare nor de furtună, neobișnuit la vremea aceea. Atunci, el ieși tăcut din cotlonul său întunecos și cu inelele trupului său îl înfășură de șapte ori pe Iluminat; desfăcându-și uriașa glugă de șarpe, adăposti sub ea, ca sub o umbrelă, capul binecuvântat. A plouat șapte zile, vântul a bătut rece, Buddha a rămas în meditație
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
De la Strâmba ați mai mers undeva? Am fost adus pentru câteva luni ca martor Într-un proces la București și deținut la Jilava... Aici am stat Într-o Încăpere complet izolată, singur, vreme de aproape trei luni... Era o celulă Întunecoasă, deoarece lumina venea numai de pe sală, unde exista un bec și o mică luminiță deasupra ușii... Deci am stat atâta timp pe semiîntuneric, având numai o saltea Împuțită, veche și murdară și un pat... Nici de-nvelit nu aveam. După aceea
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]