7,848 matches
-
omului. Cele care au fost folosite pânăă prin anii ’50 ai secolului trecut consta dintr-o piatră rotundă fixă (stătătoare), așezată pe un postament din lemn, aproape pătrat, peste care era așezată o altă piatră de aceeași formă care se învârtea cu mâna. Piatra care se rotea avea în mijloc un orificiu rotund prin care se introduceau boabele. În acel orificiu rotund, mai exista o piesă din lemn numită „prepeliță”, care regla piatra superioară, o ridica și o cobora, după cum cel
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
fixat în piatra fixă. Pe marginea pietrei superioare era o gaură in care intra vârful unui lemn rotund, un băț mai rezistent al cărui capăt superior era fixat în grinda încăperii. Lemnul rotund - axul râșniței - era folosit pentru a putea învârti piatra de deasupra. Era o muncă grea și istovitoare și, nu degeaba, a ieșit vorba: „Cu mămăligă de râșniță și pește de undiță, nu te vezi sătul”. După mărturiile rămase, la râșniță ieșea o făină bună, boabele erau bine mărunțite
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
care se facă foi subțiri, cât mai subțiri, întinse pe masă cu sucitorul; pe fiecare se unge cu ulei și se presară miezul de nucă cu zahăr. Din mai multe foi, între 5 și 10, se face un rulou; se învârte într-o tigaie și se dă la rolă. Se mănâncă caldă; este foarte hrănitoare. Julfă. Foietaj cu umplutură din sămânță de cânepă care se prepară după ce s-a îndepărtat crusta tare prin batere cu chilugul în piuă. Se facă mai
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
vara. ura boilor care era lipită pe trei părți - sudul era deschisă și se depozita gunoiul care se căra primăvara în grădină. Mai era un coteț pentru porcă și o poiat pentru găini. Ograda era mică, abia avea loc să învârți o căruță. Tot aici se ținea și câte o căruță-două de lemne. Ograda era îngrădită cu gard de răslogi de lemn de fag, prinși orizontal, unul peste altul, și pari de stejar, iar în jurul ogrăzii, grădina, îngrădită cu gard de
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
am lepădat ideea cu scrisoarea și am presupus că, ya puestos, ar fi mai practic să Încep cu capodopera. În lipsa stiloului, tata mi-a Împrumutat un creion Staedtler numărul doi cu care mîzgăleam Într-un caiet. Întîmplător, povestea mea se Învîrtea În jurul unui minunat stilou de o asemănare uluitoare cu cel din vitrină și care, În plus, era fermecat. Mai concret, stiloul era posedat de sufletul torturat al unui romancier care pierise de foame și de frig și care Îi fusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
obține salarii ceva mai bune, ceea ce-i permite să cumpere bunuri de bază, alimentare și textile; în consecință, acest fapt duce la îmbogățirea burgheziei, care devine clienta industriei de automobile pe cale de a se naște. De altfel, totul se va învârti de-acum în jurul acestei noi industrii, instrument al unei noi libertăți individuale. Și totul se va structura în jurul unei noi burghezii bostoniene, atât de bine descrisă de Henry James și ale cărei valori sunt perfect reproduse de pictura lui James
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
scrisoarea, iar dumneavoastră, dragul meu șef de cabinet, veți face probabil același lucru, soția dumneavoastră se va uita la dumneavoastră ca la un erou, soțiorul drag care cunoaște secretele și urzelile pe care le țese statul, care știe să se învârtă în cercurile sus puse, care respiră fără mască mirosul putred al canalelor de scurgere ale puterii, Domnule președinte, vă rog, Nu faceți caz, cred că nu sunt atât de rău precum cei mai răi, dar din când în când devin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
fusese mai puțin discret decât cel de la președinția republicii, confirmându-se astfel sursa zvonurilor care circulau de două zile, care, la rândul lor, ori erau rezultatul unor indiscreții comise printre funcționarii din eșalonul de mijloc, dornici să demonstreze că se învârteau în cercurile înalte, respectiv, că erau la curent cu secretele zeilor, ori fuseseră puse în circulație în mod deliberat de către ministerul de interne ca o modalitate de a tăia din rădăcină orice eventuală veleitate de opoziție sau de simplă dificultare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
Locuiește aici Cutare Cutărescu, dacă ar fi el ar spune Da, domnule, eu sunt, dacă ar fi soția, cel mai probabil ar spune Îl chem pe soțul meu, în felul aceasta am prinde imediat păsărica fără să trebuiască să ne învârtim atâta. Șeful ridică pumnul strâns, ca și cum avea să dea o lovitură puternică în masă, dar în ultimul moment își înfrână violența gestului, își lăsă încet brațul jos și spuse cu un glas care părea să scadă cu fiecare silabă, O să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
cele din urmă. Niciodată. — Să știi că ea e gata să dea uitării tot ce s-a întâmplat și să ia viața de la început. N-o să-ți facă niciodată nici cel mai mic reproș. — N-are decât să se ducă învârtindu-se! — Și nu-ți pasă dacă oamenii te consideră un porc fără pereche? Nu-ți pasă dacă ea și copiii dumitale o să trebuiască să cerșească pentru a putea trăi? — Câtuși de puțin. Am tăcut o clipă pentru a da o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
murit pradă torturilor. N-a scos un cuvânt. Am simțit că aici conversația noastră a luat sfârșit. XXII M-am instalat la Paris și am început să scriu o piesă. Duceam o viață foarte ordonată, lucrând dimineața, iar după amiaza învârtindu-mă prin grădina Luxembourg sau hoinărind pe străzi. Petreceam ceasuri îndelungate la Luvru, cea mai prietenoasă dintre toate galeriile de pictură și cea mai potrivită pentru meditație; sau pierdeam vremea pe cheiurile Senei răsfoind cărți vechi pe care n-aveam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
prin ce chinuri cumplite am trecut în adâncul inimii mele! A trântit jos creionul. Da, știam de două săptămâni. Am știut încă dinainte de a-și da ea seama. — Atunci de ce naiba nu l-ai trimis pe Strickland să se ducă învârtindu-se? — Nu-mi venea să cred. Mi se părea atât de puțin probabil. Ea nici nu putea să-l vadă în ochi. Era mai mult decât nefiresc. Era incredibil. Am crezut întâi că e o simplă gelozie din partea mea. Vezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
M-am gândit că acesta e cel mai mare serviciu pe care i-l puteam face. XXX Dar patul pe care mi-l făcusem mie era destul de incomod încât să nu mă lase să închid ochii toată noaptea, așa că am învârtit pe îndelete în minte toate lucrurile pe care mi le povestise nefericitul olandez. Nu eram atât de nedumerit de felul în care acționase soția lui, căci vedeam în el doar rezultatul unei atracții fizice. Presupuneam că niciodată n-a ținut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
vadă mai bine. I se tăie respirația. Înfățișa o femeie întinsă pe o canapea, cu un braț sub cap și cu celălalt lăsat moale pe lângă trup. Un picior era ridicat și celălalt întins. Poza era clasică. Lui Stroeve i se învârtea capul. Era Blanche. Îl cuprinse durerea, și gelozia, și furia și scoase un strigăt răgușit, dar nu putea vorbi. Își agita pumnul și-l ridica amenințător către un dușman invizibil. Țipă cât îl țineau bojocii. Era înnebunit de furie. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
asupra propriei sale ființe, se scutura înfiorat la vederea femeii de al cărui trup se bucurase. Atunci gândurile lui pluteau senine înspre Câmpiile Elizee și simțea față de această femeie oroarea pe care poate că o simte și fluturele frumos colorat învârtindu-se pe deasupra florilor, pentru crisalida scârboasă din care a ieșit în chip triumfător. Presupun că arta este o manifestare a instinctului sexual. E vorba de aceeași emoție e stârnită în sufletul omului de vederea unei femei frumoase, a golfului Neapole
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
două de ațipeală incomodă se apucau să colinde din nou străzile. Lipsa cea mai acută pe care o resimțeau era aceea a tutunului și, în ceea ce-l privește, căpitanul Nichols nu se putea lipsi de acest articol. Începu să se învârtă pe lângă o cârciumă în căutarea chiștocurilor și mucurilor pe care le aruncaseră clienții de peste noapte. — Hei, în pipă am fumat eu și amestecuri mai proaste, adăugă el dând filozofic din umeri în timp ce lua două trabucuri din tabachera pe care i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
ei, contribuind fiecare cu cât poate, continuă Brandan arătând către un personaj scund și rotofei, acoperit până la picioare cu o sutană asemănătoare cu a lui, care Îi ascundea cu totul figura. De câteva momente, noul venit se apucase să se Învârtă prin mijlocul mulțimii, agitând un săculeț În care aduna banii pe care mulți se zoreau să Îi ofere. Dante observă că se ținea departe de dânsul, cu capul adâncit În glugă, ca și când s-ar fi temut să Îi Întâlnească privirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
țineau prăvălia mare parte din meșterii artizani ai Florenței. Mai spre sud, către malul râului Anno, drumul era Închis de șirul de uscătoare ale vopsitorilor și de marile mori de apă ale dărăcitorilor, ancorate pe mal. Parcurse o ultimă porțiune Învârtindu-se printre bancurile În aer liber ale căldărarilor, până când ajunse Într-un punct În care strada Îngustă se lărgea nițel, ocolind ruinele unui arc roman. Îndată după aceea, trecerea era oprită printr-o zidărie ridicată din resturile vechii construcții, unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
drum. Și ei pelerini pentru Jubileu, i-am cunoscut pe drumul dinspre Bologna. În așteptare reluării călătoriei, ne bucurăm de câteva ieșiri călare. - Știi unde te afli? - Undeva la miazănoapte de zidurile noi, mi se pare. Dar noi ne-am Învârtit fără să ne pese Încotro. Am Încălcat cumva vreo proprietate? Dante scutură din cap. - Așadar, messer Alighieri, călătorie plăcută și să ne revedem când va vrea Dumnezeu, Îi zise tânărul, trăgând de hățuri și dând pinteni calului. Dante Îi privi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
al unei Îndrăgostite. O conduse pe lângă colonadă, către ușa dinapoia altarului. Dar, după doar câțiva pași, se opri, Împingând-o la adăpostul unuia dintre pilaștri și nemaifăcând nici el nici un zgomot, În Întuneric. În fața lor era un bărbat care se Învârtea prin naos, căutând parcă ceva. Mâna Îi alergă la dagă, gândindu-se că Brandan s-ar fi putut Întoarce, În timp ce umbra se apropia tot mai mult. Se pregătea să Îl atace, iar mușchii Îi jucau În așteptare; dar Înainte să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
și sus, transpărea o luminozitate unduitoare, ca și când Înăuntru ar fi fost aprinse mai multe focuri. Dante Împinse canatul ușii și intră. Se așeză pe un loc liber de la masa cea lungă. Cu un gest, atrase atenția unui băiat care se Învârtea printre mușterii cu un ulcior de vin pe umăr și Îi făcu semn să Îi umple o cană de lut ce se găsea În fața lui. Îi zvârli o monedă și luă cana. Sorbind Încet din vinul acrișor, observa scena. Sala
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
dată În pragul eliberării. - De ce nu s-a gândit nimeni să oprească moara? strigă Dante spre unul dintre străjeri, care, cu mâinile Încrucișate, urmărea scena. - Morarul Încearcă s-o facă: a desprins legătura de la piatră, dar roata continuă să se Învârtă slobodă. Tot Încearcă s-o oprească dinăuntru, cu un par, ca s-o ancoreze mai apoi cu frânghiile. Într-adevăr, de câteva clipe, colosala roată de mai bine de zece coți diametru Începuse să Încetinească, iar reînvierile mortului deveniseră mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
că funcționează. Arată-mi cum. Celălalt Încuviință, iar mâna sa se deplasă Îndărătul mecanismului. Undeva mai jos, Într-un punct pe care poetul nu-l putea zări, din mașinărie ieșea o tijă cotită. Alberto o apucă și Începu să o Învârtă, scoțând un hârșâit metalic. - Cotul acesta Încordează o spirală de oțel. Așteaptă. Mâna sa efectuă o duzină de rotații. Dante avea senzația că, la fiecare rotație, rezistența oțelului devenea mai puternică. În cele din urmă, Alberto păru satisfăcut. De partea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
cele din urmă, Alberto păru satisfăcut. De partea opusă a cotului era un soi de fluture metalic. Mechanicus Îl deplasa cu o fracțiune de rotație, iar ceva din interior se urni cu un țăcănit. Acum, axa superioară Începuse să se Învârtă, accelerând progresiv regimul de rotație. Dante urmărea totul cu un interes plin de neliniște. Fâlfâitul celor două semicercuri se Întețise, ca elitrele unei insecte uriașe care se pregătea să-și ia zborul de pe bancul de lucru. Mașina vibra ușor, Însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
să fi fost măsurate cu cea mai mare grijă, Întrucât echilibrul rotației nu era afectat. - Acum să fii atent, priorule, zise Alberto, acționând din nou fluturele. Îl făcu să mai parcurgă un sfert de rotație, iar axa Începu să se Învârtă și mai repede. - Cheia acționează asupra frânei interioare, permițându-ne să reglăm viteza de rotație. În mișcarea lor vijelioasă, cele două semiluni opuse creau În ochiul poetului imaginea unui cerc complet din alamă solidă. - Dar la ce slujește? mai Întrebă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]