3,639 matches
-
strigat în forfota din curtea școlii că, eu Ciobanu Ionuț, sunt tălângă. O poreclă dată spontan. Din acel moment, nimeni nu mă mai striga după nume, decât în clasă la catalog și cum eram foarte slab la învățătură, chiar și învățătoarea și apoi profesorii pe care i-am avut, îmi spuneau Tălângă. - Să presupun că și eu te strigam în felul acesta?... - Da, dar mai rar. Când ați devenit director și apoi din clasa șasea m-ați avut elev la română
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
care fusese ofițer în armată, deci și în timpul războiului, a murit după vreo trei luni de la începerea anului școlar. Era foarte exigent cu noi, elevii, din toate cele patru clase care învățau simultan. După moartea lui, am avut-o ca învățătoare pe soția lui, dar care nu avea pregătire pedagogică, timp de vreo două luni. Apoi a venit domnișoara Maria Chitic, învățătoare de profesie, o femeie scundă cu o cocoașă în spate. Era foarte dură cu noi, elevii. Ne sancționa cred
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
exigent cu noi, elevii, din toate cele patru clase care învățau simultan. După moartea lui, am avut-o ca învățătoare pe soția lui, dar care nu avea pregătire pedagogică, timp de vreo două luni. Apoi a venit domnișoara Maria Chitic, învățătoare de profesie, o femeie scundă cu o cocoașă în spate. Era foarte dură cu noi, elevii. Ne sancționa cred și pentru că respiram în bancă. Varga era arma ei predilectă, însă ne punea să stăm în genunchi pe boabe de porumb
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
tata avea un frate care fusese jandarm și era pensionar. Avea o casă destul de mare și frumoasă. Avea și doi copii, unul de vârsta fratelui meu mai mare și-l chema tot Gheorghe, dar îi spuneau Gică și o fată învățătoare pe nume Felicia. Ambii erau căsătoriți și se aflau la casele lor. Pe soția lui moș Ion, fratele tatălui, o chema Lucica și era soră șefă la spitalul de copii din Roman. Mătușa Lucica mi-a promis că se va
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
Anei, petrece anii copilăriei la Chircești venit de la Susani-Arad și tot aici termină ciclul gimnazial. Urmează apoi cursurile liceului Mihail Kogălniceanu din Vaslui și Seminarul Teologic de la Mănăstirea Neamțului pe care il absolvă în 1987. Se căsătorește cu Daniela Țapu, învățătoare la Chircești și este hirotonit preot pe seama parohiei Fâstâci, comuna Delești-Vaslui, la 3 septembrie 1987, de P.S. Eftimie al Românului și Hușilor. La 1 martie 1990 este transferat la Chircești. Prin grja să a fost ridicat în curtea bisericii Monumentul
BISERICA SFÂNTA TREIME DIN SATUL CHIRCEŞTI, COMUNA MICLEŞTI, JUDEŢUL VASLUI. In: Filosofia şi istoria cunoaşterii by Suflet Alina () [Corola-publishinghouse/Science/1124_a_2084]
-
asta? De unde vine ploaia? Unde stă Sfânta Fecioară? Pruncul Iisus mai trăiește? Cine a făcut munții? Dar pe copaci cine i-a răsădit în pădure? Când a împlinit șapte ani, a fost înscrisă la școala primară din Tg. Jiu. Acolo, învățătoarea a înscris-o în catalog cu numele de Teodoroiu Ecaterina. Un nume care avea să intre în cartea de istorie a neamului românilor, aureolat de faptele glorioase pe care purtătoarea lui le-a săvârșit. Un nume de erou național. La
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92337]
-
nu o întrecea nimeni la învățătură. Dar și la cumințenie. Era un copil sociabil, bună prietenă cu toți școlarii, ascultătoare și gata oricând să sară în ajutorul celor aflați în nevoie. - Cătălina are un suflet ca pâinea caldă - o lăuda învățătoarea față de părinți, iar acestora le creșteau inimile ca pâinea în cuptor. în anul 1916, școlărița cea isteață și plină de viață a obținut o bursă la un gimnaziu cu internat din București. Acolo, visul abia înmugurit, acela de a se
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92337]
-
părinți, iar acestora le creșteau inimile ca pâinea în cuptor. în anul 1916, școlărița cea isteață și plină de viață a obținut o bursă la un gimnaziu cu internat din București. Acolo, visul abia înmugurit, acela de a se face învățătoare, a început a da semne bune de împlinire. S-a înscris în asociația cercetașilor, dovedindu- se capabilă de a face câte ceva și dincolo de obligațiile școlare. A venit, însă, războiul. Mai înainte de a da în floare, visul Cătălinei s-a frânt
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92337]
-
Daniela Andreea Guțan Elevă în clasa a -VIII -a la Liceul Teoretic ”Neagoe Basarab” din Oltenița. Publică poezie încă din clasa a -III- a , când învățătoarea sa a remarcat-o și i-a publicat versuri în revista școlii. A debutat la Cenaclul radiofonic Tv Oltenița în luna octombrie 2013. Este cea mai tânără membră a Cenaclului literar, cel puțin până în prezent.
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93444]
-
-o. Cui pe cui se scoate!" Nu-mi păru rea ideea. În orice caz, trebuia să încerc. O nouă legătură îmi va umple viața sufletească, micșorând din ce în ce teritoriul ocupat de Mihaela. Făcusem de câtva timp cunoștință cu învățătoarea cea nouă din sat. Era o fată fără însușiri deosebite. Puțin scundă, puțin grasă, cu ochii languroși, cu gesturi moi, abulice. Din toată ființa ei se desprindea o lenevie, o visare oirentală, care în fond nu-mi displăcea. Timp de
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
cu Mihaela. În odaia ei făceam întuneric beznă. Și astfel mi-o închipuiam tot pe cealaltă, pe Mihaela, nu numai pentru că n-o vedeam, ci pentru că acest obicei de a stinge lumina era al ei și o definea. La început învățătoarea (o chema Elena, eu îi spuneam Lena) nici nu voia să audă. Ei îi plăcea iubirea... pe lumină, dar până la sfârșit se obișnui și cu această ciudățenie. Mai mult decât atât, am dăruit învățătoarei o sticlă din parfumul pe care
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
ei și o definea. La început învățătoarea (o chema Elena, eu îi spuneam Lena) nici nu voia să audă. Ei îi plăcea iubirea... pe lumină, dar până la sfârșit se obișnui și cu această ciudățenie. Mai mult decât atât, am dăruit învățătoarei o sticlă din parfumul pe care-l obișnuia Mihaela, impunîndu-i aproape să-l întrebuințeze, pentru că nu-i plăcea. 90 Efortul de a o înlocui în acest chip era mare și-mi cerea străduințe prelungite. Deși simplistă, Lena simți jocul meu
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
să înceapă să mă urmărească, pentru toată viața, leit motivul clasei întâia. Începutul și iar începutul și iar luatul de la capăt. * Clasa întâia am făcut-o fără știrea mamei sau a bunicului. S-au trezit, vara, că le-a venit învățătoarea să-i felicite c-am trecut într-a doua. Cum a doua? Că cea mică n-a știut decât să se joace. S-a jucat bine cu tocul la clasă. Cînd m-a dus, la terminarea școlii primare,pentru examen
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
după rostul său iar după ce bunicul a plecat în marea călătorie i-a urmat la parohie unchiul Tache, Dumitru Istrati, care moștenise între altele și porunca de a fi, atât cât s-o putea, și îngerul păzitor al micuței proaspete învățătoare Stela. Încotro? Dascăli, fete, femei Școala era pe din două: localul vechi și cel nou. M-am prezentat directorului Iancu Cimpoieșu, de loc din Vutcanii Hușilor. Era un bărbat impunător, pedant, pus la punct de parcă mergea la cine știe ce sindrofie. Așa
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
fi și mămăligă. Din păcate, după cum am auzit, mai târziu s-a îmbolnăvit de tuberculoză, pierdere mare pentru puținii însemnați cu har deplin pedagogic. Alt învățător era Vasile Zaharov, de loc din comuna Nerușai, la opt kilometri distanță de Galilești. Învățătoare erau Lena și Nina Munteanu, surorile lui Teofan, și el fiu de preot basarabean cu soție deloc vorbitoare de limbă românească. Dar ce conta? Lena Munteanu, fiica cea mare a popii, era iubita directorului și, mai târziu, devenise firesc iubita
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
surorile lui Teofan, și el fiu de preot basarabean cu soție deloc vorbitoare de limbă românească. Dar ce conta? Lena Munteanu, fiica cea mare a popii, era iubita directorului și, mai târziu, devenise firesc iubita soție a acestuia. Nina, cealaltă învățătoare Munteanu, era micuță, slăbuță, urâțică, foarte bună la suflet și colegă colegă. S-a măritat târziu cu un agent de percepție pe nume Ciolacu de la Chilia Nouă, un om mic la suflet, necinstit și afurisit. Ninei îi port recunoștință pentru
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
pe când copiii, la rândul lor, partea de tirizie a limbii române. În ceea ce privește frecvența la școală, mă ajuta tot biata Nina. Mergea cu mine prin sat pe la părinții care nu-și trimiteau copiii la școală și cu a utoritatea ei de învățătoare bună și prețuită, dar și ca fiică a preotului Munteanu, victoria era asigurată. Gazda găsită de director se numea Ivan Tcacenco II. Doi erau și copiii: o fată care "rupea" românește și un băiat, Grișa, care era contabilul cooperativei de
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
-l petreceam învățând pentru ultima clasă și pentru bacalaureat. Examenele erau deosebit de exigente iar numărul celor reușiți era mic. De obicei, învățătorii, după o așteptare de 5-6 ani de la absolvirea școlii normale se însurau, în majoritatea cazurilor tot cu o învățătoare, și trăiau cum puteau din nenorocitul de salariu pe care-l primeau și ciuntit și cu întârziere sau mai deloc, așa cum s-a întâmplat în 1932, când după opt luni de neplată s-au dat bonuri de impozit în loc de bani
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
culcam pe fundul caiacului, îmi înveleam capul și așteptam din clipă în clipă să văd Atlantida. Directorul școlii din Jibrieni, Markov Simion, era un învățător mult mai în vârstă ca mine. Era bulgar. El mi-a făcut cunoștință cu o învățătoare, tot necalificată ca și mine, pe care o chema Pășun Feodosia. M-am împrietenit repede cu ea și cea mai mare parte din timp mi-o petreceam la ea, în loc să stau cu Babaca. Se înfiripase un fel de dragoste, se
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
a spus că frate-său nu are bani pentru taxe și chiar dacă ar avea nu ar da. Ce să-i răspund? Iată, gândeam eu, sunt oameni mult mai necăjiți ca mine. Biata fată mai are doi ani și ar ajunge învățătoare. Păcat! Păcat mi-a spus și directorul școlii după ce i-am povestit despre fată. Și eu am zis mai departe: Domnule director vreau s-o ajut eu dar fără ca ea să știe. Să-i spuneți că-i trimite primăria ajutor
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
Mare, județul Dolj. Tot acolo era și bunul, blândul și înțeleptul învățător Vladimir Caimacan precum și neastâmpăratul Vanea Timișenco, cei din urmă fiind localnici. Unul moldovean, altul ucrainian. Mai era un băiat în ultima clasă la școala normală, Alexandru Kirilenko. Domnișoara învățătoare În 5 mai 1930 împlinisem 18 ani iar în iunie 1930 eram deja învățătoare după absolvirea examenului de capacitate. La 1 octombrie eram numită “în mod provizoriu” la școala nr.1 din orașul Vâlcov, Is mail. Vâlcovul era un târgușor
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
precum și neastâmpăratul Vanea Timișenco, cei din urmă fiind localnici. Unul moldovean, altul ucrainian. Mai era un băiat în ultima clasă la școala normală, Alexandru Kirilenko. Domnișoara învățătoare În 5 mai 1930 împlinisem 18 ani iar în iunie 1930 eram deja învățătoare după absolvirea examenului de capacitate. La 1 octombrie eram numită “în mod provizoriu” la școala nr.1 din orașul Vâlcov, Is mail. Vâlcovul era un târgușor greblat de nenumărate canale. Din cauza asta i se mai spunea și orașul furculiță. Un
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
în viața mea a doamnei Cetvericov. La numai trei săptămâni de la începerea școlii, când începusem să găsesc soluții pentru a fi de folos clasei cu 60 de fetițe, căci eram la o școală de fete, apare doamna Cetvericov și, fiind învățătoare definitivă la cei aproape 50 de ani pe care îi avea, îmi ia locul. Orașul și oamenii se vedeau foarte greu printre lacrimi, casa mamei, la sute de kilometri se vedea și mai greu. Familia gazdei, frumoșii de ei, se
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
încetul trăiam impresia că sunt aici de mulți, foarte mulți ani. Nu mai eram o străină. În acelaș timp știam că un nou an înseamnă, cu puțin noroc, un alt loc de muncă, o altă localitate. Așa erau timpurile. Ca învățătoare suplinitoare puteam fi oricând și în orice zi a anului școlar înlocuită de unul dintre miile de învățători definitivi sau cu grade luate , de oriunde ar fi venit el. Și eu ce să fac? Nu aveam nici 19 ani! Aproape de
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
și greu de străbătut.Caracurtul era un mic punct negru lângă Bolgrad. Trebuia să ajung la Ismail iar de acolo să merg încă 80 de kilometri până la Bolgrad și iar cam zece până la Caracurt. Greu, chiar și pentru o domnișoară învățătoare în vârstă de 19 ani. Ecuația cu multe necunoscute a rezolvat-o sigur și precis mama, Elena Istrati, care a tocmit un căruțaș să ne du că taman acolo, în așezarea de albanezi. Am trecut Prutul și într-o cursă
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]