3,864 matches
-
din nou către cei dinăuntru: — Acum îl duc acasă. Puștiul De-Două-Ori . A murit în picioare. Nu existau nicăieri sicrie. Ignatius Gribb, Norbert Page și Puștiul De-Două-Ori fuseseră înfășurați în pături aspre de lână, luate de la magazin. Contele Aleksandr Cerkasov fusese învelit într-un cearșaf brodat cu blazonul său. Fiecare trup neînsuflețit era cărat într-un simplu hamac, întins între doi pari, cu câte un purtător de giulgiu la fiecare capăt. Majoritatea celor din K îi urmau pe îndurerații Pricipali, cu lacrimi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
Vultur-în-Zbor află povestea muntelui Calf; o află atunci când credea că nu se mai putea face nimic. Ca de obicei, se înșela. Sculpturile îi priveau insistent de sus, de pe pereți, în timp ce Liv scotea de sub pernă caietul cel vechi, vechi de tot, învelit într-o pânză neagră și aspră. — în zilele acelea Virgil ținea un jurnal, spuse ea. E o lectură interesantă. O găină cotcodăci nebăgată în seamă pe raft. Voi citi acum din el, zise Liv, și începu să recite. Să recite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
ca să mă țină trează. Astfel, de la miezul nopții încolo, sub privirile fixe, sincere și neîncrezătoare ale diverșilor oameni de serviciu, ale lui Bill, gardianul de noapte, sau ale întârziaților care plecau ocazional după program, am recompus Planeta din bucăți, am învelit-o cu sârmă subțire și i-am atașat drăcovenia uriașă de metal argintiu, ca un jupon victorian din sârmă, care atârna deasupra întregii chestii în inele neregulate. În seara asta urma să aibă loc ceremonia dezvelirii obiectului în cadrul unei petreceri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
alcool dublu rafinat. Sau poate eu, în abureala beției, i-am arătat sticla, atras, ca papuașii dezalcoolizați, de eticheta frumos colorată? Am băut acasă, după tipic, votcă (alcool) cu suc de roșii. Era luni seara. M-am trezit joi dimineața, învelit cu covorul de lângă pat. Eram în pijama. Năuc, greoi, războlit, ca după un chin pustiitor. Nu mă simțeam prea rău. Picioarele se umflaseră și m-am încălțat cu o pereche de pantofi mai ușori, de vară. Era sfârșit de octombrie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
față Începuse să-și piardă fermitatea În jurul pomeților. L-am contemplat pe omul acela pe care cîndva mi-l Închipuisem puternic, aproape invincibil, și l-am văzut fragil, Învins pe nepusă masă. Învinși, poate, amîndoi. M-am aplecat să-l Învelesc cu pledul acela pe care de ani de zile promitea să-l dea de pomană și l-am sărutat pe frunte ca și cînd aș fi vrut să-l feresc astfel de firele nevăzute care Îl Îndepărtau de mine, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
sugerat să mă Întind aici oleacă, adăugînd că n-ai avea nimic Împotrivă... — Și nici n-am, Fermín. Numai că m-ai luat prin surprindere. Rămîi În pat și Întoarce-te la Carole Lombard, care pesemne că te așteaptă. Și Învelește-te, că afară e o noapte cîinească și te mai și pricopsești cu vreo boală. Eu am să mă duc În sufragerie. Fermín Încuviință cu blîndețe. VÎnătăile de pe față i se umflau, iar capul, garnisit cu o barbă de două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
și am bătut ușurel În ușă. — Julián? a venit vocea tremurătoare. Am apucat clanța și m-am pregătit să intru, fără să știu cine mă aștepta de partea cealaltă. Am deschis Încet. Bea se uita la mine dintr-un colț, Învelită Într-un pled. Am alergat lîngă ea și am Îmbrățișat-o În tăcere. Am simțit că se Îneca În lacrimi. Nu știam unde să mă duc, Îmi șopti ea. Te-am sunat de mai multe ori acasă, dar nu era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
Începutul lumii. Ca să-și apere conceptele, Spinoza Își arăta din balcon colții. Cu coatele sprijinite pe fereastră, făcând o grimasă Îngrozitoare, Oliver mârâia și el. Lui Bikinski adevărul ultim sau absolut Îi apăruse În față În chip de adidas Nike, Învelit Într-un ziar vechi, cu șireturi desfăcute și limba ruptă, care rânjea aruncat Într-un coș de gunoi la cerșetori, iar calea mântuirii se confunda cu centura de asfalt ce curgea dinspre Iași spre București, ieșind prin Păcurari și trecând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
lui după o logică bine-cunoscută. Totul devenise previzibil pentru el și totuși, În ciuda acestui fapt, sentimentul de teamă de care era stăpânit creștea pe măsură ce pașii săi Înaintau pe coridor. Masa, scaunele, șifonierul, frigiderul, aragazul, mașina de spălat și patul fuseseră Învelite cu grijă În fâșii de pânză străvezie, Îndărătul căreia se aflau coconii. Insectele Îl pândeau, frecându-și ușor lăbuțele păroase; ochii lor roșii stăteau ațintiți asupra lui Noimann, urmărindu-i cu atenție fiecare mișcare În spațiu. Noimann deșurubă sticluța pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
de luni de zile pe sub pat, și terminând cu sticlele de bere și scrumierele pline cu mucuri mucegăite de țigară și resturile de mîncare rămase de la cina pe care Noimann o luase Înainte de intra În marș. Toate aceste resturi erau Învelite cu grijă În mii de fire strălucitoare și atârnate În diferite locuri de tavan. Trăgând Încă o dușcă de coniac din sticlă, medicul devenea tot mai lucid. Porii pielii sale, pe care-i vedea dilatându-se și Îmbrăcând pereții, Începeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
privea Înspăimântat, dar totodată și detașat, această scenă desprinsă parcă dintr-un film horror. La a doua invocare, gemetele Încetară. Iar la a treia rostire, dinlăuntrul cămășii se auzi un mieunat ca de pisică, după care un boț de carne Învelit În ziare se rostogoli pe masă și de aici, dărâmând o sticlă goală, căzu cu zgomot pe podea... „Ehe”, spuse ginecologul, „iată că am reușit, În cele din urmă, să punem mâna și pe acest din urmă avorton. V-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
cu zgomot pe podea... „Ehe”, spuse ginecologul, „iată că am reușit, În cele din urmă, să punem mâna și pe acest din urmă avorton. V-am spus doar”, se apropie el de Noimann, ținând agățat de brațul său metalic coletul Învelit În ziare Îngălbenite, pătate de sânge și grăsime, „că răul cel mare nu se află În dumneavoastră, ci În altă parte sau n-am spus? Ce credeți că e-aici?” mai adăugă el. „Un bolovan”, răspunse Noimann. „Nu sunteți departe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
cu genele-i lucioase, ninge flori de nea frumoase Și apoi le preschimbă-n raze argintând cărări și case. IARNA “Eu nu mă laud cu frumusețea,nici cu bogăția. Deși am inima de gheață, eu țin de cald semănăturilor. Le învelesc cu covoare albe și moi de nea. Eu lepregătesc copiilor cele mai multe bucurii: zăpadă pentru schi, gheață pentru patinaj, pârtie pentru saniuș. Le aduc vacanța cu brad împodobit și jucarii. POVESTITORIII Ascultați! Bate cineva la.ușă! Iată! E primăvara îmbrăcată în
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
un orășel din Galileea, numit Nazaret, și în el trăia o fată cu numele de Maria. Ea era o fată frumoasă... C: Frumoasă... B: Da ... și cuminte... C: ...minte... B: Și foarte credincioasă. Într-o seară... Copilul adoarme, bunica îl învelește și pleacă. Pauză muzicală de trecere spre scena II - 2 minute Scena II - Camera Mariei Un material agățat peretele, O pătură așternutul, Maria spune în genunchi rugăciunea Tatăl nostru. Apare un înger alb. Îngerul: Plecăciune șie! Domnul este cu tine! Binecuvântată
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
-o până acum pe cearșafurile răspândite prin cameră.) Albu zice că-l va duce la director pe la ora zece. Până atunci Îi explică el În ce ar consta treaba pe aici. Între timp intră și Axente cu sticla de țuică Învelită Într-un ziar. Toți trei se bucură de această soluție neașteptată pentru impasul În care intrase conversația. Fac apoi o chetă rapidă, câte un pol fiecare, și-l trimit pe Axente să ia salam și pâine și suc de roșii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
mai Încolo, pă vale, nu ne vede nimeni.“ „Așa, da, vă dau, dar puneți mâna și dați-mi doi poli!“ Ăia au plătit litrul de țuică pe care proprietarul cazanului l-a și pus Într-o sticlă și le-a Învelit-o În ziar să nu vadă nimeni ce au ei acolo și au plecat. Numai că În ziua aia cazanul Într-adevăr fusese deschis din ordinul primăriei numai În folosul spitalului, Însă nu pentru a face țuică din prunele culese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
un fel de taburi de scurgere a apei pe sub podețul de la poartă (dați-mi o hartă și vă spun imediat În ce sat am văzut asta!) În fond, sensul primar al cuvântului anvelopă vine de la a acoperi, a Împacheta, a Înveli, a ascunde, a Îmbrobodi etc. Anvelopa este un produs secundar al mașinii și nu un accesoriu al ei. * ...Să fii curier la Direcția Intendenței e mare lucru, tovarășe director. Păi, dumneavoastră știți ce bani Învârteam eu În timpul războiului? Unitatea noastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
sunt așezați miejii și de aceea e păcat să-i mâncăm. Da, bunico, uite că am ajuns acasă. Angelina ciuguli puțin la masa de prânz apoi, în timpul când ceilalți se odihneau ea își pregăti ghiozdanul pentru a doua zi, își înveli caietele, le puse etichetă și se semnă frumos pe ele. Când termină, sosi tanti Dora, sora tatii care locuia în oraș, cu cei doi copii ai săi, Simina și George. Curând ieșiră cu toții în curtea străjuită de doi nuci. Înarmați
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
i-a fost greu, dar învățase până la urmă. Bărbatul intră în casă și le găsi pe amândouă dormind îmbrățișate. Fetele lui tata! Au adormit, dragele de ele. Tare mai sunt obosite, doar au muncit amândouă cu sârg toată ziua. Le înveli cu grijă apoi se așeză și el în pat pentru odihna binemeritată. Datini străbune Afară ningea cu fulgi mari, pufoși. În casă era cald și plăcut, mirosea a brad și a portocale. Viviana, Angelina și Cezara roiau în jurul mezinului, amuzându
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
și el pe lespede. Tatăl lui Trandafir e alături de fiu... Părul cărunt parcă a devenit și mai alb. Fața i-e palidă. Dar unde mai poți privi? Cu cine să plângi?... Cu toții.... Iancu Caranica Dintre cadavre este scos un pachet învelit în hârie albastră. Înlăuntru se găsesc rufe cu inițialele lui Caranica. Cadavrul lui este scos și identificarea e făcută de mama martirului. Căpitanul În partea dinspre miază-zi s-a aflat trupul Căpitanului. Alături, un geamantan de piele nealterat. Înlăuntru se
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
șî i-a aduci acasî răpidi șî sănătoș’. Hai sî pornim la drum, cî sî troienești calea. Uiti cî o șî început sî batî vântu’... Odată cu aceste cuvinte, bătrânul a scuturat omătul adunat pe sanie, a urcat și s-a învelit cu țolul... A mai privit o dată spre poarta cazărmii. De ce? Nu știa. Poate că acel fior care i-a străbătut inima la gândul că pe cei intrați pe poarta cazărmii nu-i va mai vedea multă vreme a dictat gestul
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
unei lanterne obosite, le-a spus: ― Poftiți documentele și mergeți la domn locotenent. ― Unde îl găsim? - a întrebat Todiriță. ― În primul vagon de lângă turn. Au urmat drumul indicat de soldat... Locotenentul, un bărbat tânăr, ședea lungit pe o banchetă. Era învelit cu mantaua. Probabil că ațipise, fiindcă, la zgomotul pașilor celor doi, s-a ridicat, cu ochii cârpiți de somn. ― Să trăiți, domn’ locotenent - a salutat Dumitru. ― Dați hârtiile și voi mergeți în vagonul patru. Aveți grijă să nu faceți murdărie
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
să merg”... „Atunci înhamă caii la sanie, că acuși se face ziuă”... Băiatul a ieșit repede și nu după multă vreme s-a întors. „Hai să-l ducem la sanie, mamă Irinuță”. După ce au reușit să-l așeze, l-au învelit cu un țol. „Ai luat ce ai nevoie ca să faci treaba cum trebuie?” „Am luat” - a răspuns băiatul. A apucat caii de dârlogi și a ieșit pe poartă. „Ai grijă, Petruță! Ai grijă cum umbli! Să nu lași urme! - a
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
scoțând flăcări de-a lungul prelungitorului până la capătul din interior - un ștecăr într-o priză care alimenta o droaie de alte ștecăre alimentând pomul de Crăciun și o scenă a Nativității - producând arsuri grave celor trei copii care îngrămădeau cadourile învelite în hârtie colorată deasupra unui prunc Iisus puternic iluminat. O mașină a pompierilor, o ambulanță și trei mașini de serviciu ale poliției au descins la locul dezastrului, creându-se o mică neînțelegere jurisdicțională atunci când au apărut în forță și cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
în duplicat lui Dietrich și notați toate adresele unde locatari n-au fost de găsit pentru a fi verificați mai târziu”. Henderson se duse val-vârtej la mașina lui de patrulare; Danny urmări cum oamenii medicului legist așezau cadavrul pe brancardă, învelindu-l cu o pătură, Gibbs turuind cui voia să asculte pronosticul meciului de Rose Bowl și despre o nouă turnură în cazul Black Dahlia, încă nerezolvat, continuând să fie un subiect de discuție aprins. Jeturile de lumină proiectate de faruri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]