3,075 matches
-
până departe-departe, într-un viitor pe care nimeni nu-l putea, deocamdată, întrezări. 5 Rămăsese numai domnul Dan Crețu să privească, cum foarte poetic spusese gazda, „pe fereastra viitorului“, iar curiozitatea comesenilor lui era maximă. Cupele fură umplute încă o dată cu șampanie și spuma se destrăma ca dantelăria uzată a anului vechi. Chiar dacă ești un om rațional și știi că numai gazetele au făcut din cineva un personaj misterios și altfel decât toată lumea, tot te simți puțin înfiorat, ca la o adiere
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
Chiar dacă ești un om rațional și știi că numai gazetele au făcut din cineva un personaj misterios și altfel decât toată lumea, tot te simți puțin înfiorat, ca la o adiere rece într-o cameră bine încălzită. Iar dacă ai băut șampanie Dom Perignon îți vine chiar să crezi că e ceva necurat la mijloc. Dan începu să vorbească. Rostea cuvintele ca pentru el, fără să se fi sculat în picioare, fără să se uite la nimeni, parcă nici nu-i vedea
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
acolo de numai cinci zile și asemenea gesturi îl intimidau. Pe la două, se retrase în mansardă, sub protestele tuturor, mai ales că fratele lui Godun pariase cu toată lumea că îl va convinge să bea. Dar băuse deja un pahar de șampanie, chiar dacă sperase că îl va sorbi alături de ființa misterioasă, care îi făcuse și silă, și frică. Însă doctorița lăsase în el încă ceva, mai intens decât mai simțise, chiar dacă dispăruse cu totul. Nu-ndrăznea deocamdată să întrebe pe nimeni dacă
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
unei măsuțe lungi cu un sfeșnic de cristal și o scrumieră de argint. Melania Lupu își plimbă ochii discret prin odaie. Se uită la marina uriașă ― mult violet, alb și albastru-cobalt ― de-o stridență agreabilă, acidulată ca un pahar de șampanie foarte sec, apoi la fotografia așezată pe bar lângă un pur sânge englezesc de abanos. O femeie brună, foarte zveltă, cu bucle paj și un obraz mic triunghiular contempla cu atenție concentrată ceva ascuns altor priviri. Ceva care nu intra
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
odaie. Pe măsuța rotundă se aflau un tort mic din șocolată cu șase lumânări roșii, serviciul de ceai, ustensile de argint. Alături, o frapieră umplută cu zăpadă în care se răcea o sticlă de Spumos. ― Ar fi trebuit să cumpărăm șampanie, explică bătrâna, dar în ultima vreme am fost extrem de nesăbuiți cu cheltuielile, nu-i așa, Mirciulică? Cristescu se uită uluit la motan. Stătea impasibil în fotoliu, pe o pernă de catifea, cu o fundă roșie, bine apretată, la gât. Maiorul
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Mi-au dat ieșirea din spital cu recomandări călduroase, ca să pot ocupa acel post, încredințați că, în curând, voi reuși să mă înscriu și la cursuri. În seara dinaintea plecării au dat chiar un mic banchet, destupând o sticlă de șampanie în cinstea mea și urîndu-mi să devin un mare artist. Unul a crezut că face o glumă adăugând că Van Gogh a sfârșit la spital, în timp ce eu plecam din spital să cuceresc gloria. De aceea aveam mai multe șanse, plecând
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
cumpere mai mult de un pahar din băuturile care se vând aici. Apă chioară. Trebe să cheltuiască zece, cinșpe dolari ca să simtă omu’ c-a băut ceva. Pe cinstea mea, nu-i treabă ușoară. Lana pompează apă până și-n șampanie. Ar trebui să guști așa ceva. Și p’ormă se tot plânge că-i merg prost afacerile. Păi să cumpere și ea o băutură aici la bar, ș-o să vadă de ce. Chiar dacă nu-s mai mult de cinci oameni care să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
era, cum ar fi definit-o un decorator de interior, sobră. Cu pereții și tavanele înalte albe, era puțin mobilată, cu doar câteva piese de mobilier antic. Singurul element voluptuos în spațiul acela mare erau draperiile de catifea de culoarea șampaniei, legate în părți cu panglici albe. Cele două sau trei scaune stil fuseseră probabil alese pentru forma lor bizară și nu ca să se așeze cineva pe ele, căci păreau o sugestie delicată de mobilier, cu pernele abia destul de mari ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
puțin, gândi el, aici va fi în siguranță dacă cele trei fete musculoase s-ar porni să scotocească tot Cartierul în căutarea lui. Barmanul și femeia mai făcură câteva gesturi, apoi reveni la masa lui Ignatius cu două sticle de șampanie și două pahare. — N-avem Doctor Nut, spuse ea și trânti tava pe masă. Mira, datorezi două’j ’patru de dolari pe șampania asta. — Asta-i de-a dreptul un ultragiu! Lovi de câteva ori aerul cu sabia în direcția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
Barmanul și femeia mai făcură câteva gesturi, apoi reveni la masa lui Ignatius cu două sticle de șampanie și două pahare. — N-avem Doctor Nut, spuse ea și trânti tava pe masă. Mira, datorezi două’j ’patru de dolari pe șampania asta. — Asta-i de-a dreptul un ultragiu! Lovi de câteva ori aerul cu sabia în direcția femeii. Adu-mi o Coca-Cola. — N-avem Coca-Cola. N-avem nimic. Numa’ șampanie. Femeia luă un scaun și se așeză la masă. Hai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
pe masă. Mira, datorezi două’j ’patru de dolari pe șampania asta. — Asta-i de-a dreptul un ultragiu! Lovi de câteva ori aerul cu sabia în direcția femeii. Adu-mi o Coca-Cola. — N-avem Coca-Cola. N-avem nimic. Numa’ șampanie. Femeia luă un scaun și se așeză la masă. Hai, drăguță! Deschide șampania. Mi-e tare sete. Din nou respirația femeii adie spre Ignatius, care își apăsă eșarfa pe nări atât de tare, încât simți că se sufocă. Avea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
-i de-a dreptul un ultragiu! Lovi de câteva ori aerul cu sabia în direcția femeii. Adu-mi o Coca-Cola. — N-avem Coca-Cola. N-avem nimic. Numa’ șampanie. Femeia luă un scaun și se așeză la masă. Hai, drăguță! Deschide șampania. Mi-e tare sete. Din nou respirația femeii adie spre Ignatius, care își apăsă eșarfa pe nări atât de tare, încât simți că se sufocă. Avea să ia cine știe ce microb de la femeia asta. Avea să-i ajungă apoi până la creier
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
un picior în culo ăla mare pe care-l ai și te aruncăm pe uș-afară. Câtă grație, murmură Ignatius. Eu n-am venit aici să beau cu tine. Pleacă imediat de la masa mea! Respiră adânc, pe gură. Și ia-ți șampania cu tine. — Oye, loco, ești un... Insulta femeii fu acoperită de orchestră, care imită un sunet cam leșinat de fanfară. Lana Lee apăru pe scenă în ceva ce părea să fie o salopetă de lame auriu. — Doamne Sfinte, se bâlbâi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
sărind în sus și lovind în pasăre cu mâinile lui iritate care îl mâncau. Ce amenințare avicolă făcuse oare să derapeze roata Fortunei în așa hal? Când se ridică dintr-un salt și porni clătinându-se spre ușă, sticlele de șampanie și paharele căzură pe dușumea și se sparseră. Vino înapoi cu papagalu’! strigă Darlene. Lana Lee era acum pe scenă și țipa. Orchestra se oprise. Cei câțiva clienți bătrâni se feriră din calea lui Ignatius, care înainta anevoie printre măsuțe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
cum tot sunteți aici, ce-ar fi să intrați la Bucuria Nopții? Avem un spectacol de ’naltă clasă! — Mira, Lee. Femeia de rasă latină suflă un damf fetid spre Lana Lee. Cine plătește cei două’j’patru de dolari pentru șampanie? — Și tu ești dat-afară, tâmpito! Surâse apoi spre mulțime. Veniți, oameni buni, ca să vă bucurați de băutura făcută de barmanul nostru expert, după pofta inimilor voastre. Oamenii își întindeau gâturile ca să se uite la grămada albă ce respira zgomotos și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
organizată nici o sărbătorire a celor optzeci de ani ai ei: „Nu-mi place să mi se reamintească ce vîrstă am. Dacă mi-ar putea fi dăruiți pe o tavă cei cincizeci și doi de ani ai tăi, aș bea cu șampanie toată noaptea!“. O tulburase oare pe mama lui atrăgîndu-i atenția că ea ținea la viață mai mult decît el, o viață, zicea ea, „care Îți scapă iute printre degete“? Pofta de viață a mamei lui contrasta cu acel instinct al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
sec, fără adaos de alcool și de zahăr. Dusese vreme de cîteva luni o viață de star rock - viața unui star rock de mîna a doua! -, dînd interviuri pe aeroporturi, plictisindu-se În apartamente de hotel de lux, unde comanda șampanie și somon afumat În plină noapte spre a se consola că era singur. La cinci dimineața, se ducea să scotocească În minibar și după ce se Îmbăta, dădea telefoane unor cunoscuți din Vancouver sau Tokio. Totodată, Își lua notițe, pregătind ceea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
un avans spre a putea continua s-o invit pe Jennifer la restaurantele deschise pînă seara tîrziu, unde Îi plăcea să ne Întîlnim. Plecam să așteptăm răsăritul soarelui În niște localuri de noapte unde ea nu dansa ci doar bea șampanie cu suc de portocale, aplecîndu-se În răstimpuri spre mine ca să mă sărute pe gît. Ne despărțeam În zori și fiecare se Întorcea la el acasă. CÎnd voi scrie Povești de alcov, aventura noastră Îmi va inspira un capitol care riscă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
văzusem pînă atunci. Era probabil studentă În anul II. Mi s-a părut proaspătă și naturală și am fost Încîntat că mă ia de braț. Mi-am comandat Schweppes-ul, iar ea mi-a cerut să-i ofer o cupă de șampanie, care, am făcut eu pe loc socoteala, mă costa cît două bilete la cinema. Dă-o naibii de zgîrcenie. Era nu doar proaspătă și naturală, mai era și nostim de modernă, dacă bea șampanie după-amiaza. Era cu siguranță o fată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
să-i ofer o cupă de șampanie, care, am făcut eu pe loc socoteala, mă costa cît două bilete la cinema. Dă-o naibii de zgîrcenie. Era nu doar proaspătă și naturală, mai era și nostim de modernă, dacă bea șampanie după-amiaza. Era cu siguranță o fată de familie bună. Am fost pe punctul să-i spun că mi-amintea de Grace Kelly În The Country Girl, un film pe care poate nu-l văzuse. Da, era Întru totul Grace Kelly
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
era ceea ce ei Își asumau să fie. A Început să-mi mîngîie sexul peste stofa pantalonului și și-a lipit coapsa de a mea. Am fost pe punctul să ejaculez pe loc. Mi-a propus să comand o sticlă de șampanie și mi-a cerut să-i arăt cîți bani aveam la mine. Cu o sticlă, ne puteam izola Într-un separeu, unde ne-am simțit mai În largul nostru. „Cum adică, mai În largul nostru?“ am Întrebat-o. „Întoarce-te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
fete zîmbitoare care stăteau la soare În rochițele lor Închise cu nasturi pînă sus erau de fapt niște redutabile consumatoare de bărbați? Ideea că suma de bani destinată „sticlei“ ar putea servi la altceva decît la plăcerea de a bea șampanie nici măcar nu-mi trecuse prin minte. Am inventat nu mai știu ce taxe de Înscriere fantomă pentru a scoate de la tata prețul acelei sticle. Virginia Îmi promisese că se va ocupa serios de mine. Își va scoate sutienul. Trebuia să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
de mine. Își va scoate sutienul. Trebuia să am răbdare pînă a doua zi după-amiază. Nu era acolo decît după-amiaza. Doar nu era să le spun părinților că o studentă era gata să-mi arate sînii, cu condiția să bea șampanie cu mine! A doua zi, i-am dat bancnotele Virginiei, care a Închis cu cheia ușa bistroului. Mi-a cerut niște mărunțiș pentru tonomat: „Nu trebuie să se audă nimic. Țipi cumva cînd ejaculezi?“. Întrebarea m-a lăsat mască. Trebuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
se măritase cu un avocat și avusese copii. Luam masa Împreună, dar nu voia să-mi spună ce gîndea despre cărțile tatălui nostru. Am servit-o la felul Întîi cu salată grecească pregătită de Delphine. Îi propusesem să Închinăm cu șampanie. În cinstea ei, pusesem la rece ultimele mele două sticle din sortimentul Florens de Castellane, una dintre cele mai bune șampanii care există. Îmi spusese: „S-o ținem pentru la urmă. N-ai vin alb?“. Doi dintre copiii lui Franz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
tatălui nostru. Am servit-o la felul Întîi cu salată grecească pregătită de Delphine. Îi propusesem să Închinăm cu șampanie. În cinstea ei, pusesem la rece ultimele mele două sticle din sortimentul Florens de Castellane, una dintre cele mai bune șampanii care există. Îmi spusese: „S-o ținem pentru la urmă. N-ai vin alb?“. Doi dintre copiii lui Franz Weyergraf au băut așadar o sticlă de Châteauneuf-du-pape blanc, din „podgoria de la Beauvenir“. Băiatul devenise romancier. Fiica, pediatru. Aș fi vrut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]