44,660 matches
-
el - și mă gîndesc în primul rînd la scenografii Irina Solomon și Dragoș Buhagiar de care l-au legat și alte spectacole importante - fie actori de primă linie valorică: Victor Rebengiuc, Mariana Mihuț, Damian Crîșmaru, Carmen Stănescu... A avut și șanse extraordinare. Una dintre ele este întîlnirea cu Peter Brook în 1992, cînd a făcut asistență de regie la Impressions de Pelléas, după Debussy, la Teatrul Bouffes du Nord de la Paris. Tot ce i s-a întîmplat artistic lui Felix Alexa
Krecinski se însoară by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17006_a_18331]
-
București? Să meargă în Banatul lui de unde în ultimii cinci sute de ani nu a ieșit decât Lenau!". În incapacitate de a-și crea un stil propriu, Nic Iliescu îl imită pe Vadim Tudor, cu care seamănă bine, și are șanse mari să îl ajungă pe acela și în sala tribunalului, pentru insultă. Asta dacă îl ia cineva în serios. Băsescu, Mironov și dl. Goe Lucru mare de câtă popularitate se bucură Traian Băsescu printre ziariști. Mai mult îmbrâncit de pediști
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16991_a_18316]
-
fel de... "dacă tu, privirea din afară, m-ai perceput pe mine (pe noi) exclusiv astfel - i.e. monstruos-seducător-vulnerabil - iată că și eu, parte pînă acum tăcută a sintagmei "Vestul și...restul", te pot construi la fel de simplificator, fără a-ți da șansa să ieși din pielea turistului cultural imbecil-prietenos. În plus, și eu pot să-ți controlez privirea, s-o oblig să decupeze spațiul "meu" tocmai prin eludarea zonelor pe care le-a "colonizat" în ultimul deceniu. Traductibilă textual în formulări mai
Iepan (despre curățirea privirii) by Adina Bră () [Corola-journal/Journalistic/17008_a_18333]
-
la reperele topografice, nici unul din ele n-are, cît de cît, o "aură" a sa, o proiecție figurativă, un spațiu de rezonanță... Localizare onomastică și nimic mai mult! Mă întrebați care ar fi sursa. Aici, dacă nu ne ajută hazardul, șansele de edificare sînt minime. Cine se încumetă să scotocească producția minoră franceză de la jumătatea secolului trecut spre a rezolva enigma? Pentru Catastihul amorului, ar fi de căutat, poate, în zona emulilor lui Alphonse Karr. Pentru La gura sobei, nu mă
"Catastihul amorului" - o traducere localizată by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/17002_a_18327]
-
Potsdam (a treia și ultima oară) din 17 iulie-2 august 1945, care preconizau, în țările din influența sovietică, crearea unor "guverne democratice și recunoscute", pe temeiul cărora a fost instituită, la noi, din 19 august 1945, greva regală nu avea șansă să recolteze rezultatele dorite. Pînă la urmă, miniștrii de Externe ai celor Trei Mari hotărăsc, într-o reuniune de la Moscova, organizarea, în România, a alegerilor libere, din care să rezulte acel guvern democratic recunoscut. Atunci de-abia s-au alarmat
Imaginea unei vremi încrîncenate by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17001_a_18326]
-
că, într-o lume în care valorile morale, umane, spirituale sunt agresate și înlocuite adesea cu simulacre de natură să deruteze, favorizând manifestarea instinctelor primare cu drept de expresie artistică autentică, apelul la sacru rămâne - în opinia cărturarului francez - singura șansă a individului și chiar a Universului, de a dăinui?! Aceasta a fost, în mare, temelia pe care îmi structurasem - la București - proiectul de dialog cu Dl. Alain Besançon. Emoția mă copleșea, la fel ca atunci când, în 1990, printr-un alt
Dialog cu Alain Besançon despre Imaginea interzisă by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/16973_a_18298]
-
Gheorghe Grigurcu Piața Universității a fost o explozie de romantism. Urmare directă a Revoluției din decembrie, ea a cumulat atîta inocență revoltată, încît avea șanse minime, în contextul istoric vicios în care s-a produs, de-a ajunge la alt rezultat decît cel al unui simbol. Apreciată drept "cel mai curat parlament din istoria României", Piața a întrupat dragostea exasperată pentru libertate. În așa măsură
Piața Universității în cheie polemică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17016_a_18341]
-
analogii dintre diverse activități sociale și joc. Una dintre cele mai clare ilustrări ale acestui model le oferă în română, ca și în alte limbi, cuvîntul atu (din fr. atout), cu sensul de element care "oferă un avantaj sau o șansă în plus". Netransparentă, deci cunoscută doar specialiștilor, e evoluția figurată a turcismului coz, care a circulat inițial cu sensul de origine - "atu", păstrîndu-se azi doar în limbajul basmelor, ca determinant de tip adverbial pentru adjective care descriu calități estetice ("frumoasă
"A plusa" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17056_a_18381]
-
scenariștilor defunctei nomenclaturi. Mult mai util decît să întîrziem asupra celor trei "script"-uri simptomatic juxtapuse, e să cercetăm scriptele oarecum legale și statutare pe care se bazează acest trend al restaurației. Poate impropriu spus, fiindcă în cinematograful românesc "confiscarea" șanselor create de revoluție și de reformă a fost deplină, din primele luni ale lui 1990 și nu mai trebuie nimic "restaurat", ci doar prorogat sine die. Iar dacă Decretul nefericit din 1990 a fost abolit în 1997-1998 prin Ordonanța guvernamentală
Confiscarea șanselor by Valerian Sava () [Corola-journal/Journalistic/17060_a_18385]
-
e o prezență acută. Paragraful din cartea d-nei Marta Petreu "Cioran și ideologia legionară" e, din toate punctele de vedere, edificator. De aceea, tocmai, menționa el într-o scrisoare către Eliade din decembrie 1937 că "Garda de Fier este ultima șansă a României." Apoi, de prin 1946, se va despărți de vechile idealuri și speranțe, abandonîndu-le critic. Toate aceste episoade și faze sînt atent puse în evidență de autoare, cu o informație mereu la obiect și copleșitoare ca volum și oportunitate
Opera românească a lui Cioran by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17055_a_18380]
-
aspecte din biografia sa! în aceste condiții, am considerat absolut necesar să provoc, în măsura în care era posibil, o reacție a celor ce-i cunosc cu adevărat biografia. Pentru simplul motiv că discuțiile oricum au loc (deocamdată, în șoaptă) și pentru că există șansa ca ele să prevaleze, la un moment dat, asupra demersului apărătorilor lui Babu. într-o societate bolnavă de non-comunicare, cum e societatea românească, găsesc mult mai potrivit să punem argumentele pe masă și să le disecăm cu calm, pentru a
Mâhniri de tânăr colportor by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17050_a_18375]
-
trăiește ca un ascet, are tot mai multă inspirație. Nimic mai fals. Există o singură situație în care un scriitor talentat plătește ca scriitor concesia făcută: atunci când își transformă propriul scris într-un instrument propagandistic. Textele respective nu au nici o șansă să mai prezinte interes ca literatură. Dacă G. Călinescu i-ar fi primit în propria lui casă pe Gheorghe Gheorghiu-Dej și tovarășii lui să-și țină ședințele, n-ar fi pierdut nimic ca scriitor. Dar el i-a primit în
Cartea neagră a literaturii române by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17051_a_18376]
-
fost încă o dată confirmată (după cum bine s-a văzut și pe teren, începînd cu emisiunea lui Dan Diaconescu și sfîrșind cu ospitalitatea lui Emil Constantinescu, via Florin Călinescu ș.a.m.d.), că genialitatea ne paște din pempărși, că avem mari șanse în istorie deși geografia ne creează dese coșmaruri din pricina vecinătăților. Și în tot acest timp de așteptări desfrînate și de pusee delirante, mai mult sau mai puțin sistematoizate, artiștii adevărați, profesioniștii care fac în mod real cultura națională, care modelează
O bingotă: Alexandra Nechita by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17077_a_18402]
-
morminte frățești", de la începutul anilor '80. Împreună au escaladat baricadele cenzurii, împreună au fost navetiștii care au dus ideologia generaționistă în interiorul țării. Observă cîți 80-iști buni trăiesc în mici orașe provinciale uitate de Dumnezeu și de... criticii literari. Marea șansă, însă, a fost N. Manolescu, mentorul lunediștilor. El e ceea ce a fost pentru perioada interbelică un E. Lovinescu, cred. De talentul fiecărui poet nu mai spun nimic - mi-am uitat cîntarul "talent" acasă... M.V.: Cum vă pare antologia lui Alexandru
Emilian Galaicu-Păun: Uneori, și un poet singur poate ține loc de generație by Mihai Vakulovski () [Corola-journal/Journalistic/17057_a_18382]
-
n-a mai debutat în poezie cineva atât de evident talentat și de neasemănător cu alții ca Simona Tache. Cartea ei, împărțit la doi, care mai e și un obiect de artă, datorită colaborării cu graficianul Valeriu Pantelimon, are toate șansele să rămână în istoria literaturii ca începutul unei frumoase cariere literare. Simona Tache nu este nici optzecistă, nici nouăzecistă, nici douămiistă. Este Simona Tache, o ființă liberă, o autentică răzvrătită împotriva convenționalismului, o utilizatoare ingenioasă a limbii române, capabilă să
Descentralizarea vieții literare by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17069_a_18394]
-
prefăcuți.. Prietenul meu excepțional, căruia i s-ar putea spune și Brummer, avea oroare de sentimentele false. Nimeni nu-ți cere să fii un deștept - mai spunea el - dacă nu te-ai născut astfel; dar măcar să fii sincer, trăind, altă șansă neavînd. De curînd, întîmplarea a făcut să mă întîlnesc, după mulți ani, la intrarea în R.l. cu eminentul critic plastic Radu Bogdan (nici o rudenie cu celălalt). Bucuros, el exclamase subliniind ironia cu gesturi amicale: "Uite cine se zice că-i
Note, contranote by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17079_a_18404]
-
care demonstrează că "binele public" e nu numai o sintagmă disprețuită, dar că înșiși oamenii lucizi cad în capcana diverselor ideologii anti-meritocratice, nemaivăzând pădurea din cauza copacilor. Am scris de nenumărate ori (și n-am fost singurul) că una din puținele șanse de afirmare a României în lume o constituie cultura. Nu e o idee originală: cultura e un instrument folosit sistematic de cele mai mari țări de pe mapamond. Destui români își amintesc de impactul expozițiilor de pictură, de festivalurile de film
România: un ecorșeu (2) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17084_a_18409]
-
Franța mai mult timp decât în România. Și totuși, după cum reiese din paginile unui jurnal publicat recent de Editura Humanitas, principala ei preocupare a fost și a rămas țara de origine. Ce se întâmplă în România? Cum gândesc românii? Ce șansă au să se reintegreze în civilizația europeană? - acesta este genul de întrebări căreia autoarea încearcă să le răspundă, chiar și când rămâne de una singură, la masa de scris. Jurnalul, intitulat Ceruri nomade, cuprinde însemnări referitoare la perioada 1990-1996. Un
România, mon amour by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17086_a_18411]
-
între două ațipiri, am simțit, în sensul fizic al cuvântului, dezechilibrul dintre slăbiciunea celor care manifestează în România, dar sunt incapabili să depășească refuzul verbal al regimului ("jos Iliescu!") și greutatea structurii care deține puterea. Acum populația poate manifesta, dar șansele ei sunt nule atâta timp cât un pol politic, o contraputere, nu se va constitui, pentru a atârna pe talgerul balanței. Ce este nou: adevărata figură a României apare în lumină acum, o refuzi sau încerci s-o înțelegi. Timpul necesar pentru
România, mon amour by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17086_a_18411]
-
dialog animalic, mono sau plurisilabic. Cum nu despărțeau clar cuvintele și în plus urlau mestecându-și limba în chip ciudat, mă simțeam în fața unei familii de cimpanzei din partea căreia mă puteam aștepta la cele mai năstrușnice reacții." Cristian Bădiliță are șanse să ajungă un mare scriitor și să facă epocă în istoria culturii române dacă: 1. Evită să se transforme dintr-un expert în religia ortodoxă într-un ortodoxist. Deja se observă o tendință de ideologizare a scrisului său. 2. Refuză
România, mon amour by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17086_a_18411]
-
realizarea unei dorințe arzătoare, pentru a forța realitatea să i-o îndeplinească. Schiță de autoportret Semnatarul scrisorilor nu numai că avansează versiunea fericirii sale, dar mai și mulțumește cerului (după ce a făcut ani grei de închisoare, fără vreo vină!) pentru șansa pe care i-a dat-o, de-a se bucura de viață: " Din firimiturile rămase se învrednicesc și câinii, iar din firimiturile Harului se pot împărtăși, pe urmele cananeiencii, și cele mai jalnice dintre făpturi. De ce n-aș recunoaște și
Expeditor: N. STEINHARDT by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17104_a_18429]
-
se pregătește să citească o carte, spre deosebire de atâția alți critici care sunt de la început sceptici și nereceptivi. în felul acesta, el face comunicarea posibilă. Cu alte cuvinte, când aude sunând telefonul literaturii, se grăbește să-l ridice, dându-i o șansă necunoscutului de la celălalt capăt al firului să-și transmită mesajul. Și numai dacă mesajul îl dezamăgește, întrerupe politicos convorbirea sau, la nevoie, chiar trântește receptorul, enervat de insistența interlocutorului. N. Steinhardt nu este timid în judecarea literaturii, este generos. El
Expeditor: N. STEINHARDT by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17104_a_18429]
-
Franța - în situații materiale superioare celor din țară. Dar, iată, sînt unii care se întorc în România! Aceștia au dificultăți de reintegrare, se izbesc de nebănuite, nespuse, subterane rezistențe autohtone - de la cei (unii mai în vîrstă) care nu au avut șansele lor, dar care le sînt, cum se spune, azi, "șefi și șefuleți". Nou-veniții turbură! Aducînd gîndire nouă în diverse domenii - în teoriile literare și lingvistică, în predarea unor limbi străine - "jenează" metode și habitudini vechi, autohtone. De unde, tendința spre marginalizare
"Destrucția elitelor" by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/17103_a_18428]
-
astea, în marile orașe cel puțin, au devenit primari candidații partidelor celor mai bine plasate. Asta nu înseamnă că omul care candidează e pur și simplu o marionetă electorală. Dar cu cît problemele unui oraș sînt mai complicate, cu atît șansele unui primar de a fi reales sînt mai mici, oricît de bun gospodar ar fi acesta. Și într-o localitate mare, cine se poate lăuda că are o asemenea reputație? Mai ales la această oră. Vreun fost director de fabrică
Cît contează un primar by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/17134_a_18459]
-
plastic "țineau afișul" până noaptea târziu - știu ce importanță are să fii reprezentat, ca instituție culturală, acolo. Dintre țările fostului bloc comunist, doar Ungaria a reușit, de ani buni, să mențină un foarte activ centru de artă, "Petöffi Cultural Center". Neavând șansa unui astfel de lăcaș, avem în America norocul (vai, disprețuit și de ambasadă, și de politicienii din țară!) unor admirabili susținători ai valorilor românești în Statele Unite. D-na Christina Zarifopol-Illias, profesoară de latină și română la una din cele mai
Chibiț în Dupont Circle by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17136_a_18461]