6,894 matches
-
mereu asemenea invitații, cînd sînt în deplasare. După ce am băut două păhărele, gazda îmi povesti un episod bizar: cică într-o seară era în sufragerie și a simțit ațintiți asupra sa doi ochi diabolici; a-ntors capul și a văzut... un șobolan de mină. Oarecum ilogic, actorul l-a întrebat indignat: "Ce cauți domnule, aici?". Vă dați seama că animalul n-a cabulipsit să răspundă. Atunci, histrionul, declamator, i-a poruncit: "Du-te-n mina ta, chiorule!". Se pare că îmblănitul l-
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
de silă: prin 1984 sau 1985, am plecat într-o comună din Banat, cu spectacolul meu Căsătoria, realizat la Teatrul German din Timișoara. Nu vorbesc germană, dar, la un moment dat, pe lîngă scenă, a traversat grăbit sala un... exact, șobolan. Un spectator, crezînd că sînt și eu șvab, precum actorii, mi-a șoptit: "Die Rate!". N-am avut nevoie de traducere... În fine, tot prin anii '80, eram în sală la Teatrul "Giulești", sala "Majestic" (actualul "Odeon"). Se juca un
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
rămas pe loc, nehotărît în ce direcție să se-ndrepte. Poate credea că, dacă n-ar fi fost de față, proful ar fi împărțit cheile și pe el l-ar fi uitat. Și aveau să-l cazeze în beci, cu șobolanii. 7 După masă, profii i-au luat într-o "mică" excursie pe munte. Proful de religie le-a spus că nu trebuie să piardă o oră, să profite din plin de vremea frumoasă și de peisaje. Dar n-a fost
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
de mucigai este evocată lumea stranie, dezolată, a universului carceral, unde viața este reprimată, mortificată, un fel de bolgie a infernului dantesc. Având ca punct de plecare estetica urâtului, Arghezi prezintă un univers al claustrării cu mocirlă, frig, cătușe, păduchi, șobolani, zăvoare, mucigai, din care nu lipsește totuși frumosul, o frumusețe recuperată prin vis sau amintire. Lumea închisorii este lumea valorilor confuze, poartă stigmatele răului: răul și urâtul sunt conjuncturi ale destinului. Sub expresia de mahala este surprinsă "duioasa ilaritate", "grotescul
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
poți combina nevoia primară de a face sex cu nevoia superioară de a primi dovada că ești iubit. Sistemul limbic Prin anii ’50, James Olds, un remarcabil fiziolog american, se ocupa intens de căutarea centrului plăcerii în creierul unor bieți șobolani. Implantând niște electrozi într-o anumită zonă de la baza creierului, a observat că șobolanului îi face plăcere; i-a pus la dispoziție o pedală cu ajutorul căreia să-și poată administra singur descărcări electrice în această zonă și a constatat că
Lecții particulare : cum sã iei în serios viața sexuală by dr. Cristian Andrei () [Corola-publishinghouse/Science/1331_a_2697]
-
dovada că ești iubit. Sistemul limbic Prin anii ’50, James Olds, un remarcabil fiziolog american, se ocupa intens de căutarea centrului plăcerii în creierul unor bieți șobolani. Implantând niște electrozi într-o anumită zonă de la baza creierului, a observat că șobolanului îi face plăcere; i-a pus la dispoziție o pedală cu ajutorul căreia să-și poată administra singur descărcări electrice în această zonă și a constatat că animalul nu dormea zile în șir pentru a se ocupa de pedala plăcerii. Această
Lecții particulare : cum sã iei în serios viața sexuală by dr. Cristian Andrei () [Corola-publishinghouse/Science/1331_a_2697]
-
expusă de Fernando în Dare de seamă. Alt exemplu este teoria asupra demonilor și dominarea pământului de către aceștia, prezentată de Fernando în capitolul III și apoi reluată de Sabato. O caracteristică importantă a acestor două personaje este fobia lor pentru șobolani, lilieci, șerpi, broaște și alte animale cu sânge rece, preocuparea lor pentru rău și cercetarea lumii tenebrelor, a nevăzătorilor și a Sectei Râului. 8 Ernesto Sábato, Apologías y Rechazos, p. 14. 9 Ibid., p. 15. 10 Carlos Cătănia, Ernesto Sábato
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
printre animale, soldații care debarcau pe front în 1914 nu erau complet dezrădăcinați de țară. Prezența pe teatrele de operațiuni a animalelor din gospodării (a calului, îndeosebi, dar și a câinelui, a porumbelului, chiar a canarului și, de ce nu, a șobolanului) este o consolare demnă de menționat. Ea le readuce oamenilor în suflet liniștea, curajul, setea de viață. La Bruxelles, la Muzeul Regal al Armatei și al Istoriei Militare, o expoziție recentă le-a adus omagiu tuturor animalelor moarte pentru patrie
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
deține o adevărată carte de identitate care menționează că ține de "secția de infirmierie militară"; Nancy, gazela springbok, mascotă a regimentului 4 de infanterie, avea să fie înmormântată cu onoruri militare în cimitirul din Hermeton-sur-Meuse, în noiembrie 1918; Ferdinand, un șobolan prins în capcană, apoi îmblânzit de un ostaș și transformat în mascotă a unui batalion, avea să devină eroul unui roman (Memoriile unui șobolan, de Pierre Chaine). Chiar dacă nu sunt invitați la război, greierii joacă, totuși, un rol vital: de îndată ce
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
avea să fie înmormântată cu onoruri militare în cimitirul din Hermeton-sur-Meuse, în noiembrie 1918; Ferdinand, un șobolan prins în capcană, apoi îmblânzit de un ostaș și transformat în mascotă a unui batalion, avea să devină eroul unui roman (Memoriile unui șobolan, de Pierre Chaine). Chiar dacă nu sunt invitați la război, greierii joacă, totuși, un rol vital: de îndată ce își curmă cântecul, soldații știu că gazele asfixiante se apropie silențios, insinuant. Ca să înțelegem cu adevărat ce tragedie, ce nerozie este războiul, se cuvine
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
să aleagă între apa și ovăzul care i-ar fi fost puse la dispoziție, măgarul imaginar al lui Buridan a sfârșit prin a se lăsa pradă morții. În chestiunea liberului arbitru, animalul este aproape egal cu omul. 18. Mare este Șobolanul Așadar, era noastră va avea în curând zece mii de ani. În câteva zile, se împlinesc zece mii de ani de când Fiul lui Dumnezeu pogorât pe pământ s-a transformat în Șobolan. Totul ne face să credem că specia noastră, denigrată, urâtă
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
arbitru, animalul este aproape egal cu omul. 18. Mare este Șobolanul Așadar, era noastră va avea în curând zece mii de ani. În câteva zile, se împlinesc zece mii de ani de când Fiul lui Dumnezeu pogorât pe pământ s-a transformat în Șobolan. Totul ne face să credem că specia noastră, denigrată, urâtă, persecutată vreme îndelungată, era specia aleasă. Aleasă de Dumnezeu, destinată unui viitor măreț, ea a fost singura, dintre miile de specii care mai trăiesc pe planeta noastră, care a reușit
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
oază de repopulare pare să fi fost Sahara. Într-adevăr, în acest deșert, mai exact în masivul Hoggar, a fost descoperit cel mai vechi schelet post-nuclear. Datat la câteva secole după dezastru, acesta alimentează ipoteza conform căreia câteva specimene de șobolani (ratus vulgus), după ce au supraviețuit în mod miraculos în adâncul grotelor, după ce s-au înmulțit în întuneric, ar fi migrat spre tărâmurile Nigerului, unde s-ar fi sedentarizat, iar mai apoi s-ar fi metamorfozat. Schimbându-și morfologia și moravurile
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
drum prima civilizație șobolină, după cum o atestă picturile și diversele înscrisuri din galeriile scoase la lumină recent pe falezele cursului mijlociu al fluviului. De acolo provin, în mare parte, pietrele cioplite, pietricelele șlefuite, bijuteriile, uneltele și armele expuse la muzeul Șobolanului. O remarcă, în treacăt: toate picturile descoperite în numeroasele cavități pe care le ascund falezele reprezintă, fără excepție, șobolanul. Există un motiv evident pentru aceasta, și anume absența altor ființe în acea vreme sau, în orice caz, absența altor ființe
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
cursului mijlociu al fluviului. De acolo provin, în mare parte, pietrele cioplite, pietricelele șlefuite, bijuteriile, uneltele și armele expuse la muzeul Șobolanului. O remarcă, în treacăt: toate picturile descoperite în numeroasele cavități pe care le ascund falezele reprezintă, fără excepție, șobolanul. Există un motiv evident pentru aceasta, și anume absența altor ființe în acea vreme sau, în orice caz, absența altor ființe demne de a fi reprezentate însă adevăratul motiv este imaginea măgulitoare pe care strămoșul nostru o avea deja despre
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
față de origini e manifestă: în toate reprezentările, aparența animală e mascată prin picturi faciale (fața care nu este încă o față fiind epilată și acoperită de culorii vii), printr-o abundență de bijuterii, precum și prin veșminte impresionante. Când anume accede șobolanul la șobolănia sa? Opiniile diferă, încă, asupra acestei chestiuni. Pentru unii, ceea ce caracterizează apariția "Ingeniosului" (Ratus Ingeniosus) este pierderea blănii, dispariția cozii, dar, mai presus de toate, dobândirea poziției verticale, care a eliberat mâinile (labele devenite mâini, primele instrumente) și
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
nu este nici de ordin fizic, nici de ordin cultural, ci, mai degrabă, de ordin moral. Pentru acești gânditori, într-adevăr, nu prin instrumente, nici chiar prin limbaj, ci prin apariția sentimentului pudorii și prin interzicerea incestului s-a rupt șobolanul de natură în mod definitiv. Fără îndoială, există, în fiecare din aceste teze, o parte de adevăr, însă e limpede că, de fapt, numai și numai Rațiunea a fost determinantă în ascensiunea noastră vertiginoasă; într-adevăr, grație forței liniștite, grație
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
definitiv. Fără îndoială, există, în fiecare din aceste teze, o parte de adevăr, însă e limpede că, de fapt, numai și numai Rațiunea a fost determinantă în ascensiunea noastră vertiginoasă; într-adevăr, grație forței liniștite, grație forței nelimitate a Spiritului, șobolanul uluit, șobolanul dezarmat, izolat și amenințat oricând cu dispariția, dar priceput în a trage foloase neașteptate din condiția sa mizeră, a reușit să se ridice deasupra celorlalte specii vii, pentru a deveni o ființă aparte. * * * Pornind de la câteva vestigii ale
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
îndoială, există, în fiecare din aceste teze, o parte de adevăr, însă e limpede că, de fapt, numai și numai Rațiunea a fost determinantă în ascensiunea noastră vertiginoasă; într-adevăr, grație forței liniștite, grație forței nelimitate a Spiritului, șobolanul uluit, șobolanul dezarmat, izolat și amenințat oricând cu dispariția, dar priceput în a trage foloase neașteptate din condiția sa mizeră, a reușit să se ridice deasupra celorlalte specii vii, pentru a deveni o ființă aparte. * * * Pornind de la câteva vestigii ale lumii antice
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
pustii pustiite de viață, asemenea fluviilor și oceanelor. O liniște de moarte domnește peste întreg pământul, dar, cu toate acestea, în inima munților arizi care se ridică în mijlocul deșertului saharian, în adâncul grotelor inaccesibile, subzistă scânteia vieții, jăratecul inteligenței: câțiva șobolani refugiați în aceste nișe, hrănindu-se cu te-miri-ce (rădăcini, poate niște larve sau viermișori care vegetează în pântecele pământului), așteaptă cu prudență ca aerul să redevină respirabil, pentru a se aventura, într-o bună zi, să iasă la suprafață. Deși
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
bună zi, să iasă la suprafață. Deși încă nu avem nici cea mai mică dovadă în acest sens, nimic nu ne interzice să credem că ar fi existat în lume și alte nuclee de populare. Ne place să ne imaginăm Șobolanul etern, Șobolanul indestructibil ridicându-se, după câteva secole petrecute în subteran, apărând din ruinele vreunui megalopolis, mort de nerăbdare, dar totodată mai viu, mai eroic, mai viclean ca niciodată. Odată scăpat din straiele sale naturale, odată creată prima unealtă oricât
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
să iasă la suprafață. Deși încă nu avem nici cea mai mică dovadă în acest sens, nimic nu ne interzice să credem că ar fi existat în lume și alte nuclee de populare. Ne place să ne imaginăm Șobolanul etern, Șobolanul indestructibil ridicându-se, după câteva secole petrecute în subteran, apărând din ruinele vreunui megalopolis, mort de nerăbdare, dar totodată mai viu, mai eroic, mai viclean ca niciodată. Odată scăpat din straiele sale naturale, odată creată prima unealtă oricât de modestă
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
a trebuit să îl parcurgă pentru a inventa scrierea. De-a lungul perioadelor de mare penurie ce au durat preț de câteva secole, dibuind zăcăminte monstruoase de hârtii pe sub ruinele bibliotecilor de altădată, ronțăind tot ce le pica în gheare, șobolanii din orașe au devorat grămezi de romane, biografii, eseuri, enciclopedii și dicționare ale Fondului uman. Astfel, făcând din necesitate o virtute și înghițind toate aceste cunoștințe, apoi transformând o parte din ele, prin cine știe ce miracol, într-o știință înnăscută, rozătorul
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
limbajul însuși, cel care ne înălța și ne facilita legăturile cu lumea și cu semenii noștri, ne curma, în același timp, orice legătură cu bătrânul "naloboș". Astfel a fost botezat mai recent părintele nostru, ca și cum întoarcerea pe dos a numelui "șobolan" ar fi fost de ajuns pentru a ne face să ne uităm originile. Cu siguranță, dacă ghinionistul nostru strămoș, rămas în mlaștinile animalității, a fost catalogat drept una din cele mai dăunătoare specii, aceasta s-a întâmplat pentru a-i
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
că nici nu mai pot fi numite "indivizi". * * * Secole de-a rândul, strămoșul nostru a rămas aproape singur pe lume, însă de la începutul mileniului al doilea au apărut și alte specii în cele patru zări ale planetei: unele evoluate din șobolan (încă mai există asemenea specii; supraviețuirea lor nu se datorează decât schimbării morfologice avantajoase păr lung și mătăsos, ochi mari, albaștri; devenite, astăzi, animale de companie, deși nu vorbesc, ele sunt cel mai adesea tratate de stăpânii lor ca și cum le-
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]