13,607 matches
-
de Barry. Doamne, se simte atras de Barry!“ —Și ridici ușor brațul. Barry a ridicat brațul cu delicatețea unei balerine. John Joe și-a repezit mâna în sus de parc-ar fi vrut să pocnească pe cineva. Acum înclini puțin șoldul. John Joe s-a supus plin de entuziasm. Un alt turn Babel de voci s-a iscat fiindcă Stalin știa care era capitala Noii Guinee. De unde ai știut? a întrebat Vincent. De unde să știe un neghiob ca tine așa ceva? Fiindcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
cinci secunde să mai avem haine pe noi! Sunt gata într-o clipă, am promis eu. Stai liniștită, a spus el. I-am simțit ochii urmărindu-mă în timp ce mă loveam de mobile căutându-mi cheile. Mai întâi am intrat cu șoldul în masă, apoi mi-am julit cotul de clanță... Nimic nu scotea mai bine în evidență cretinismul meu stângaci și incipient ca sentimentul că eram urmărită de bărbatul pe care-l doream. în cele din urmă, m-am întors către
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
să mă întorc. Femeia e într-adevăr aici. Mai sus-menționata șefă venită din iad: unica, superba și lipsita de orice urmă de milă, Vivian Grant. La un metru și cincizeci și cinci de centimetri, ființa asta e un mic terorist. șoldul nerăbdător îi iese în evidență, fața îi e roșie din cauza furiei, iar în mână are un carnețel. Nu, nu, nu! urlu eu fără cuvinte. E imposibil ca Vivian să dea buzna peste mine în apartamentul nupțial, cu o privire în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
lui Rachel avea să-i ofere lui Vivian niște beneficii majore. șefa mea se apuca tot timpul de câte-o nouă dietă. Căuta mereu un plan de hrănire magic, care-i să-i corecteze dezechilibrul chimic și să-i subțieze șoldurile. Poate că publicarea cărții lui Rachel avea să-i permită lui Vivian să evite plata acelui avans substanțial. În urmă cu câteva luni, Phil mi-a spus că Vivian plătise odată un avans exorbitant de o jumătate de milion de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
în picioare. — Randall! am râs eu, în vreme ce el se chinuia cu fermoarul. Nu-l mai văzusem beat niciodată. și niciodată Randall nu mai fusese așa de dezinhibat. Mi-a dat jos rochia, blând, dar cu metodă, coborând-o ușor, peste șoldurile mele, acum atât de slabe și-apoi în jos, în lungul picioarelor. Apoi a tras-o, cu grijă, de sub tălpi. Eu m-am întins pe spate, pe pat, și am închis ochii - așteptam să-i simt trupul lipindu-se de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
pe care o vreau. Mama a clătinat din cap. Arăta splendid pe tine, Claire. Lucille ne-a privit pe amândouă cu o expresie de glacială condescendență. — Era o rochie frumoasă, de acord - mă rog, cu excepția felului în care îți accentua șoldurile, draga mea - dar trebuie să mai vedem și celelalte rochii! Draga mea, tu te-ai logodi cu primul bărbat cu care ai ieși la o întâlnire? Chiar nu vedeam legătura, dar, cu toate astea, m-am trezit târându-mă, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
Băieții de la Resurse Umane au făcut un schimb de priviri suspicioase. — Ai tras destul de timp, a zis unul dintre ei. Timpul a expirat. Mi-au verificat conținutul cutiei de carton, pe care apoi am săltat-o, sprijinind-o pe un șold. Venisea vremea să plec. La revedere, sală de conferințe, locul atâtor izbucniri, complet greșite, ale lui Vivian. La revedere, ușă a sălii de conferințe, care ai fost trântită de fiecare dată când Vivian a făcut o criză. La revedere, automat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
de interes arătată de Henry, a fost o schimbare extraordinară. Dovedea că era încă o femeie atrăgătoare. Dr. Scheimacher spusese că era un exemplu interesant de steatopigie latentă, Cristopher încercase să o sărute pe sâni, iar bărbatul cu prosopul în jurul șoldurilor îi făcuse cea mai surprinzătoare sugestie. Și, trecând prin toate, Eva își păstrase virtutea neprihănită. Masivitatea ei plină de vioiciune, insistența ei de a dansa și - tehnica cea mai eficientă dintre toate - obiceiul ei de a spune cu voce tare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
o mai văzuse niciodată. — Dezleagă-mă! se rugă el. îmi rănești mâna! Dar Sally nu făcu altceva decât să zâmbească și se ondulă în el. — Când vii, când te-ai dus, dragule de Ge. Când o faci... Sally mișcă din șolduri: — Vino, vino, bum-bum, vino repede! Gaskell se cutremură. — Ai terminat? El dădu din cap că da. — Am terminat, oftă el. — De-a binelea, dragule. De-a binelea, îi zise Sally. Asta ți-a fost. Ți-ai dat drumul, ți-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
clar bolnav mintal. Dar nu e adevărat, zise Wilt. Totul e pură invenție! — Cu o asemenea bogăție de detalii revoltătoare? Trebuie să spun că îmi vine greu să vă cred. Sincer îmi vine greu. Partea cu fluierele picioarelor și cu șoldurile... Mi se întoarce stomacul pe dos. — Dar aia e luată din Biblie, zise Wilt. în plus, trebuia să bag și niște pasaje mai sângeroase, altfel nu m-ar fi crezut. Haideți să luăm doar partea în care zic că i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
frișcă. . Noul Testament, „Sfînta Evanghelie după Matei”, 7.20, în Biblia sau Sfînta scriptură, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București [1988], p. 1104. . Din Vechiul Testament, Cartea Judecătorilor, 15.8: „Și le-a sfărîmat fluierele picioarelor și șoldurile și apoi s-a dus și a șezut în peștera de la stînca Etam” îed. cit., p. 281). . în original Little Tommy Tucker - nume generic dat în cîntecele pentru copii orfanilor fără casă, care „cîntă ca să-și cîștige o bucată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
de mătase al cămășii sale impecabile. Zâmbește, mulțumit, privește mulțumit paharul cu lapte de pe măsuță. Lapte, asta ceruse misionarul. Lapte îi dăduse, maternă, agentul Afrodita, care își îndreaptă apoi, extenuată și agilă, trupul perfect si disponibil, sânii sticloși, butonul electric, șoldurile de aur. Clientul întinde, zâmbind, mâna spre paharul cu lapte. Când atinge paharul, izbucnește sirena. Tirul zgâlțâie pereții, trupurile, fotoliile, să scoale și morții. Alarmă infernală, sfârșitul lumii. Anatol Dominic Vancea Voinov zvâcnește, amețit, să oprească infernul. Telefonul, chiar lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
copiii legitimi cu bastarzii. Rezultatul? Metisul frustrat, abrutizat ignoră mila. Consideră iubirea o înjosire, o slăbiciune. Bordelurile, nea Gică, sunt instituții tradiționale ale singurătății! Don Estrada, cu pampa lui... Doar ți-am spus ce scria bătrânul despre tangou, dansul de la șold în jos“. Oho, vorbea ca la carte, musiu. Zâmbea nea Gică, avea n-avea chef, îi plăcea jocul. O lua chiar înaintea măscăriciului, să-l provoace. „Cum ziceai, carnavalul este sărbătoarea tristeții? Bucurie disperată, așa ziceai. Nevoia de bucurie este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
imobile, fără sărut. Netede, vibratile. Respirația tânără, încetinită, sfârcul erect. Sâni reci și netezi și limba puternică, lungă, nerăbdătoare. Mâinile ei palpau, febrile, trupul tremura. Vocea calmă, trupul în panică. Degetele se grăbeau, lunecând pe umerii străinului, pe piept, pe șolduri, mai jos. Inaltă și tânără și goală, lipită de trupul străin al străinului. Înfiorată, înfrigurată, cerea confirmare, alianță. Un scurt frison, atinse vrejul plăpând, pipernicit, îl cuprinse în culcușul palmei. Abia atunci sărută, apăsat, fără pasiune, gura bărbatului, un fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
până acum câteva ore, când pământul se scuturase de plictiseala care tot fermenta clocea defeca pe spinarea sa prea răbdătoare. Un ogar turbat peste cățeaua turbată, trepidând, epileptic, pe spinarea ei îngustă, asmuțit de gâtul ei alb alb și de șoldurile perfide și părul roșu, lătrând împreună plăcerea imediată, ilicită, care să răzbune amânări și interdicții. Terapia turbării, eliberarea, da, plăcerea desferecată, desfrânată, câinoasă, care să vindece oroarea de propriul trup înstrăinat și de numele înstrăinat și de sufletul înstrăinat în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
promiți că menții ordinea și curățenia. Zâmbește, tachinându-mă. Ia uite cine vorbește ! Îmi iau un aer ofuscat. Tu ești ăla cu un milion de CD-uri. — Asta-i altceva ! De ce e altceva, mă rog ? Îmi pun o mână În șold, de parcă aș fi Într-un sitcom, iar Connor râde. Urmează o tăcere, de parcă amândoi am rămas fără suflu, și luăm câte o gură de cafea. — Păi, zice Connor după un timp, ar cam fi timpul să plec. În weekendul ăsta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
Mai mult ca sigur. — Uite, fii atent, Îi zic repede. Poți să-mi dai o fărâmiță mică de tot din bugetul de marketing ca să pun o reclamă cu cupoane Într-o revistă ? Nick se uită la mine, cu mâinile În șolduri. — Ce să faci ? — Să pun o reclamă. N-o să fie scumpă, Îți promit. Nici măcar n-o să remarce nimeni. Unde ? — În Bowling Monthly, zic, Îmbujorându-mă ușor. E abonat bunicul meu la ea. — Bowling și mai cum ? — Te rog ! Uite, fii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
Nu zic asta, spune Lissy. Zic doar că eu nu așa m-aș răzbuna... ungându-l pe tip cu ulei de chili ! Și ce-ai face În loc de asta, mă rog, dacă ești așa deșteaptă ? spune Jemima, punându-și mâinile În șold. — OK, spune Lissy. Dacă ar fi să mă cobor atât de mult Încât să vreau să mă răzbun, lucru pe care nu l-aș face niciodată, fiindcă eu personal cred că ar fi o mare greșeală... Se oprește ca să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
-o.” Vorbea ținându-și în continuare palmele peste față. Nu-i vedea decât buzele. „Emanuel, eu n-am fost și n-am cum să fiu la fel de frumoasă. De altfel, am și multe defecte. Sunt slabă, nu știu să-mi legăn șoldurile, iar genunchii mei arată ca doi cartofi mari și noduroși. În schimb, am altfel de calități. Pot să vorbesc tăcând, pot să pătrund un om fără să-l descos, știu să primesc suferința unei inimi în sufletul meu ca să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
monstruozitate. Personajul, cu părul alb tuns și ciufulit à la Titus, își făcu intrarea ca pe o scenă. Părea extrem de mândru de bastonul și de hainele lui originale. Strânse pe talie, dar exagerat de umflate în dreptul umerilor și chiar al șoldurilor. Semăna cu un balon sugrumat la mijloc care, dintr-o clipă într-alta, s-ar fi putut ridica în aer ca să plesnească, mai devreme sau mai târziu, cu un zgomot asurzitor. Ca să nu îi intre în nas colțurile gulerului tare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
fi văzut, la un moment dat, plutind ușor spre tavanul atelierului. Zborul cu balonul era la modă. ― Văd că Luciano și-a terminat treaba. Cu îngăduința dumneavoastră, Alteță, o să vă rog să urcați pe podium. Așa!... Mâna asta sprijinită pe șold, dacă-mi permiteți... Așa!... Acum priviți în direcția asta... cumva peste umăr... Și, în timp ce Dante Negro și Luciano se apucară să facă primele schițe, D’Autrey se lansă într-o veritabilă disertație despre ceea ce considera el că reprezintă un mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
aș vrea să vă văd flancurile. Ridicați-vă mâinile, vă rog! Nu chiar de tot! Acum e bine. Și el îi cercetă atent linia taliei, apoi, fără nici o introducere, își trecu apăsat palmele de sus în jos, de la subsuori până pe șolduri. ― A! țipă din nou Toinette. ― Oh, Doamne! Să nu-mi spuneți, contesă, că iar am reușit să vă sperii! Ha, ha!... Dar, zău așa, de ce vă temeți? Pictorii nu sunt bărbați. Un pictor vede doar liniile modelului său și nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
și tatăl meu, Învățătorul. Zice tata, mai târziu - mult mai târziu: - Făceam clase, după amiază, cu II-IV, când se deschide ușa...Fără să fi bătut mai Întâi În ușă, intră un... tavarișci’: manta lungă, șleapcă de mușama, ciubote, Nagan la șold. Altă dată n-ar fi apucat el al doilea pas: l-aș fi scos de guler din clasă, cu-un picior În cur, cum mai făcusem, Înainte de Cedare, cu-un puțoi de inspector, atât că Regățeanul, nepot de jandarm de pe la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
meu, pi undi i-or sticli ochii, nu se lasă disfăcut pi la multiere de-o mână di fimèi stătută? Ca mìni? O Întreb pe mama, În șoaptă: - Ce-i aceea: stătută, mamă? I-așa, când stai cu mâinile-n șolduri? Cum stă, acuma, Ileana? - Cam așa ceva, zice mama, cu gura pungă. Așa să fie. Acum se vorbește de stricăciuni, În sat - nu cine știe ce, nimica toată!, spun cu toții și râd: ba de vaca moartă, de casa dărâmată, bine că vin ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
bagă În aici, nu te ucide. Nu, de tot. Sau: deloc. Eu cred că nici n-a atins-o. Dacă l-ar fi avut, plumbul, nu l-ar fi cerut, tot mereu; și n-ar fi stat cu mâinile-torți, În șolduri. Dacă i-ar fi dat cu plumbul pe la aici, n-ar mai fi zis ea că-i stătută. Zice mama, În a treia zi: - Mai rămâneți sănătoși, că noi ne ducem la Camincea! Pe-acolo nu-i front și găsesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]