1,948 matches
-
și s-a angajat într-o acțiune care, în acele vremuri putea să dezarmeze pe un oarecine, dar nu și pe un temerar, un om tenace cum a fost El. Fără hotărârea lui nestrămutată, viitorul meu s-ar fi consemnat șters, anonim, asemeni milioanelor de copii dotați din familiile modeste. 3) A treia mare minune a fost aceea că, fiind din capul locului o generație de sacrificiu în cel de Al Doilea Război Mondial, cu toată vitregia vremurilor crâncene, de încleștare
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
vorba despre o întâmplare ieșită din comun. Da, și o reacțiune pentru fiecare acțiune. În teorie, există Iad și există Rai. Practic, nu știm nimic cu ceritudine. Nu înțelegi că viața ta de până acum s-a terminat. Lucia trebuie ștearsă cu buretele din gânduri. Și Magicianul la fel. Grăbește-te, astfel de moment de luciditate sunt rare. Fugi către casă, cât mai poți. Și nu uita - laptopul, geamantanul, banii, Lucia... Laptopul, geamantanul, banii, Lucia. Țâșni de pe gărduleț și începu să
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
care nu reușesc s-o rezolv, tema povestitorului; când voi rezolva-o, Înseamnă că mi-am depășit biografia și am devenit ceea ce aș dori să fiu“. De ce „nu poate“? Ce Înseamnă această „temă“? Dar mut, oracolul a tăcut. Pleacă la fel de șters cum a intrat pe ușa amfiteatrului. Mă Întorc spre conventul nostru din Matei Basarab cu vaga impresie că romancierul are mai multe lucruri de spus, dar n-are cui. Tace ca să fie liniștit. (acum) Merg la „Junimea“. Citește George Alboiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
și, tentat de originea ei alogenă, construiam În febră tot felul de răpiri amoroase, eu fiind bineînțeles acela care apărea și o salva În ultimul moment. Când am mai Întâlnit-o În timpul Universității, parcă Își pierduse tot farmecul și devenise ștearsă. La liceu, jocul privirilor cu domnișoarele din clasa mea a devenit mai complex, cucerind treptat teritorii din ce În ce mai secrete. Candida a venit și ea În aceeași clasă, a VIII-a C, unde, Împreună cu șatena Geta Spulber și cu bruneta Emilia Chifor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
bine făcut. Mă simțeam tare mică pe lângă el, am fost gata-gata să Încep să țin la el. Soarta ne-a Întors În așa fel Încât ne-am trezit din nou față În față. De data aceasta, el era mult mai șters ca bărbat, aveam În mine Însă reminiscența acelei admirații deosebite pentru el. M-am Întâlnit, așadar, cu el... Ce-a fost? Banalitate stupidă! A Început să mă sărute la fel ca toți, a mers puțin mai departe... În fine, toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
atât de concentrată asupra unei idei. Încruntarea nu-i venea bine. Am observat de-abia atunci. Dezordinea din ființa ei. Părul Îi căzuse În șuvițe drepte și dizgrațioase și-i descoperea În unele locuri pielea capului. Ochii, necreionați, erau mai șterși, dar parcă mai ascunși În ființa ei și mai sinceri acum, când nu frapau. Halatul de-abia și-l Încheiase În grabă și, când mergea, i se dezgolea mereu un picior, destul de bine imaginat. Nu fusese niciodată frumoasă. Dar acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
etc., de Ioan Nădejde și Aurelia Nădejde-Gesticone, apărut la Editura Viața Românească, Societate anonimă, Iași.) Pe pagina de gardă este scris În cerneală cu litere Îngroșate: „3 Iunie 1961 - O amintire“. Scrisul Îmi aparține. Pe aceeași pagină, cu creionul, aproape șters, se mai citesc aceste Însemnări așezate una sub alta: „120 carne 62 medic (cifra șase are o buclă și se leagă direct de botul cifrei doi) 36 ouă (trei, la fel, este ancorat de șase) 180 apă“. Nu este scrisul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
datoria. Avea o privire atât de cruntă, că Pravilă se înfricoșă, parcă și dânsul ar fi fost bănuit. Secretarul Chiriță Dumitrescu era un băietan îmbrăcat nemțește cu o cochetărie rurală, cu cămașa murdară și fără manșete, dar gulerul de celuloid șters bine cu gumă, absolvent al unei vagi clase de liceu, încăput funcționar comunal prin protecția bucătăresei lui Iuga, căreia îi era nepot de frate. Acuma se trudea să-și lege mai fercheș cravata verde la gât, nepăsător față de tot ce
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
păpuriș cenușiu, cu ușa scundă și clanța încovoiată, de parcă sta tristă, cu colțurile buzelor lăsate, cu stâlpii prispei dând întregii case înfățișarea unei femei gârbovite, cu bărbia rezemată în coate. Și totuși, casa părea nouă ; toate culorile ei palide, muchiile șterse și ferestrele mici și tulburi erau învăluite în lumină. Deschise ușa, nu mai avea scârțâitul știut, iar înăuntru plutea aceeași lumină densă. Îl așteptau cu masa întinsă. Erau toți acolo, bunicul în capul mesei, cu părul alb, revărsat până la barba
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
atinse de mâncare decât după ce îl îndemnă de două ori. Femeia îl privi cum își pune feliile una peste alta, lângă farfurie, cum își așază cu stânjeneală salamul pe pâine și apoi începe să molfăie cu gingiile moi. Când termină, șterse, cu un miez de pâine, farfuria, mestecând apoi pe îndelete, ca și cum ar fi vrut să adune toate celelalte gusturi. La sfârșit făcu semnul crucii și rămase cu mâinile în poală, așteptând ce va urma. — Și cu drogurile cum a fost
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
de realități istorice ce se încăpățânau să nu cadă pradă mistificărilor. În planul secund al confruntărilor oriental-europene se plasau Franța și Anglia. Cea dintâi, deși domina comerțul în Levant și reușise să angajeze Poarta în război, juca un rol destul de șters, ineficace, în deplină conformitate cu starea ei generală de regresiune a puterii. Ea continua să rămână adepta fermă a menținerii integrității Imperiului Otoman. Agenții ei împânziseră Orientul dar, observa un istoric, ea avea mai mulți agenți decât idei. Franța se
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
societatea post-modernă, dînd credit prin aceasta afirmației lui Foucault că, într-un nou epistem, omul însuși ar putea fi șters ca un desen pe nisipul spălat de valuri (1970: 387). Și totuși, elementul uman nu poate fi atît de ușor șters; iată cum, deodată, în 1989, nu numai că se întorc, în reclamă, siluetele umane, dar își face apariția chiar cowboyul Marlboro, într-o nouă campanie promoțională. Una dintre reclame este un exemplu al noii strategii promoționale care impune ca însuși
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
care Mircea Ivănescu și l-a asumat în anii comunismului. În acest sens, poetul a avut, în autorul Apelului către lichele, un interlocutor ideal. Totul pare (și, în mod cert, și este) un joc atunci când Ivănescu declară: Fiind un tip șters și fără mari pretenții de la lume și viață, am traversat istoria lin". Mai mult, această absență a obstacolelor se datorează unei situații incredibile și amuzante, în absurdul ei: deși s-a aflat în situația de a atrage atenția Securității prin
[Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
doar cîteva luni fragilitatea și neputința de a conduce țara, de a stăpîni forțele sociale. Sub Napoleon al III-lea burghezia aplaudase operetele lui Offenbach, lăsîndu-se vrăjită de muzică, fără a înțelege însă cuvintele. A jucat pe scenă cele mai șterse roluri, fără a se fi recunoscut în ele și fără a fi sesizat acolo simptomele unei explozii ce stă să vină, ale delăsării care i-a netezit calea. Armand Lanoux subliniază: Cînd îl privim astăzi pe Offenbach într-o perspectivă
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
și răsturnînd societăți. Cîtă vreme au ocupat un loc periferic, guvernanții nu le-au băgat în seamă. Moraliștii și istoricii se distrau pe seama lor. Teoreticienii le aminteau în treacăt. Nu erau decît figuranți într-o piesă de teatru, îndeplinind roluri șterse, neavînd aproape nimic de spus. Dar rolul lor a crescut și a dobîndit proporții impresionante pe scena statelor. Ele revendică locul central, rolul principal, cel al clasei conducătoare. "Nașterea puterii mulțimilor, afirmă Le Bon, s-a realizat inițial prin propaganda
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
mai exemplari conducători ai vremurilor noastre: Stalin și Hitler. În comparație cu alți îndrumători ai partidului comunist rus, cu mari oratori de talia lui Zinoviev și Troțki, cu teoreticieni sclipitori, cum a fost un Bukharin, Stalin ar putea fi considerat o personalitate ștearsă și o inteligență mediocră. Avea doar cîteva rudimente de cunoștințe istorice, literare și marxiste. Scrierile lui erau prea puțin originale și teribil de indigeste, relevînd îngustimea sa de spirit; în plus, îi lipsea cu desăvîrșire darul polemicii. Într-o mișcare
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
din schițe succesive. Apariția inițială a Ioanei pe scena romanului ar putea sugera o nouă Irină, asemănătoare celei din O moarte care nu dovedește nimic. Aerul provincial, lipsa naturaleții mișcărilor, rochia lipsită de gust, toate acestea relevă un portret destul de șters, în care nu se întrezăresc deloc trăsăturile adevăratei Ioana, pe care va reuși să le scoată la lumină Sandu. Dacă, în linii mari, portretul lui Sandu a rămas același ca și în O moarte care nu dovedește nimic, portretul femeii
Incursiuni în universul epic by Ana Maria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1223_a_1930]
-
o distrofie a mucoasei gastrice, prin reducerea sau dispariția treptată a glandelor gastrice clorhidropeptice, în primul rând și cu diminuarea sau dispariția din secreția gastrică a acidului clorhidric, pepsinei, factorului intrinsec Castle, iar mucoasa gastrică apare subțiată și cu pliurile șterse. Se manifestă prin sindromul dispeptic gastric, cu epigastralgii, accentuate după mesele copioase, cu balonări post prandiale, gust neplăcut, eructații, regurgitări, greață, uneori vărsături și diaree. Tratament în gastritele acute toxialimentare Se indică ceaiuri și oțetul de mere. Ceaiul de mușețel
Fitoterapie clinică by Mihai V. Botez, Gabriela Anastasiu, Viorica Puiu () [Corola-publishinghouse/Science/1133_a_2195]
-
să ducă la creație, dar subtilitatea, nu. Este infinit preferabilă o creație absurdă, grotescă și barbară, unei tendințe de a diferenția aspecte formale, dar nerevelatoare. Mai bine o noapte eternă, decât o zi fadă, mai bine obscuritatea, decât o lumină ștearsă” (Prea multă claritate, 1933). Μ Viața unora este În așa măsură marcată de un simț pedagogic, Încât cu orice ocazie vor să ne Învețe câte ceva. Μ Cel care suferă de complexul convingerii că are Întotdeauna dreptate nu știe ce Înseamnă
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
nu știu dacă lașitatea sau trădarea erau chiar ceea ce spun numele lor..., nu știu dacă, încălcîndu-le, chiar le încălcam... Gh. P. unu: Ei, cum așa! Gh. P. doi:...pentru că granița aceea, părinte, între bine și rău devenise extrem de firavă..., de ștearsă..., de intrată în ceață... Gh. P. unu: Fiule, da poate că nu granița era ștearsă..., poate că privirea ta era... în ceață... Gh. P. doi: Se poate, părinte... Gh. P. unu: Păi, fiule, la spovedanie nu vii să dai vina
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
încălcîndu-le, chiar le încălcam... Gh. P. unu: Ei, cum așa! Gh. P. doi:...pentru că granița aceea, părinte, între bine și rău devenise extrem de firavă..., de ștearsă..., de intrată în ceață... Gh. P. unu: Fiule, da poate că nu granița era ștearsă..., poate că privirea ta era... în ceață... Gh. P. doi: Se poate, părinte... Gh. P. unu: Păi, fiule, la spovedanie nu vii să dai vina pe altul... Gh. P. doi: Așa e, părinte..., dar omul secretă el, nu știu cum, niște... anticorpi
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
desigur, trebuie avut grijă cu termenul de veșnicie, nici Pămîntul nu e veșnic, nici sistemul solar dar, În fine, la scară umană, timpul cosmic este infinit). Persistă În neo-uman o nostalgie a umanului chemarea sîngelui nu a putut fi definitiv ștearsă În decursul evoluției genetice care face ca succesorul lui Daniel 1, Daniel 25, să părăsească biotopul neo-uman pentru a-și regăsi originile, pentru a regăsi, cu un cuvînt uzat dar corect accentuat de Houellebecq, iubirea. La fel ca În finalul
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
sens pozitiv sau negativ (literatura nemaiavînd funcție educativă), dar este anormal să exprimi public aceleași lucruri cu valoare de exemplu dacă te referi la o aumită mulțime de oameni devenită rezervor identitar. Identitatea pur și simplu umană este astăzi mai ștearsă decît cele de orientare sexuală, naționalitate sau religie (mai ales cînd ocurențe ale lor sînt În criză sau În minoritate), iată de ce cartea lui Catherine Millet nu produce un scandal, și nu provoacă pe-atît pe cît ar fi făcut-o
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
drumul spre hagialâc, spre perfecțiune trece prin umilință, în volumul "Balcanice" (1970): "Cu orbii, vom cerși călare pe măgari". Cu o anumită plasticizare, mai accentuată pictural, poetul creează peisaje de basm, reînvie motive orientale covorul persan, ceașca cu ceai: "Covorul șters, pătat de dragoste și rugi/ mi-azvârle în auz glasul bostanului vecin/ și călători bătrâni pe cai de porcelan/ mișcăm rotila veacului spre rai." Se îndoiește de credință, are de ispășit un păcat etern: Noi Kiros știm că viermele nu
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
ca o „maladie stranie” (Alaină. Ea este o retragere În sine, tendința de a evita contactele exterioare, expunerea În public, prudența exagerată față de evenimentele periculoase sau obstacole. P. Janet o consideră „o boală a conduitei sociale”. Timidul este o persoană ștearsă ca prezență, suspicioasă și temătoare. Umilința este forma de autodepreciere, de „aplecare la pământ” (lat. humilis = care este la pământ, Înjosit, umilit, slab, neînsemnată. Ea arată o stare de slăbire a Eului personal, autoacceptată sau impusă către de alții. Sentimentele
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]