308,881 matches
-
meu", "biroul meu cu stemă", "oamenii mei"; "partidul meu"; "un român care nu mă recunoaște?"; "eu când am planuri sunt opac la ceilalți"; "îmi pare limpede de unde vin și unde vă duc" (!!); "nu știu de ce vă trag după mine, nu știu de ce mă urmați." - pag. 162 (!!) - semne ale unui ego supradimensionat sau poate în suferință, abundă. Pare că nu la doctorul de ochi trebuie să se trateze dl. Răsvan Popescu. Însă și asta e altă mistificare. Autorul lasă voit această impresie
Curiozități frauduloase by Eugen Șerbănescu () [Corola-journal/Journalistic/14563_a_15888]
-
neg că la vreun barbecue în suburbiile Washingtonului sau pe marginea vreunui teren de tenis din Maryland și Virginia amicii din sferele politice americane or fi dat înțelegător din cap când o fi venit vorba de atacurile din presa americană. Știu cât de ușor se nasc (dar și cât sunt de fragile) complicitățile născute în politică. Și nu doar în politica românească. Chiar dacă i-or fi transmis, în particular (eu asta înțeleg prin "canale speciale"; poate pe alții gândul îi duce
În N.A.T.O. se intră pe ușa din spate a Olimpului by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14587_a_15912]
-
enorm (dar poate că dl. Geoană tocmai era pe terenul de tenis cu "oficialitățile americane") despre ramificațiile rețelelor teroriste în întregul răsărit european (de Moscova nici nu mai vorbesc). Se cunosc nume, date și acțiuni ale tuturor agenților secreți, se știe cu precizie cine și de ce a participat la "războiul invizibil" împotriva valorilor democrației occidentale. Nu știu ce-o vrea să spună dl. Geoană când vorbește de "resorbirea" securiștilor, dar cu siguranță că destui dintre ei cad greu de pe acum stomacurilor
În N.A.T.O. se intră pe ușa din spate a Olimpului by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14587_a_15912]
-
ramificațiile rețelelor teroriste în întregul răsărit european (de Moscova nici nu mai vorbesc). Se cunosc nume, date și acțiuni ale tuturor agenților secreți, se știe cu precizie cine și de ce a participat la "războiul invizibil" împotriva valorilor democrației occidentale. Nu știu ce-o vrea să spună dl. Geoană când vorbește de "resorbirea" securiștilor, dar cu siguranță că destui dintre ei cad greu de pe acum stomacurilor occidentale. În fond, e vorba de o mână de oameni, ce-au acționat la ordinele unui
În N.A.T.O. se intră pe ușa din spate a Olimpului by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14587_a_15912]
-
bărbații și femeile se pot recunoaște și pot participa de la egal la egal? Răspunsul meu este da" Dar, pentru a face tradiția să evolueze, e necesar ca această tradiție să fie cunoscută" în tradiție există anumite precedente egalitare, trebuie să știi să te inspiri din ele. Altele rămâne să le inventăm." încât istoriile unor înțelepte, frumoase, elocvente, binecuvântate, autoritare etc. precum Abigail, Agar, Batșeba, Debora, Estera, Hana, Iudit, Miriam, Salomeea și multe altele, alături de articole consacrate unor teme ce privesc femeile
Singur cu forțele istoriei by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/14582_a_15907]
-
de părinte bătîndu-l sălbatic pe nefericitul care șI-a permis să-I supere odrasla. Dacă partidul lui Adrian Năstase ține cît de cît la imaginea sa ar trebui ca Lazăr Maior să fie lăsat șI fără sprijin politic, deoarece se știe cum e cu retragerea plîngerilor penale venite de jos în sus, la noi în țară. După ce s-au făcut comandamente peste comandamente șI toată suflarea polițisto-antiteroristă a fost pusă pe urmele atentatorului sau atentatorilor de la Liceul Jean Monnet, ne-am
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14585_a_15910]
-
romanul actual. în plus, cantitatea de idei confuze si desuete este de-a dreptul îngrijorătoare. De multe ori discuțiile se transformă într-un soi de denigrare miștocărească a optzecismului și postmodernismului: că n-ar exista o asemenea generație, că nu știu să povestească, că n-au opere, că postmodernismul a murit deja în lume, că e un concept indefinibil etc. Când se încearcă o discuție despre necesitatea unei strategii care să revitalizeze cartea și lectura, totul se transformă într-un haos
Colocvii despre roman by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/14592_a_15917]
-
scriitori de valoare" și i-a lăsat pe șaizeciști singuri. Iar Al. George are câteva intervenții oportune pline de "înjurături": "Scriitorul român în toată perioada comunistă a făcut un lucru pe care trebuie să-l spunem și pe care-l știa publicul, chiar dacă nu era atât de grav cum pare: a trișat. Cu literatură esopică, cu aluzii, cu șopârle a schimbat raporturile normale care există între creația unei cărți și apariția ei. Acest fenomen a făcut ca scriitorul să fie discreditat
Colocvii despre roman by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/14592_a_15917]
-
a confundat cu arta însăși, atât pentru cititor cât și pentru scriitor [...] însăși perspectiva creatorului trebuie să se schimbe" (pp.13-14). Despre redactarea cărții nu mai e nimic de zis: David Loch, Adriano Sabatto, J.M.G. Le Clesiot... Iar dacă nu știți cine e Nerto Franck, vă spun eu că a scris... Anatomia criticii! Pornind de la pictură Întâmplarea face ca cele două romane alese spre lectură să nu aibă nici o legătură cu "romanul românesc de astăzi" dezbătut la colocvii. Nu avem la
Colocvii despre roman by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/14592_a_15917]
-
ochilor încîntați și participativi ai spectatorilor. Calul înaripat, Gheonoaia, Muma Pădurii, Vraciul sînt adevărate apariții pe parcursul călătoriei lui Făt Frumos, o călătorie însoțită live de un comentariu muzical susținut de o mică orchestră - pian, flaut, vioară, violoncel - singurul martor care știe povestea și se transformă într-o inspirată călăuză pentru cei aflați în sală. Limbajul sunetelor se adaugă celui vizual - pronunțat și dinamic - explicitînd, o dată în plus, ce se petrece în scenă, anunțînd obstacolele ce-i apar lui Făt Frumos, comentînd
Basmele românilor by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14605_a_15930]
-
emisă printre produse comerciale de tot felul a devenit un leit-motiv al tuturor discuțiilor pe care le-am auzit și după aceea, în multe împrejurări și cercuri. Cu alte cuvinte, nu e prea indicat să mergi la teatru pentru că nu știi niciodată cînd ți se poate întîmpla așa o nenorocire. Mărturisesc că n-am dormit prea bine nopți în șir. Am privit mult mai concret toată tragedia și i-am simțit acut dimensiunile și pentru că, repet, locul desfășurării ei a fost
Spectacolul morții by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14603_a_15928]
-
Dumnezeu de-a dreptul luat peste picior: Am discutat într-o zi - afirmă savantul, intermediat de Pitak, naratorul-martor al evenimentelor vizate în această bizară utopie - cu Dumnezeu, despre care se pretindea că e mai mare decît mine. Ce decepție! Nu știa lista urmașilor lui Papură-Vodă și nu auzise de Pleznilă. I-am făcut o lecție pe care s-o pomenească. S-o fi jucat el cu alții...". La fel, reamintește intenția, împlinită pînă la un punct, a naratorului din Cimitirul Buna-Vestire
Pamfletul arghezian (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14596_a_15921]
-
reflectă, ca întotdeauna, epoca sa. Î: Toată lumea vă întreabă mereu: "Cărui fapt îi atribuiți succesul mondial al operei dumneavoastră?" Iar răspunsul pe care îl dați e întotdeauna cam ambiguu. Succesul acesta a fost oare o surpriză pentru dumneavoastră și nu știți prea bine cum să-l explicați? Și în ce fel reacționați față de el? A creat succesul un alt Paulo Coelho? Vă simțiți vedetă internațională, sau continuați să fiți același carioca 1) de totdeauna? R: În opinia mea, orice om trece
Paulo Coelho - academician by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/14610_a_15935]
-
Liviu Dănceanu A asculta muzică astăzi e un lucru la care nu poți renunța întotdeauna, chiar să vrei. Nu știi de ce, dar ești mereu prizonierul efluviilor sonore, robul undelor care te învăluie sau, dimpotrivă, te invadează. Ceea ce începi pasiv, continui activ ori invers, ceea ce inițial receptezi cu interes, prin convocarea întregii ființe, devine treptat fără însemnătate, grație demobilizării atenției și
Cum ascultăm by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/14632_a_15957]
-
se spune, pe pielea mea, doar cu extremismul comunist. Acela fascist l-am trăit fiind copil și n-am nici un fel de amintire personală. Toate informațiile mi-au parvenit la maturitate, prin mărturii sau lecturi. În același fel tot ce știu despre mussolinism, franchism, hitlerism sau despre dictaturile din țările latino-americane datorez cărților. De istorie și mai ales de literatură. Una dintre ele, romanul lui Mario Vargas Llosa Sărbătoarea Țapului, tradus și la noi de curînd (de către Luminița Voina-Răuț și Mariana
Între extreme by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14614_a_15939]
-
ni se întîmplă multora, de nenumărate ori, în ierarhizări dogmatice și în exclusivisme grăbite. Deschisă în egală măsură către arta de tip tradițional și către experiment, către gîndirea de tip academic și către aventura limbajelor și a mijloacelor, ea a știut permanent să-și dozeze observațiile în așa fel încît fiecare artist și fiecare tendință să-și dobîndească locul legitim în peisajul larg al expresiilor specifice. Și acum, la cei optzeci și cinci de ani, Amelia Pavel este la fel de prezentă în
Tinerețea unei senioare by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14607_a_15932]
-
personaj care asta și face: încearcă să fie în ambele tabere; e adevărat că acel personaj nu putea fi decît actor (și încă american)! Ceea ce deosebește un servitor perfect de unul obișnuit, aflăm din film, e harul anticipării: servitorul perfect știe înaintea stăpînului cînd o să-i fie acestuia foame sau somn, servitorul perfect "nu are viață", pentru că e branșat la cea a stăpînului. "De ce ne trăim viața prin ei?", se revoltă, retoric și zadarnic, un personaj... În jurul acestui misterios "de ce" se
Pe vremea lui Gosford Park by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14608_a_15933]
-
conducea în alegerile din Germania cu 230 de voturi; John Galsworthy a cîștigat Nobel-ul pentru Literatură; pentru prima dată o femeie - Amelia Earhart - a zburat singură peste Oceanul Atlantic; iar în Anglia, "era servitorilor" se apropia de sfîrșit, fără să știe că, peste cîteva decenii, un regizor ca Robert Altman o va reînvia spectaculos... Dacă Gosford Park e filmul unui american în Marea Britanie, Drumul spre pierzanie (Pierzanie - Perdition, în original, fiind numele unui oraș), e filmul unui britanic în State: Sam
Pe vremea lui Gosford Park by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14608_a_15933]
-
1944, venise la Gazeta literară să le vândă fiindcă acum o ducea prost cu banii... Îl sfătuisem pe culoarul vopsit în alb ca de policlinică al redacției să se ducă să vândă manuscrisele atât de prețioase la Academie, - nu mai știu ce făcuse cu ele... Le citisem lacom pe loc și pot să spun că erau grozave. Păcat că se pierdură... Țin minte că Puiu se ferea de familie, să nu-l dea în judecată, deoarece i-ar fi compromis... Am
Urziceni by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14627_a_15952]
-
câți sunteți"... și ăia, rușinoși, nu îndrăzneau, tăceau chitic, și-atunci cică ea le mai zicea tare: mă, să fiți mulți, auziți?! - având nevoie de bani. Asta, târziu de tot, când lumea se plictisise de circ. Tot de atunci, mai știu că dacă cineva era leneș de tot și vreai să-ți bați joc de el, ziceai: ăsta doarme dimineața lung că n-are pantofi... Cât mă silesc eu... cât m-am zbătut să fiu domn, să am o vorbire mai
Urziceni by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14627_a_15952]
-
însă ipoteza elementară că o bandă de descreierați pilotată de cîțiva români a încercat să dea marea lovitură proiectînd o răpire de care n-a fost în stare. Revenind pe meleagurile noastre, să remarcăm faptul că, pentru a nu se știe cîta oară, guvernatorul Băncii Naționale e necondiționat luat în serios de cotidienele centrale, în anunțul său, sintetizat în ZIUA: "BNR vrea să protezeje sistemul bancar de creditarea în exces în valută", un fel de a spune că economia românească trebuie
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14613_a_15938]
-
Vica, la rândul ei, are simțul ierarhiei și justiției. Ea este o adeptă a meritocrației, ascensiunile pe scara ierarhică a lucrătoarelor (și implicit, ascensiunea socială) trebuie să se facă în viziunea ei, după un stagiu la un nivel inferior: "Tu știi că noi am măturat pe jos luni de zile până am prins ceva, și ea, gata, moț la mașină. La noi, știi ce-a fost, dar nici așa, în câteva zile să te faci lucrătoare." Vica are simțul onoarei și
Femei, comunism, psihanaliză by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/14598_a_15923]
-
implicit, ascensiunea socială) trebuie să se facă în viziunea ei, după un stagiu la un nivel inferior: "Tu știi că noi am măturat pe jos luni de zile până am prins ceva, și ea, gata, moț la mașină. La noi, știi ce-a fost, dar nici așa, în câteva zile să te faci lucrătoare." Vica are simțul onoarei și se vrea un exemplu pentru celelalte, interesele sale merg exclusiv spre colectivul de muncitoare pe care le vrea eficiente. Ea este "managerul
Femei, comunism, psihanaliză by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/14598_a_15923]
-
în mod activ la eliberarea conștiinței femeilor, libertate câștigată o dată cu Revoluția. Ana Roșculeț este însăși metafora autodescoperirii și trezirii la conștiință a femeii. Succesivele etape ale iluminării o bulversează pe ea însăși. Libertatea este un dar cu care trebuie să știi ce să faci. Ea se miră că poate citi, apoi că este filmată, libertatea este treptata cucerire a importanței propriului eu, în sensul imanent, departe de obscurele idei ale creștinismului asupra smereniei. Libertatea este dreptul la orgoliu, la ignorarea celuilalt
Femei, comunism, psihanaliză by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/14598_a_15923]
-
au exprimat nemulțumiri salariale. Ei și-au Îndeplinit cu cinste misiunea de a-i bate pe adversarii noilor autorități. Pe străzile Bucureștiului, formațiunile de ciomăgari scandau din toate piepturile: Iliescu, nu uita, țara te va apăra. Reprezentanții primitivismului Întârziat nu știau că spațiul românesc urma să fie vândut discret, la kilogram și la metru. Atât solul, cât și zăcămintele subterane, dar mai ales bucăți din Marea Neagră. La mitingurile constante,aservite noilor guvernanți, se auzea sloganul: Nu ne vindem țara! De fiecae
Hai acasă!. In: Editura Destine Literare by Ion Anton Datcu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_344]