3,021 matches
-
care fascinează pe cititor astăzi, și nici imensa capacitate de informație pe care o reprezintă presa și care, ea, cea dintâi, ia, ca să zicem așa, pentru cititor, spuma evenimentelor. El va renunța să mai conteze pe descrierea acestor evenimente deja știute, dar nu le va întoarce spatele și va încerca să iasă învingător folosindu-le altfel, dând bătălia și cîștigînd-o chiar cu armele adversarului. Cum? Prin cunoscuta putere de generalizare pe care documentul brut n-o posedă, și nici reportajul de
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
nu-ți mai da binețe. Oamenii plecau de-acasă prin grădini. Într-o duminică, la Ocol (ocolul silvic, aflat deasupra luncii) așteptau în drum o mulțime de țărani îngrijorați, încinși peste cojoace cu pistoale, baionete și puști de vînătoare. Cei știuți ori bănuiți că au arme fuseseră convocați acolo cu tot cu ele. Instalat în vestibul după birou, un maior în civil ședea cu fața la ușă. Alături de el se aflau alți doi indivizi împreună cu doctorul comunei. Afară, pe trepte, cu o listă în mînă
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
că Baronu călcase Într-o surpătură de la Valea Morii, loc În care un arendaș pe moșiile vechiului boier muncise ca un câine să Îngroape de teama bolșevicilor o Întreagă batoză care se prăpădise și se topise În pământ, de nimeni știută, căci arendașul Își sfârșise zilele Într-un lagăr de reeducare prin muncă a elementelor ostile noului regim adus de tancurile rusești. Înainte să moară de bătaie și epuizare, arendașul apucase să ia din mâna lui nea Mitu Păcătosul și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
doar ne ții în hotarul formelor tale, Mamă, ce n‐ ai nici un strigăt la strigăte, nici lacrimi pentru durerea noastră. Auzul ți‐ e doar cu tunet deprins ... Acum mă duc să‐ nsoțesc pământul, din care am răsărit, în pământ. Repetiție, știută lecție fie‐mi drumul acesta, cutremuratul meu drum ... Mihu Dragomir Mihu Dragomir (pseudonimul lui Mihail C. Dragomirescu), născut la 24 aprilie 1919, Brăila, mort la 9 ap rilie 1964, Giurgiu. Poet, prozator și traducător. Fiul lui Costantin Dragomirescu și al
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
și mai mult încă, în rândurile elitei noastre economico-politico-sociale, exterminată în pușcării și în Gulagul românesc de la Canal și din alte locuri. Anticomunismul lui Păcală e sugerat de autorul volumului de față, care a simțit matrapazlâcurile politice ale unor turnători știuți sau aflați în umbră - singura lor posibilitate de a îngenunchea adevăratele valori umane ce nu s-au plecat în orânduirea defunctă în 1989. Și acum, unele îndemnuri civice din partea autorului: „Cinstiți toate legile, dar închinați-vă numai la ale noastre
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
a călugărului m-a făcut - fără voie - să plec ochii. Bătrânul mă urmărea înțelegător. --Dacă-i cum spui, atunci ospătează-te și apoi om porni spre gârlă, să mai stăm la cislă. Cred că cele cărți le ai acolo la locul știut. --Întocmai, părinte. --Atunci, poftă bună! --Sărut dreapta, sfințite... Abia am sfârșit de mâncat, și pe poteca din fața chiliei mele bocănea deja toiagul “Sfântului” coborât din frescă... --Ei? Putem porni? Uite aici niște alune pentru frumoasele din poiană. Mergeam cu pas
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
și răbdătorul călugăr”... - gândesc eu. Parcă îl am în fața ochilor: chip de sfânt, părul și barba argintii, ochii blânzi, adumbriți de niște sprâncene stufoase și acelea albe. Ușor adus de spate, parcă mereu are să-ți destăinuie ceva numai de el știut...Întreaga lui făptură revarsă bunătate și răbdare. Tot timpul ai credința că te îmbie să-l urmezi...Și pașii mă poartă cu grăbire spre culme. Merg ca purtat pe aripile unei păsări măiastre care nu are hodină. Urc, urc, dar
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
o privire blândă, soarele ne-a primit în portița grădiniței. Mai știi drumul, fiule? - m-a întrebat bătrânul mai mult în șagă. Îl mai știu. Iar unde nu l-oi ști are să mă călăuzească sfinția ta. Pornim agale pe cărăruia știută și după puțină cale ne primește poiana cu toată lumina soarelui adunată în ea. Pe sub copacii din margine se rostogolesc cu mare neastâmpăr ghemotoace mici de blăniță. Ia uite ce mai zburdă, dragele de ele! Ne-au simțit, hoțomancele. Abia
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
zi (sau mă rog, mai precis, noapte după noapte) puteri tot mai mari. De abia acum am dat de dracu, așa cum merităm, fiindcă ne dau, șut după șut, pe de o parte Cârmaciul, cu ideile lui încăpățânate, fixe pe axa știută, pe de alta amanta cu frunza de renume mondial, care bate capricioasă din picior, la orice scădere în intensitate a pupincurismului de partid. Fără să învețe ceva din ridicolul trecutului, Traian și Elena pășesc mândri înainte. Peste noapt,e inventează
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
l-au decăzut dintre calitățile de prim rang ale prozatorului de talent, Dorina Neculce construiește personaje memorabile, alese, ca și la Sadoveanu, dintre oamenii simpli.Lipovanul pare un bătrân desprins dintr-un basm, depozitar al unor mituri doar de el știute. Despre ortacii lui care lucrează la marele iaz spune: „Unii îngroapă umbrele copiilor.Acei copii or să se înece în apele astea. Construirea unui iaz așa de mare cere jertfe. Tu nu o mai lăsa pe malul apei când se
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
problemele de la serviciu, stau adesea peste program ca să-și termine treaba și consideră că oamenii dispuși să lucreze peste program fără plată sunt pasionați de ceea ce fac. Ei preferă sarcinile precise, ordonate, standardizate, previzibile, preferă un program de lucru bine știut și cărora le place să știe dinainte ce au de făcut iar atunci când sunt puși în fața unei probleme profesionale complexe pierd mult timp căutând o procedură sau un algoritm de rezolvare, căutând informații suplimentare sau definind reguli și proceduri. Profesorii
ANALIZA RELA?IILOR DINTRE STILUL DE MUNC?, IMPLICAREA ?I SATISFAC?IA PROFESIONAL? A CADRELOR DIDACTICE by VERGINA ?ERBAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83885_a_85210]
-
proceduri. De asemenea, cadrele didactice cu gradul I tind să adopte stilurile planificat, prudent, analitic, algoritmic și inductiv, își organizează timpul dianinte și respectă cu strictețe cele planificate, preferă sarcinile precise, ordonate, standardizate, previzibile, preferă un program de lucru bine știut și cărora le place să știe dinainte ce au de făcut, înainte de a lua o decizie importantă analizează sau reanalizează atent informațiile disponibile, bazându-se în special pe analiza rațională a situației, atunci când sunt puși în fața unei probleme profesionale complexe
ANALIZA RELA?IILOR DINTRE STILUL DE MUNC?, IMPLICAREA ?I SATISFAC?IA PROFESIONAL? A CADRELOR DIDACTICE by VERGINA ?ERBAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83885_a_85210]
-
să stau! Așa să faci și nu-ți va fi cu pagubă... Da’ cine ne-o pironit aici în drum? Hai să intrăm în chilie. Sper să te recunoască. Îi așa cum ai lăsat-o. Spunând acestea, a intrat în cămăruța știută. L-am urmat. Parcă ieri am plecat din ea... Frunzele de nuc proaspete stau cuminți pe pernă, iar dintr-o oală de lut îmi zâmbește un buchet de flori de câmp... „Numai că bătrânul a aflat de venirea mea. Altfel
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
de loc cu semne împregiurul mănăstirii din hotarul târgului Iașii și drepți robii țigani să fie sfintei mănăstiri lui Aron Vodă... cu tot venitul, nestrămutat... în vecii vecilor”. Precum se vede, mănăstirea Aron Vodă nu era deloc săracă. La cele știute mai adaugă și - după cum spune „pisariul domnesc” - că mai este o „Carte de la Duca vodă, 7174 (1665) dechembrie 13, ca să aibă călugării de la Aron Vodă tot locul de pădure pin pregiurul prisăcii, care prisacă este în pădure la Hlincea” În
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
asemenea act întâlnim la 12 decembrie 1741(7250). Cum fiecare mănăstire era închinată uneia din lavrele de la Sfântul Munte sau de la Ierusalim, și cea a lui Aron Vodă a ajuns metoh mănăstirii grecești Halchi de lângă Constantinopol. Și acum începe povestea știută... Așa că la 21 ianuarie 1744 (7252) Ion Nicolae (Mavrocordat) deplânge sărăcia mănăstirii de la Halchi, iar despre mănăstirea Aron Vodă spune că: „fiindu și această mănăstire la multă lipsă și slăbiciune din tâmplările vremilor... am iertat-o, ca nici odată dajde
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
ne-om călători pe malul iazului, unde - în tihnă - om pune țara la cale... Am urmat în tăcere sfatul bătrânului și când soarele se ițea deasupra crestei dealurilor eram gata de drum. Fără alte vorbe, am pornit pe cărarea bine știută. Jucăușele veverițe, cu cozile arcuite, ne-au ieșit în cale... S-au oprit la marginea cărării și cum le este felul, stând în două lăbuțe, ne-au dat onorul, fără să se arate supărate că nu le-am omenit cu
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
care o împinse ușurel, dar decis pe nebună spre ușă. Moment de tăcere. Calmul Florin mormăia, în mucul țigării: păi... — Intri în dialog cu asta, Florine? În jocul ăsteia, Florine? își ștergea Bombonel sudoarea frunții și ochelarii aburiți. O paranoică știută. O dată la două-trei săptămâni își face plimbarea prin oraș și ne vizitează și pe noi, să-și joace numărul. Te apuci să-i explici de dosare și secretariat?... Asistenta Ortansa Teodosiu ieșise, în ușă apăruse deja următoarea concurentă, Costache Viorica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
și iod ridicau în aer uriași păuni pastelați, curcubee de fosfor. Ceață fumurie și roz. Cerul înghețat, timpul înghețat. Domnea, deplină, noaptea de primăvară, marea ospitalieră, marea noapte ospitalieră care ne iartă râsul și ne înghite hoitul. Dintr-odată, frisonul știut. O scuturare de umeri. În sfârșit, noaptea care ne reia, ne redă, în sfârșit, uitarea în care am tot pompat, salahori ai speranței, sângele, sângele, sinele sfârtecat, însângerat. Se scutura, într-adevăr! Rece frison al intrării în noapte. Se afla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
pe cineva. Îmi sare inima din piept de trei metri. — O femeie, zic Înainte de a mă putea opri. Nu, nu o femeie ! I se schimbă expresia și mă privește uluit. Asta ai crezut ? Că te Înșel pe la spate ? — N-am... știut ce să cred. — Emma, nu este vorba de nici o altă femeie. Am fost la... Șovăie. Aș putea să-i spun... familia mea. Simt că-mi plesnesc creierii. Familia ? O, Doamne, Jemima a avut dreptate. M-am Îndrăgostit de un mafiot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
numele unui restaurant, Bine! de când n-am mai auzit un bine rostit de o femeie la o propunere de a mea, poate tot Corina l-a rostit ultima oarè, Bine! Aș fi putut sè-i propun sè ne vedem la locul știut al vechilor noastre întâlniri, în fața teatrului, ea cobora pe vremea aceea, pe strada Brâncoveanu, prin spatele clèdirii roșii, iar eu veneam, dar nu! Nu vreau sè parè cè uzez de amintirile trecutului nostru împreunè, de deprinderi care n-au cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
de dragul tău, dar asta nu. Eu așa am crescut, În șușoteala părinților, cine, dintre cei care ne calcă pragul azi, ne denunță mâine? Du-ți liniștită bicicleta, n-ai nimic altceva de văzut decâtumbra acelorași uniforme SS În aceleași bine știute vitrine, mergi fără teamă, n-ai să auzi nimic altceva decât cadența cizmelor, pocnetul tocurilor lipite, strigătul scurt, automobilul cu difuzor a dat colțul, o mănușă albă dirijează Învălmășeala trotuarului spre care Îți târăști bicicleta, fă-te că nu-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
reușit - cum oare? - să-l convingă pe porumbel să se ducă la paznicul care așteaptă lângă platoul cu grăunțe, trecându-și greutatea de pe un picior pe altul. Stă pe loc și-l privește Încântată cum se Îndreaptă spre locul bine știut, legănându-se greoi, ca o găină prea domesticită. — Nu Înțeleg de ce a putut să te enerveze! Ai făcut din bietul porumbel, inofensiv, metafora nemulțumirilor față de cei din țara ta? — Ți-am mai spus că aceea nu este țara mea. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
o prințesă alungată, decăzută din rang, rătăcind la întâmplare prin pădurile lumii. O privi pierdut, conștient că acea ultimă imagine va rămâne, că o va descoperi mereu în el, așa cum regăsea icoana în fiecare dimineață, pe același perete, la locul știut. ― Na... none! Sania ei, însă, aproape că nu se mai vedea. Ea nu mai avea cum să audă șoapta lui frântă de lacrimi. Iancu își mușcă buza, pentru că o dorea. Și dorința îi amintea de acel contrast înnebunitor dintre trupul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
o lume și se prefigura alta. De ziua Sfântului Dimitrie, Izvorâtorul de Mir, oamenii se aflau în biserici pentru slujba de pomenire. Sărutau icoanele, îngenuncheau, băteau mătănii pentru sănătate, înțelegere și prosperitate, atrăgând în final atenția sfântului și asupra dușmanului știut sau neștiut, văzut sau nevăzut. „Și dă-i, Preasfinte, pe măsura greșelilor, a păcatelor și a trufiei sale fără margini: boală grea, dambla, bube, tremurături și pierderea mădularului, mai ales! N-ar mai avea parte de el câte zile o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
lucru, numărul necesar de oameni și grupele de meseriași. Pentru împlinirea acestui vis n-ar fi șovăit să riște, investind cu ochii închiși toți banii lui din băncile de la Viena, Sankt Petersburg și Moscova. La nevoie, chiar banii din depozitele știute doar de el și de Babic. Europa îi dezvăluia o altă lume și alte posibilități bazate pe folosirea fierului. Fier pentru mașini, pentru nave, porturi, locomotive, vagoane, mărfare, șine, gări... Da, vor veni și astea! Acum, se felicita pentru stocurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]