2,211 matches
-
existența, la ceasul al 4-lea, iar la ceasul al 7-lea, el dobândește o tovarășă, adică se dedublează în Adam și Eva327. Lipsa individualizării prin nume a celor trei fete și a babei, a vizitiului care-l readuce la țigănci (fost dricar în tinerețe, deci conotând ideea de moarte, alături de animalul psihopomp, calul) sugerează nu numai lipsa funcției sociale a individualizării, dar și un spațiu în afara timpului sau timpul "tare" al originilor ("să știi că iar a stat ceasul"328
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
a individualizării, dar și un spațiu în afara timpului sau timpul "tare" al originilor ("să știi că iar a stat ceasul"328), în care trăsături simptomatice stabilesc apartenența la o etnie; este și motivul pentru care Gavrilescu confundă fetele, nu ghicește "țiganca": "Căci, firește, le ghicise de cum dăduse cu ochii de ele. Cea care făcuse un pas spre el, pe de-a întregul goală, foarte neagră, cu părul și ochii negri, era fără îndoiala țiganca. A doua, și ea goală, dar acoperită
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
pentru care Gavrilescu confundă fetele, nu ghicește "țiganca": "Căci, firește, le ghicise de cum dăduse cu ochii de ele. Cea care făcuse un pas spre el, pe de-a întregul goală, foarte neagră, cu părul și ochii negri, era fără îndoiala țiganca. A doua, și ea goală, dar acoperită cu un voal verde-pal, avea un trup nefiresc de alb si strălucitor ca sideful, iar în picioare purta papuci aurii. Asta nu putea fi decât grecoaica. A treia, fără îndoială, era evreica: avea
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
de Bardo, descrisă în Cartea tibetană a morților - eroul înfruntă zeitățile cosmice, simbolizate în text prin cele trei fete, în realitate forțe psihice de care sufletul a fost legat în existența terestră 329. O altă interpretare vede în cele trei, țiganca, grecoaica, evreica, spirite ale unor străvechi civilizații, modalități spirituale pentru marea trecere sau forme ale culturii care-l tentează pe artistul din Gavrilescu 330. Dincolo de echivalările fixate prin tradiție în această "mitologie a morții"331 (fetele=Parcele, baba=Cerberul, vizitiul
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
revelarea unor lumi paralele "Universului cotidian în care ne mișcăm", asemănarea, din punctul de vedere al posibilității de a fi "o lume "reală"", cu un mit polinezian sau nord-american sunt lucruri citate de fiecare dată când se interpretează nuvela La țigănci, "esențială este doar manifestarea acestui omniprezent, statornic dincolo, în lumea fenomenală a lui dincoace, un prezent nesigur, alunecos"334. Mitul nord-american de tip Orfeu și Euridice pe care îl relatează Eliade 335: "un bărbat izbutește să coboare în Infern, unde
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
pe care îl ia nu înseamnă doar schimbarea identității ("nu mă cheamă Leana"), ci și a destinului ("n-am fost făcută pentru asta") și traduce aceeași înțelegere a decăderii, a trădării pe care o au Antim (Uniforme) și Gavrilescu (La țigănci), artiști al căror arhetip este saltimbancul menit să distreze zeii, și nu oamenii. În fiecare tânăr melancolic și visător, Leana îl caută pe Adrian; acesta este motivul pentru care "sta de vorbă cu cei care i se păreau ei interesanți
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
se traduce în sensul temporalității artistice nietzscheene, adică toți artiștii sunt contemporani 638 și îl plasează pe Manolache într-o bogată tipologie a artistului: Leana din În curte la Dionis, ajunge să cânte oamenilor, "pentru păcatele mele", Gavrilescu din La țigănci îi învață pe oameni să cânte și renunță atunci când își dă seama că nu izbutește să-i ajute, "adică să-i fac să mă întreacă..."). Tot ca în La țigănci, desacralizarea mitonimului se realizează prin sufixarea lui639. 4.11. Din
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
ajunge să cânte oamenilor, "pentru păcatele mele", Gavrilescu din La țigănci îi învață pe oameni să cânte și renunță atunci când își dă seama că nu izbutește să-i ajute, "adică să-i fac să mă întreacă..."). Tot ca în La țigănci, desacralizarea mitonimului se realizează prin sufixarea lui639. 4.11. Din nou despre numele sfânt: Incognito la Buchenwald Scrierilor despre funcția spectacolului ("sacerdoțiu epifanic"640), despre teatrul experimental (proze ca: Adio!..., Nouăsprezece trandafiri, Uniforme de general aduc în discuție "un fel
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
al iluminării" etc.) care "recuperând funcția simbolică a ritualului, ar putea deveni unica modalitate de a face inteligibilă realitatea"663 și readuce personaje (Ieronim Thanase) din "ciclul criptografiei și al spectacolului". Din seria prozelor cu protagoniști amnezici începută cu La țigănci, Nouăsprezece trandafiri prezintă aventura maestrului Pandele, "cel mai mare scriitor în viață", candidat la Premiul Nobel, care, în urmă cu aproximativ treizeci de ani a trăit un grav traumatism psihic, consecința fiind renunțarea la vocația sa de dramaturg. Singura piesă
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
a condiției umane"6. Lumile imaginare care definesc specificul fantasticului eliadesc se disting "printr-o altă experiență a timpului și a spațiului", sunt o "nouă specie de realitate", "lumi paralele Universului cotidian în care ne mișcăm" (în acest sens, "La țigănci, ca și un mit polinezian sau nord-american, este și nu este o lume reală")7 și trimit, până într-un anumit punct, la pluralitatea lumilor din realismul modal al lui David Lewis. Ele pot lua naștere printr-o breșă temporală
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
de sufixe; Gavrilescu, Manolache redau versiunea desacralizată a numelui prin căderea în derizoriu, pierderea în omenesc a saltimbancului văzut ca arhetip al artistului, așa cum "distracția" este arhetipul artei. Ca și Leana din În curte la Dionis și Gavrilescu din La țigănci, Maestrul Manolache sau Meșterul Manole a fost trimis să distreze zeii, dar, pentru păcatele lor, ajung să cânte oamenilor (Leana) sau să-i învețe pe oameni să cânte (Gavrilescu, Antim Manolache) și renunță atunci când își dau seama că nu izbutesc
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
cu uitarea mesajului (În curte la Dionis). Desemnarea contingentă cu rol în ocultarea sacrului este întâlnită în Domnișoara Christina, prin utilizarea în lanțuri referențiale în care designatorii redați prin substantive cu determinanți nehotărâți sau prin pronume nehotărâte abundă, în La țigănci, prin designatori definiți: țigăncile, baba, vizitiul. Alteori se produc treceri din planul desemnării contingente în cel al desemnării rigide: Moșu (din Șanțurile) îl exprimă pe bătrânul timpului, un nou Zalmoxis, Doftorul (din Pe strada Mântuleasa) care poate schimba identitatea oricui
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
curte la Dionis). Desemnarea contingentă cu rol în ocultarea sacrului este întâlnită în Domnișoara Christina, prin utilizarea în lanțuri referențiale în care designatorii redați prin substantive cu determinanți nehotărâți sau prin pronume nehotărâte abundă, în La țigănci, prin designatori definiți: țigăncile, baba, vizitiul. Alteori se produc treceri din planul desemnării contingente în cel al desemnării rigide: Moșu (din Șanțurile) îl exprimă pe bătrânul timpului, un nou Zalmoxis, Doftorul (din Pe strada Mântuleasa) care poate schimba identitatea oricui, dar a cărui identitate
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
mortului curmă experiența, ajutându-l să "moară" cu adevărat, să se desfacă definitiv de condiția umană...". ("Locum refrigerii", în Insula lui Euthanasius, Editura Humanitas, București, 1992, 2003, p. 93.) Bibliografie Alexandrescu, Sorin, Dialectica fantasticului. Studiu introductiv la Eliade, Mircea. La țigănci și alte povestiri, Editura pentru Literatură, Bucuresti, 1969, p. XXXVIII- XXXIX. Alexandrescu, Sorin, Privind înapoi, modernitatea, Editura Univers, București, 1999. Anghel, Petre, "Lângă Curtea lui Dionis", în Caiete critice, nr. 1-2/1988, Viața Românească, pp. 108-111. Barthes, Roland, Gradul zero
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
Podul or in Tinerețe fără tinerețe. Often the name confusion triggers the adventure, understood as "existential risk": Ghicitor în pietre, Pe strada Mâtuleasa. The contingent designation which has a role in occulting the sacred is present in Domnișoara Christina, La țigănci. In Șarpele the too rigid for the tabooed name designation crosses paths with a Romanian "mythologem": the dragon-snake. In Șanțurile (Moșu) and Pe strada Mântuleasa (Doftorul) occur transitions from the contingent designations plan to the rigid designation plan. Between names
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
l'histoire référentielle " de ce nom, mais de ladénomination plurielle, stratégie utilisée dans Podul et Tinerețe fără tinerețe. Souvent, la confusion des noms déclenche l'aventure, entendue comme " risque existentiel " (Ghicitor în pietre, Pe strada Mântuleasa). Dans Domnișoara Christina et La țigănci nous retrouvons la désignation contingente ayant le rôle d'occulter le sacré. Dans Șarpele, la désignation rigide employée pour le nom tabouisés'entrecroise avec un " mythologème " roumain: le serpent-dragon. Dans Șanțurile (Moșu) et Pe strada Mântuleasa (Doftorul) nous constatons des
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
este tratată și de Eugen Simion, Mircea Eliade. Nodurile și semnele prozei, Editura Univers Enciclopedic, București, 2005, pp. 64-65. 23 Idem, Jurnal, Editura Humanitas, București, 1993, p. 385. 24 Idem, Încercarea labirintului, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1990, p. 142. (Analizând La țigănci, Ștefan Borbély, op. cit., p. 112, observă construirea minuțioasă a scenariului, atenția acordată detaliilor glisajului fantastic "ca și cum Profesorul de mitologie comparată l-ar veghea mereu pe artist, pentru a-i reaminti că marele model al genului, Edgar Allan Poe a fost
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
cit, p. 211. 60 Matei Călinescu, Despre Ioan P. Culianu și Mircea Eliade. Amintiri, lecturi, reflecții, ed. a II-a revăzută și adăugită, Iași, Editura Polirom, 2002, p. 148. 61 Sorin Alexandrescu, "Dialectica fantasticului", studiu introductiv la Mircea Eliade, La țiganci și alte povestiri, București, Editura pentru Literatura, 1969, pp. XXXVIII-XXXIX. 62 Gheorghe Glodeanu, op. cit., pp. 45, 54. 63 Sabina Fânaru, op. cit., p. 48. 64 Marcel Tolcea, Eliade, ezotericul, Editura Mirton, Timișoara, 2002, p. 12. 65 Mircea Eliade, Memorii (1907-1960), Editura
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
1991, pp. 378-380. 314 v. și Gh. Glodeanu, în op. cit., p. 169. care încadrează în seria "instrumentelor magice cu ajutorul cărora are loc integrarea în timpul mitic", ascensorul (În curte la Dionis) și camionul ( La umbra unui crin), alături de birja din La țigănci și mașina din Noaptea de Sânziene. Eugen Simion în op. cit., p. 302, integrează printre vehicule "derizorii" cu "rol mitic": camioneta din Nouăsprezece trandafiri, mașina din Noaptea de Sânziene, care fac legătura dintre tărâmuri asemenea bărcii lui Charon sau calului răpciugos
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
De la Gautama Buddha la triumful creștinismului, Editura Științifică, București, 1991, pp. 348-349 despre tema amneziei provocate de scufundarea în "Viață" identificată cu "Materia" și despre anamneza realizată prin "gesturile, cântecele și cuvintele unui sol" (vezi și în analiza prozei La țigănci). 670 Marta Petreu, op. cit., p. 180. 671 Ibidem. 672 Mariana Istrate în op. cit., p. 62 arată că autorul se dovedește creatorul supranumelor pe care le pune în circulație în opera sa, chiar în actul de a le culege, selecta, adapta
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
încă. Cu câteva minute înainte aterizase un avion Lares ce aruncase manifeste, pilotat de Max Manolescu. Primul și al doilea avion pe aeroportul Chișinău ce se întâlneau! Ne îmbrățișem <sic> cu emoție. Max mă întreabă pe unde am venit pe la Țiganca, îi răspund. " Ești nebună?! Eu am primit ordin să vin prin Iași. Eram mândră de zborul meu. Am luat un subofițer german din armata terestră care avea capul perforat de un glonț ce-i intrase prin ochi și ieșise prin
Escadrila Albă : o istorie subiectivă by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1429_a_2671]
-
-se la o serată dansantă, este invitată la un tangou. Catherine intră în ringul de dans și, ezitând, schițează câțiva pași. Vrând s-o încurajeze, bărbații bat din palme în cadență. "Lauth, pictorul, îmi fredonează mai întâi, pentru a trezi țiganca din mine, cântece de pe acele meleaguri, zdrăngănind strunele chitarei... Ne privim lung în ochi, iar apoi dansez iar țiganca se trezește, întregu-mi trup se trezește iar Lauth îmi vorbește fără să mai știe ce spune". Seara, în cupeul care o
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
câțiva pași. Vrând s-o încurajeze, bărbații bat din palme în cadență. "Lauth, pictorul, îmi fredonează mai întâi, pentru a trezi țiganca din mine, cântece de pe acele meleaguri, zdrăngănind strunele chitarei... Ne privim lung în ochi, iar apoi dansez iar țiganca se trezește, întregu-mi trup se trezește iar Lauth îmi vorbește fără să mai știe ce spune". Seara, în cupeul care o duce spre casă, Catherine se simte "singură, fremătând de aceeași dorință pe care o făcuse să vibreze în inimile
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
al Academiei Mihăilene, la etaj, ocupa cinci camere mari și avea lucrări de valoare, printre care o Sf. Familie de Van Dyck, o lucrare mare de Caravaggio și altele. Din pictura românească câteva lucrări bune de Grigorescu, o figură de țigancă în mărime naturală, unul din cele mai frumoase tablouri pictate de maestru. Trei sau patru lucrări de Luchian, o marină lucrată în tempera, o acuarelă deosebit de bună, un car cu boi, noaptea pe lună, foarte naiv. Două, trei lucrări bunișoare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]
-
În crearea unei grupări anti-ceaușiste, un document strict-secret al Securității pune În alertă agenții operativi. „Numitul Tăcu Alexandru urmează să fie lucrat În cadrul acțiunii «Venusă de către compartimentul 0544 Iași”, semnează gen. Aristotel Stamatoiu. * 253 „La Matale” s-a Închis. Maria, țiganca ce altă dată Își găsea fericirea Înecata Într-un pahar de „Party”, dat pe gratis, umblă acum pe străzi În căutarea unui alt sălaș al lui Bachus. Nici Clocoteală, lăutarul care-și plimba acordeonul prin zonă, nu a mai fost
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]