KorAP: Find »[drukola/base=țigară & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...72 73 74 ...659 >

16,458 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353

în torpedou. Două târfe de la aeroport, puțin mai mari ca niște școlărițe, cu fețe pătrățoase, discutau cu el prin geam. - Unde naiba crezi că mergi? îmi spuse, luându-mi cele două sticle de vin pe care le cumpărasem. Apoi, răsucind țigara pe bord, își reluă discuția cu tinerele femei. Vorbeau într-un fel abstract despre timp și preț. Încercând să le ignor vocile și traficul ce trecea în masă pe sub supermarket, am urmărit avioanele cum decolau de pe Aeroportul Londra peste gardul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
racord. Deasupra noastră, pe Western Avenue, fluxul de trafic își croia poticnit drum spre Aeroportul Londra. Vaughan deschise o sticlă de vin și i-o dădu blondei care stătea lângă mine pe locul din față. Aprinse prima dintre cele patru țigări pe care le rulase. Își ținea deja un cot între coapsele fetei cu păr negru, ridicându-i fusta pentru a-i scoate la iveală triunghiul întunecat dintre picioare. Scoase dopul celei de-a doua sticle și îi lipi capătul umed

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
a-i scoate la iveală triunghiul întunecat dintre picioare. Scoase dopul celei de-a doua sticle și îi lipi capătul umed de dinții ei albi. În oglinda retrovizoare o vedeam cum se ferește de gura lui Vaughan. Inhală fumul de țigară, ținându-și mâna peste prohabul lui. Vaughan se lăsă pe spate, cercetându-i trăsăturile mici cu o privire detașată, măsurându-i corpul de sus până jos ca un acrobat care calculează traversele și impacturile unei figuri de gimnastică ce necesită

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
cadranele de bord, și de farurile și luminile din spate ale mașinilor ce aglomerau benzile din jurul nostru. Vaughan eliberase ambii sâni ai fetei și-i mângâia cu palma. Buzele lui, pline de cicatrice trăgeau fumul gros din chiștocul sfărâmicios al țigării. Luă sticla de vin și o puse la gură. În timp ce fata sorbea din sticlă, îi ridică picioarele așa încât ea să se sprijine cu călcâiele pe banchetă, și începu să-și frece penisul erect de pielea coapselor ei, trecându-l mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
nou, apoi am potrivit oglinda retrovizoare așa încât să pot vedea bancheta din spate. Vaughan își vârâse degetul mare în vaginul fetei și arătătorul în rect, iar fata stătea pe spate cu genunchii lipiți de umeri, trăgând mecanic din a doua țigară. Îi luă sânul în mâna stângă, inelarul și arătătorul ridicând sfârcul ca pe-o cârjă miniaturală. Ținând aceste părți ale corpului fetei și păstrându-și postura formalizată, începu să-și miște șoldurile înainte și-napoi, cu penisul în mâna ei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
în jos la un poster al actriței sprijinită de-o mașină. Luase un creion din cutia mea de culori și umbrea porțiuni ale corpului acesteia, încercuindu-i subsuorile și decolteul. Se uita cu ochi aproape orbi la fotografii, uitând de țigara de pe marginea unei scrumiere. Corpul îi emana un iz reavăn, un amalgam de mucus rectal și freon. Creionul brăzda șanțuri adânci pe suprafața fotografiei. Zonele umbrite începuseră să se perforeze sub crestăturile lui din ce în ce mai sălbatice, sub loviturile vârfului rupt al

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
încheietura mâinii mele, în panourile afundate ale capotei Lincolnului. M-am gândit la infidelitățile trecute ale lui Catherine, legături amoroase întotdeauna vizualizate în minte, dar niciodată observate. Un îngrijitor ieși din cabina de plată și se duse la automatul cu țigări de lângă zona de lubrifiere. Reflexia sa în cimentul ud se îmbină cu luminile mașinilor care treceau pe autostradă. Apa țâșnea din suporturile metalice de deasupra mașinii dinaintea noastră. Jetul de spumă lovi capota și parbrizul, ascunzând vederii după smalțul lui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
ar fi întreținut un act absolut golit de sentiment. Îi atinse pieptul și umerii cu mâna dreaptă, explorând desenele cicatricelor de pe piele, puncte de prindere pe care le concepuseră accidentele sale special pentru actul acela sexual. O voce strigă. Cu țigara în mână, unul dintre îngrijitori stătea în întunecimea udă, făcându-mi semn ca un comandant de zbor al unui portavion. Am introdus monedele în fantele cuvenite și-am închis geamul. Apa începu să lovească mașina, încețoșând geamurile și închizându-ne

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
aceea, în vreme ce conduceam de-a lungul autostrăzilor, i-am observat această încercare de auto-etichetare, de fixare a propriei identități prin imprimarea ei peste un eveniment extern sau altul. Ascultând radioul, Vaughan stătea lângă mine, în scaunul pasagerului, aprinzându-și prima țigară. Mirosul proaspăt al corpului său bine îmbăiat fu înăbușit mai întâi de mirosul hașișului și apoi, când am trecut pe lângă primul accident de mașină, de acreala spermei care-i umezi prohabul pantalonilor. În timp ce străbăteam rețeaua de străzi lăturalnice către următorul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
pe Seagrave, însă știam că Vaughan își pierduse interesul față de pilotul cascador. După a treia dintre ciocnirile acestea, după ce plecară polițiștii și infirmierii de ambulanță, și după ce și ultimul camionagiu de noapte se întorsese la vehiculul său, Vaughan își termină țigara și străbătu nesigur cimentul alunecos din cauza uleiului spre terasamentul autostrăzii. O berlină mare, condusă de o doctoriță stomatolog de vârstă mijlocie, derapase prin parapet și se răsturnase în grădina abandonată de jos. L-am urmat și m-am uitat de la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
Park, privind în lumina difuză cum sunt purtate frunzele platanilor de-a lungul macadamului ud. Vaughan asculta ore întregi frecvențele poliției și ambulanței, corpul lui lung negăsindu-și locul în timp ce lovea ușor scrumiera plină până la refuz, îndesată cu chiștoace de țigări cu marijuana și tampoane sanitare vechi. Fiindcă țineam la el, simțeam dorința de a-i mângâia coapsele și abdomenul pline de cicatrice, de a-i oferi rănile provocate de mașină pe propriu-mi corp în locul acelora imaginare pe care i

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
staționare am fost brusc conștient de prezența unui vehicul negru masiv care accelera spre mine venind din umbra pasajului superior unde eu și Vaughan ne acuplaserăm. Cauciucurile lui cu exteriorul alb rulară printre sticlele de bere sparte și pachetele de țigări din rigolă, se urcară pe bordura îngustă și se avântară spre mine. Știind acum că Vaughan nu s-ar fi oprit pentru mine, m-am lipit de zidul din ciment al zonei de staționare. După ce trecu de mine, Lincolnul viră

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290

mitologie Suedia Afaceriștii Pula fermecata Administratorul Războiul rece Domnii aceia Eu et al ȘEFUL DE GARĂ Șeful de gară din Mohoreni încerca să dezlege o integramă foarte grea. Careul chiar era intitulat „Asta-i... grea!“. În gură, omul ținea o țigară. Stătea în ghișeul de bilete, unde pusese și radiatorul. În biroul lui, căldura s-ar fi evaporat într-o sutime de secundă, poate din cauza geamului care nu se închidea bine sau din cauză că încăperea era mult prea mare. Stătea deci în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
zise fata în timp ce își punea pufoaica. - N-aveți pentru ce, răspunse șeful de gară. Fata ieși pe peron. - La revedere, strigă. - La revedere, strigă și șeful de gară. Se întoarse în ghișeu și dădu pe gât cafeaua. Își aprinse o țigară. Scoase revista cu integrame dintr-un sertar. - Auziți? zise fata. Era în fața ghișeului. - Da? - Nu mi-ați dat bilet! - Scuzați-mă. Am uitat. Șeful de gară îi întinse un bilet. Mohoreni-București Nord, scria pe el. - Mersi, zise fata. - Cu plăcere

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
curând a mai fost un tip cu mine, dar a dispărut cu o fată într-un cort, lăsându-mă cu o sticlă de Cabernet și un pachet de Rothmans. Dacă aștept, poate vine altcineva cu care să împart vinul și țigările. Stau cu spatele la bar și privesc întunericul care reprezintă sau înlocuiește marea. Se aud valuri. Din bar iese cineva și se apropie de mine. Nu știu cine este, văd doar o umbră crescând. Aud pași pe pietriș. Nu mă întorc. Mai înainte am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
fiind ascuns într-o fustă largă din material moale. Poartă un fel de tricou și o geacă de jeans. - Ai un foc? întreabă. Scot un Zippo din buzunarul din față dreapta de la pantaloni și i-l întind. Își aprinde o țigară ținând o mână în dreptul brichetei. Focul o face mai frumoasă. Închide bricheta - redevenind doar drăguță - și mi-o dă înapoi. - Mersi, spune. Se uită la sticlă. - Stai jos, îi zic. Vrei? Îi întind Cabernetul. Se așază în stânga mea, ia sticla

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
și mi-o dă înapoi. - Mersi, spune. Se uită la sticlă. - Stai jos, îi zic. Vrei? Îi întind Cabernetul. Se așază în stânga mea, ia sticla și bea o gură. - Alex, mă prezint. - Delia, zice ea. Îmi aprind și eu o țigară. Beau vin. - Deci Delia? întreb. - Deci ce? - Deci. - Da, deci. Deci Delia. - Da, zic. Și ce să mai zic? Poate să încep o conversație? - Stai la cort? întreb. - Nu, la gazdă. - Singură aici? - Cu o prietenă, dar... nu știu unde e, s-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
din curte, înregistram piese scurte pentru soneriile telefoanelor mobile, ne uitam la televizor la meciurile din campionatul bulgar și, în fiecare seară, ieșeam la plimbare printre blocurile care înconjurau strada pe care locuiam amândoi. În timp ce eu fumam două-trei pachete de țigări, el îmi povestea întâmplări din viața sa, îmi împărtășea impresiile lui despre lume, îmi explica deosebirea dintre tehnica lui Armstrong și cea a lui Miles Davis. Știa o groază de lucruri moș Francisco. Și pentru că știa atâtea, într-o după-amiază

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
oglindește în ea, ci pur și simplu o anulează. Este un efect fizic pe care-l studiez de demult, fără să-i găsesc însă vreo explicație. - Extraordinar, am afirmat. - Da, într-adevăr... După o pauză în care am fumat trei-patru țigări, l-am descusut mai departe pe moș. - Și ce se fabrică în ea? Chiar sticlă? - Aș, de unde, chicoti Francisco. Nu nu, cu totul altceva. N-o să ghicești niciodată. - Nici nu vreau să încerc... - Bine, nu-ți mai pun răbdarea la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
dacă poate fi numită așa. Au și un laborator, în care zeci de cercetători fac experimente, în căutarea griului perfect. Găsești aici, în această clădire, cei mai mari specialiști în gri din lume. Încă neînțelegând, mi-am mai aprins niște țigări. - Dar la ce bun!? am întrebat. Ce să faci cu gri? - Cum ce? Uită-te în jurul tău! Uită-te la țara asta, cea mai gri de pe pământ! Cum crezi că a ajuns așa? - Cum? - Hai să-ți spun: fabrica și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
și numai o găină... S-au obișnuit, le place. Griul a devenit simbolul lor, al mediocrității pe care o transmit, fie genetic, fie prin învățătură sau cultură, generațiilor următoare... asta e... Ce chestii spunea moșul! Mi-am mai aprins niște țigări, cugetând la vorbele lui. Să fie oare posibil? De unde era să știu? Doar eram născut aici, trăit aici... - Și tu de unde le știi pe toate astea? l-am întrebat. - Eh... pe vremuri, pe când cântam pe la nunți și petreceri, am fost

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
nu se știe cine. Petrecerea avusese loc într-un apartament de pe lângă Piața Romană, se băuse mult, se dansase puțin, plecasem pe la cinci fără ceva. Mergeam pe Ana Ipătescu, pe trotuarul acoperit cu zăpadă proaspăt ninsă; cu mâna dreaptă mânuiam o țigară, cu stânga o strângeam pe Sonia pe după umăr, capul ei era rezemat de umărul meu. Combinația de haine groase, bocanci zdraveni, fular, căciulă, mănuși și corpul Soniei lipit de al meu mă făcea să nu simt frigul decât cu vârful

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
am ajuns în Victoriei și am luat-o pe Buzești. Un câine zăpăcit de ceva trecu pe lângă noi cu coada între picioare. Alt câine traversă strada. - Mi-e somn, se plânse Sonia. Vreau și eu un fum. I-am băgat țigara între buze. - Ajungem imediat, am zis, sărutând-o pe cap. Am tras-o mai aproape de mine. Era mică și caldă. De fapt, nu era mică, eu eram mare. Ce însemna ea pentru mine? m-am întrebat. În primul rând, o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
miliarde de pocnitori, președinți și șefi de stat din toată lumea și-au dorit un an nou în care pacea să triumfe etc. etc. etc. Am stins televizorul și lumina, am băut o gură de cola și mi-am aprins o țigară. Pe stradă trecu un camion, apoi se făcu liniște. Pacea pe care ne-o doriseră conducătorii lumii poate că nu va fi venit în acel an, dar eu, personal, eram destul de aproape de ea. 14-15 noiembrie 2004 POVESTEA BABEI DOCHIA Muzica

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
O să cam mor. - Oh, zise fata, să chem atunci o salvare, nu? - Nu, nu, lasă, merge și-așa, pot să mor și singur... Îmi simțeam corpul vibrând. Stăteam la volan, rezemat de portieră. Am stins farurile și am scos o țigară din pachetul de pe bord. Ignorând durerea crescândă, mi-am scos bricheta din buzunar și am aprins țigara, imaginându-mi că fumul o să îmi iasă prin burtă. - Alo? Ați murit? mă întrerupse fata din gânduri. - Nu, nu încă, mi-am aprins

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]