2,056 matches
-
după dormitorul principal, este probabil cea mai mare, iar Dan și cu mine o luăm pe cea galbenă, care, o fi ea cea mai mică, dar are avantajul de a poseda un balconaș minuscul cu vedere deasupra unui acoperiș cu țigle roșii, dedesubtul căruia se Întinde o livadă de măslini. O masă de fier, care cam stă să cadă, și două scaune sînt așezate pe balcon și, de Îndată ce am azvîrlit totul Într-un șifonier uriaș din lemn de cireș, Înghesuit Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
coarne, un hăitaș, un pandantiv cu jad, o cască făcută din pielea unui porc țepos de localnicii din Insula Gilbert, o hârcă într-o sticlă din Gloucestershire, un fluier din os de Arapaho, un set de chakre Sikh din oțel, țigle din Maroc, o pușcă pentru vânătoarea de lupi, un ciomag pentru foci sculptat din penisul unei morse, ornamente pentru comercializare, greutăți, brățări, bumeranguri, coliere metalice sunătoare, quipos, bismar, zaruri din os, cărți din frunze de palmier, cercei, canoe, un steag
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
are unul uneori în curte, alteori afară, în câmp, unde pare să aibă grijă de recoltă. Idolii, aflați sub mici adăposturi din stuf, au forme diferite: din piatră, sculptați în lemn, vopsiți sau nevopsiți, movile de argilă cu fragmente de țiglă albastră smălțuită care trebuie să fi fost aduse din sud, dinspre deșert. Altul constă într-un baton de metal oxidat care se dovedește a fi o pușcă cu închizător de cremene, cu patul mâncat de termite. Toate sunt acoperite cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
dintr-un farmec. Ochii însă îi erau deschiși și mari și umezi, iar pe buzele scăldate în zâmbet simțea neîncetat sărutarea fericirii. Cartea îi alunecase de pe genunchi și zăcea la picioarele lui ca o zdreanță fără preț. Ploaia drămăluia mereu țiglele cerdacului cu sunete moi, apătoase. Sus, în spatele crucii pălmuite de stropi năvalnici, între nourii suri, râdea o geană albastră-luminoasă, vestitoare de soare nou. Apostol rămase un răstimp cu privirile obosite. Frânturi de gânduri îi răsăreau în creieri și se stingeau
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
uite patul pe care l-am cumpărat după numeroase ezitări, cu un an în urmă, de la cuplul acela care divorțase, iar lângă el, rucsacul lui prăfuit și gol, și pe perete fotografia aceea a unei case vechi, cu acoperiș de țiglă, cu nori sprinteni plutind deasupra lui, iar eu încerc să îmi găsesc salvarea în inerția obiectelor din jur, iată, nimic nu lipsește, nimic nu se schimbă și datorită lor, nici în viața mea nu va fi nici o schimbare. Peste puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
să îl îmbrac și să îi pregătesc sendvișuri. Abia după mulți ani am aflat că ea își petrecea toate acele ore stând cu prietenii prin baruri și bând, și uneori o lăsau în drumul lor lângă casa cu acoperiș de țiglă și îl trezea pe tata dimineața, plângea în brațele lui și îl asigura că mâine-dimineață ia copiii și se întoarce la el, iar el o privea îndurerat și spunea, da, Ela, eu cred că acum îți dorești asta, dar mâine-dimineață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
sânul primăverii, nici înot în piscină, mă așez la o masă micuță, de două persoane, nu există mese pentru persoane singure, privesc peisajul luminos, pe care furtuna l-a descoperit în urma sa, văile sunt albastre ca marea, bărcile roșii ale țiglelor de pe acoperișuri plutesc încet, tocmai în locul acesta atât de frumos și-a pierdut el vederea, și iar lacrimi, aceleași meduze transparente lipite de obrajii mei, pun capul în pământ, să nu văd veselia din jur și să nu las să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
în mine. Rușinată stau în fața ușii încuiate a casei mele, cineva o cumpărase în urmă cu mulți ani, dar nu locuise aici niciodată și câtă vreme încăperile sale nu vor fi populate, vor dăinui acolo inimile noastre frânte, bântuind printre țiglele tremurânde, atingând urma termometrului de pe perete, furia casei părăsite, le observ urmele de afară, înconjor casa în care mi-am petrecut copilăria. Aici era un prun cu fructe roșii, iar lângă el, unul cu fructe galbene, noi îi numiserăm soț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
primul lor plonjon în această lume, îi momeam cu castronașe mici pline cu smântână, le miroseam blănița, de care se lipise aroma lăpticului cald. Iată și terasa dinspre vest, aici își aveau cuibul porumbeii cei gălăgioși, care se aciuaseră sub țigle și murdăreau podeaua terasei cu găinațul lor, iar mama striga, când vom scăpa de porumbeii ăștia, ne vor îmbolnăvi, alungă-i de aici înainte să ne contamineze pe toți, iar tata privea cuiburile lipsite de apărare, sfâșiat între mila față de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
ea, ura se risipea, îmi era mai ușor să o urăsc de la distanță, decât de aproape, chiar și acum, când doarme în camera de alături, îmi inspiră o liniște ciudată, o tandrețe ascunsă în pivnițele ființei, în cuiburile porumbeilor, în țiglele acoperișului, care îndrăznește deodată să iasă la lumină. Ani la rând o acuzasem de moartea tatălui meu, refuzasem să o iubesc, rezistasem acestei tentații chiar și după moartea lui, totuși îi permisesem lui Noga să o iubească, dacă eu nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
atârnă o fotografie veche, în rama prăfuită eu și Yotam suntem împietriți într-o îmbrățișare brutală, eu mă aplec asupra lui și îi dau o prăjitură, iar el zâmbește, și în spatele nostru e casa aceea veche, sub protecția imaginară a țiglelor roșii, eu spun, poate este adevărat că nu știu să iubesc, dragostea este un lux, numai când totul merge bine poți iubi, atâta doar că niciodată lucrurile nu merg în totalitate bine. Îl privesc îndurerată pe fratele meu cel mic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
transformă deodată într-o pace sufletească stranie, pentru că, iată, am aici o fetiță și trebuie să învăț cum anume să o iubesc, departe de umbra sa tăioasă, geloasă și iritantă, privesc din nou fotografia, nu știam ce ne pândește de după țiglele roșii, dar ce e rău, de fapt, în toate astea, ce este rău în decepție, de ce trebuie să le băgăm copiilor sub nas adevărul și să le spunem, luptați. Anii petrecuți în minciună au fost mult mai buni decât aceia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
tău, întreabă el curios, iar eu mă gândesc la camera aceea sărăcăcioasă, cu dulapul de haine lipit de perete, cu covorul acela roșu, covorul copilăriei mele, cu mijlocul ros, și pe perete, fotografia casei aceleia vechi cu acoperișul acoperit cu țigle, cu norii plutind deasupra lui, și patul pe care îl cumpăraserăm în urmă cu mulți ani de la un cuplu care divorțase, iar pe el stă culcat Udi, cu gura crăpată într-un suspin rușinat, picioarele lui lungi tac, ca în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
cutie micuță de vopsea în mână trasează linia despărțitoare dintre sensurile de mers. Unde suntem, nu am fost niciodată aici, de-a lungul drumului se ridică niște clădiri în construcție, palide, câteva dintre ele sunt acoperite de pălării roșii din țiglă, dar cele mai multe au capetele descoperite, chele, cu ochii larg deschiși, schelete bolnave, și-a ieșit din minți, de ce mă adusese pe șantierul acesta pustiu, dezolant, fără umbră, fără copaci, numai pământ excavat, exploatat, brazdă lângă brazdă, scripeți uriași, iar peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
care în curând vor deveni balustrada unei scări stabile, preț de o clipă sunt gata să cred că suntem o pereche de tineri veniți să verifice modul în care înaintează lucrările la noua lor casă, acordând o atenție specială fiecărei țigle. La capătul scărilor se află o ușă elegantă, iar el scoate din buzunar o legătură de chei și o deschide larg, eu privesc în jur uimită, din mijlocul dezordinii răsare o casă de păpuși perfectă, luxos mobilată, chiar și un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
numărul unu. Fostul sat F - strada principală Începe de la oficiul poștal. Un drum fără cotituri, pe o pantă ușor Înclinată, de aproximativ patru sute de metri, care duce pînă la treptele din piatră ale primăriei. Amestecate printre magazinele cu acoperișuri din țigle, casele de țară cu zăbrele și acoperișuri ascuțite ies bine În evidență. Am impresia că țăranii de pe-aici se ocupă de creșterea viermilor de mătase. În curțile spațioase se află mașini personale, cumpărate probabil din banii obținuți În urma negoțului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
Dar nu mi-a spus nimeni că a fost cu dumneavoastră. — Iar s-a făcut răcoare și s-a Înnorat. Imediat după mănunchiul de bambuși se deschidea cimitirul, chiar În dreapta, unde se terminau treptele: În templul mic și vechi doar țiglele de pe acoperiș mai aveau oarecare strălucire. Nu se mai simțea aici atmosfera orașului, numărul enoriașilor scăzuse și el și singura sursă de venit părea să fie funeraliile. Templul era atît de darăpănat, Încît a trebuit să fie ancorat cu frînghii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
bine, Îmi dau seama că mi s-a mai Întîmplat să am cîte un lapsus. Ia să aștept eu puțin! Aveam senzația că mi-am pierdut vederea și că mi-a dispărut simțul distanței pe cînd fixam zidul acoperit de țigle mici pătrate. Nu mi se părea prea ciudat nici dacă mi se Întîmpla să uit, brusc, fără nici un motiv, numele unei cunoștințe. M-am proptit bine În piciorul sting. Nu va trece mult... trebuie să mai aștept... și o să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
stîncii dinspre nord - Îi puteam preciza și direcția, deși nu eram capabil să stabilesc poziția soarelui. Dacă urcai pînă În punctul acesta zăreai, mult În jos, un șir de case, un labirint de parcele formate de acoperișurile din paie și țigle, o pădure de antene care absorbeau undele electromagnetice și coșul unei băi publice care se ridica pînă pe la Înălțimea zidului de piatră din fața mea. Eram sigur că memoria nu mă Înșela și că puteam urmări cu ochii minții Întreaga Întindere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
nu și-a dat seama ce se întâmpla. — Z\u! — E adevărat! Mergea cu bicicleta, de care era prinsă și o remorcă, prin cartierul Koishikawa și n-a simțit nimic. Când a ajuns acasă, toate casele din apropiere rămăseseră fără țigle pe acoperișuri și noi stăteam cu toții lipiți de stâlpi și tremuram până în străfundul mădularelor, dar el tot nu a realizat ce li se întâmpl\. Ne-am dat seama după felul în care ne-a întrebat: „Ce naiba e cu voi?“ Aceasta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
de școală slab pregătiți, copii concepuți conform legii din 1966 („ceaușeii”), în disprețul oricărei idei de planning familial. Încălțămintea se dezlipește după câteva purtări (ghetele confecționate înainte de „naționalizare” - 1948, la Filderman - Bacău sau Mociornița - București, te duceau ani de zile!), țigla Mondial se macină după prima ploaie, chiar dacă pe spate se ghicește vag elefantul „patentului” Muschong - Lugoj, „produs” aflat și azi pe case construite anterior instalării la București a „puterii proletariatului”. După eliminarea specialiștilor din ateliere și fabrici (pe criteriul luptei
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
de școală slab pregătiți, copii concepuți conform legii din 1966 („ceaușeii”), în disprețul oricărei idei de planning familial. Încălțămintea se dezlipește după câteva purtări (ghetele confecționate înainte de „naționalizare” - 1948, la Filderman - Bacău sau Mociornița - București, te duceau ani de zile!), țigla Mondial se macină după prima ploaie, chiar dacă pe spate se ghicește vag elefantul „patentului” Muschong - Lugoj, „produs” aflat și azi pe case construite anterior instalării la București a „puterii proletariatului”. După eliminarea specialiștilor din ateliere și fabrici (pe criteriul luptei
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
femeilor plictisite și visătoare, vița de vie cu ea însăși, cu viața toată chiar. De acolo, de sus, nu se vedeau decît pete de culoare armonizate, roșu sîngeriu, verde închis, ocru, galben bătînd în verde, negru, forme îmblînzite acoperișuri de țiglă, rînduri de vie, brazde de pămînt, cărări bătute, pământ reavăn, lăsîndu-te să crezi orice despre Vladia, pe potriva sufletului și imaginației tale. Pe masă, într-adevăr, totul era pregătit, dulceața de struguri, cafeaua, sticla aburindă eu apă rece, știa că este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
întîmplase? N-avea nici o importanță, în mintea sa, ori poate numai în sufletul său, îndemnul, chemarea devenise adevărată, reală. Așa se întîmpla în mintea ori numai în sufletul tuturor locuitorilor Vladiei, ajungeau să-și îndrepte privirea către terenul acoperit cu țiglă roșie ca sîngele, către luminile de la fereastra uriașă, cît o vitrină de prăvălie de lux, în care cu siguranță veghea domnișoara K. F. și imaginația se aprindea ca o iască bine uscată. Nici nu trecuseră prea mulți ani de la ultima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
ceai cu căpșune în sprijinul Fondului pentru Restaurarea Bisericii, Fran fusese nevoită să-i explice că asta nu avea nimic de-a face cu revenirea la cartea de rugăciuni obștești în locul odioasei liturghii moderne, ci își propunea doar să schimbe țigla de pe acoperișul bisericii. Iar când Henrietta menționase, ca din întâmplare, că oaspetele de onoare al serii era un anume domn doctor Laurence Westcott, Fran fusese surprinsă plăcut. Auzise deja de persoana în cauză și de faptul că era un deschizător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]