4,216 matches
-
incantații magice neînțelese. Departe, gene purpurii de văzduh, trombe de flăcări spre orizontul altor lumi, talgere cu nard, tămâie și mir, fumegau înmiresmat sub torțe de smoală. Chiparoși vechi și neclintiți umflau umbre măiastre, pe-un cer de ametiste cu țipete răgușite de păsări necunoscute. Vânturi cu mângâiere de giulgiu-nspumat învăluie o lume tăinuită-n adâncuri... între blândeți și rugăciuni de noapte. Un răgaz pământesc m-aruncă printre ancore, inele de parâme, statui, săbii și amulete stranii, măști ... Citește mai
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/376365_a_377694]
-
șoptesc povești fermecătoare,incantații magice neînțelese.Departe,gene purpurii de văzduh,trombe de flăcărispre orizontul altor lumi,talgere cu nard, tămâie și mir,fumegau înmiresmatsub torțe de smoală.Chiparoși vechi și neclintiți umflau umbre măiastre,pe-un cer de ametistecu țipete răgușitede păsări necunoscute.Vânturi cu mângâiere de giulgiu-nspumatînvăluie o lume tăinuită-n adâncuri...între blândeți și rugăciuni de noapte. Un răgaz pământesc m-aruncăprintre ancore, inele de parâme,statui, săbii și amulete stranii,măști ... XXV. GULERUL MEU ALB DE MĂTASE, de
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/376365_a_377694]
-
departe de cortul meu. Mă trezesc și-mi trebuiesc câteva secunde bune să mă dezmeticesc din visul avut și să realizez unde sunt. Încă-mi sunt vii în minte sunetele de fluier și doinele din vis. Se aud iar acele țipete, de data asta realizez despre ce este vorba. Deschid ușor plasa de țânțari a cortului și ies tiptil din cort. Nu departe de mine, în mijlocul poienii, un cârd de căprioare pășteau liniștite sub atenta supraveghere a unui superb țap! Din
HESTIA DE ILIE FÎRTAT de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1331 din 23 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/376471_a_377800]
-
din cort. Nu departe de mine, în mijlocul poienii, un cârd de căprioare pășteau liniștite sub atenta supraveghere a unui superb țap! Din când în când, rotindu-și capul să cuprindă toată poiana cu privirea, mai slobozea în noapte câte un țipăt. Ecoul lui se spărgea în valea adâncă a cetății de stejarii poleiți în argint, stejari ce căpătau forme umane ca și cum vechii locuitori ai acestor locuri se porniseră într-un dans fantastic. Ilie Fîrtat este bibliotecar în comuna Grădiștea, jud. Vâlcea
HESTIA DE ILIE FÎRTAT de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1331 din 23 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/376471_a_377800]
-
în București,...care se afla sub influența băuturilor alcolice a luat tramvaiul din mers urcându-se pe la ușa din față a remorcii. Urcându-se pe scară, neputând ținându-se a căzut jos apucându-l platforma remorcii și scara iar la țipetele publicului tramvaiul a oprit după care a fost scos de sub scară și transportat la Spitalui Colțea, rămânând internat” Spitalul Colțea : „ Labiș Nicolae, 21 de ani, diagnostic- Traumatism al coloanei vertebrale, paraplegie. Mai prezintă escoriații ale genunchilor și gambelor.” Alt diagnostic
LABIŞ-ZIDIT LA TEMELIA MĂNĂSTIRII POEZIEI ROMÂNEŞTI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1310 din 02 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/376495_a_377824]
-
și-apleacă ramurile încărcate în adierea vântului printre crenguțele zvelte de liliac. Miroase a liniște și a fluturi de vis. Dinspre marginea orașului năvălește noaptea și țârâitul greierilor. Adolescentul prefera nopțile astea pentru lumina mistică reflectată în tăcere. Câte un țipăt pierdut în depărtări. Citea, citea enorm pentru vârsta lui. Un tânăr, diferit de ceilalți, își crea propriul univers prin cuvinte ce nu trebuiau rostite decât pentru sine. Găsea imposibilă calea de a-și face prieteni și chiar o iubită. Aplecat
FATA DIN VIS de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 1951 din 04 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/376519_a_377848]
-
căzu lin la apus, lăsând în urmă o seară albă, cu steluțe abia pâlpâinde. Tocmai ce se socotea cât ar mai fi de așteptat până la sosirea nevestei pentru căratul snopilor cu trudă legați peste zi... când, ce să vezi?! În țipăt sfâșiat de păsări, o pălălaie se aprinsese în capătul lotului. I se opri inima și un junghi îl curbă de șale! Copăcelul lui era în flăcări. Iar în preajmă îi bănui pe gealații de la prânz. Alergă înnebunit spre prietenul său
ŞOIMUL de ANGELA DINA în ediţia nr. 1310 din 02 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/376494_a_377823]
-
copăcelului își făcuse sălaș un șoim ciudat. Cum se apropia vreun om de glie, șoimul se înălța pe dată și se lăsa glonț spre ochii ăluia. N-avea teamă de om, nu se speria de bulgări de pământ ori de țipete... Nici de pușcă nu-i era frică, ba, mai mult, când încercau să ochiască pasărea, ea le pierea din cătare... apoi revenea din înaltul cerului, căzând ca o năpastă spre creștetul atacatorului... Nu se mai știe dacă alde Bogatu’ a
ŞOIMUL de ANGELA DINA în ediţia nr. 1310 din 02 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/376494_a_377823]
-
Acasa > Poeme > Meditatie > LIMAN Autor: Alexandru Mărchidan Publicat în: Ediția nr. 2344 din 01 iunie 2017 Toate Articolele Autorului printre valuri cuvintele străbat cu lacrimi prinse precum coada cometei unde mai pui țipetele pescărușilor glasurile naufragiaților dintotdeauna nisipul albastrul și surzenia noastră pământul și cerul se topesc în loviturile acestor valuri pentru care brațele nu au îmbrățișarea potrivită pământul și cerul s-au făcut în urechile mele ciocan și nicovală biet pelican cu
LIMAN de ALEXANDRU MĂRCHIDAN în ediţia nr. 2344 din 01 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376600_a_377929]
-
-și fruntea pe palme, până când simțise că o frige toată pielea și devine somnolentă. Era și momentul, pentru că deja o cuprinsese o amețeală ușoară și i se părea că vuietul mării, tot mai surd, se estompa, la fel ca și țipetele pescărușilor ce păreau că se pierd undeva în adâncul neliniștitelor valuri. Până și șuieratul vântului care obișnuia să se cocoațe în fugă pe dunele de nisip din apropiere și să arunce cu nisip în ea, începuse să i pară că
NEVĂZUTUL de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2077 din 07 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375830_a_377159]
-
bătut de vânturi și apele mării, se ridicau deja castele cu pereții bine întăriți cu scoici, rod al unei munci perseverente de câteva ore. Din spuma valurilor, pe ale căror creste soarele aluneca ca pe un tobogan, se ridicau cu țipete ascuțite, pescărușii. În depărtare, flancată de stâncile digului, Dunărea înainta în mare și câte un vapor trecea prin șenalul navigabil, fluturându-și a bun rămas stindardele colorate ca pe niște batiste. Aici, pe această plajă pe jumătate sălbatecă, timpul părea
NEVĂZUTUL de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2077 din 07 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375830_a_377159]
-
cam soioși care, după mărime, mă cam îndoiesc că-i aparțin ei și mă mir cum de au ajuns acolo. O privesc neliniștită, cum se agită fără astâmpăr de pe o parte pe alta, suspinând și scâncind și deodată scoate un țipăt înspăimântat, sare din pat aruncând în lături pătura ce o acoperă. O văd cum respiră ușurată în timp ce aprinde veioza, probabil constatând că ceea ce o speriase fusese doar un vis urât. Se așeză pe pat din nou, mai liniștită după ce bău
INGRID (7)FRAGMENT DIN ROMAN de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2014 din 06 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375821_a_377150]
-
primesc în ea, Să împletim troiene de bucurii, în doi, Să protejăm omătul, cu dragostea din noi. Să-ntoarcem la origini trăiri ce-au înghețat! Nu spune: Nu se poate!" Nu-i timpul de-abdicat! E vremea sa renaștem un țipăt surd, tăcut. Pe care niciodată, voit, nu l-am pierdut. Topi-se-vor iluzii, rămână adevăruri, Pe răni prea supurânde, să nu mai punem săruri! În gara dintre clipe, cu degetele goale Să nu mai poposească trăirile duale! Să nu
E VREMEA! de CARMEN POPESCU în ediţia nr. 1473 din 12 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375933_a_377262]
-
primesc în ea, Să împletim troiene de bucurii, în doi, Să protejăm omătul, cu dragostea din noi. Să-ntoarcem la origini trăiri ce-au înghețat! Nu spune: Nu se poate!" Nu-i timpul de-abdicat! E vremea sa renaștem un țipăt surd, tăcut. Pe care niciodată, voit, nu l-am pierdut. Topi-se-vor iluzii, rămână adevăruri, Pe răni prea supurânde, să nu mai punem săruri! În gara dintre clipe, cu degetele goale Să nu mai poposească trăirile duale! Să nu
CARMEN POPESCU [Corola-blog/BlogPost/375945_a_377274]
-
primesc în ea,Să împletim troiene de bucurii, în doi,Să protejăm omătul, cu dragostea din noi.Să-ntoarcem la origini trăiri ce-au înghețat!Nu spune: Nu se poate!" Nu-i timpul de-abdicat!E vremea sa renaștem un țipăt surd, tăcut.Pe care niciodată, voit, nu l-am pierdut.Topi-se-vor iluzii, rămână adevăruri,Pe răni prea supurânde, să nu mai punem săruri! În gara dintre clipe, cu degetele goaleSă nu mai poposească trăirile duale!Să nu deschidem
CARMEN POPESCU [Corola-blog/BlogPost/375945_a_377274]
-
stau ude, fără sutien număr și uit tot ce trece de șapte aș vrea să țin capul în poala cuiva și să privesc norii este un act barbar să te așezi în poala unei străine voi lua o palmă și țipete acute poliția de moravuri îmi va monta cătușe mamele înspăimântate vor culege copiii de pe plajă cineva vrea afecțiune au zis ce crimă, ce abjecție ești arătat cu mâna surfiștii te fluieră cu dispreț bărbăția exclude nevoia de tandrețe sunt nevoit
ÎN CĂUTAREA LUMINII (POEME) de ADRIAN GRAUENFELS în ediţia nr. 1468 din 07 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376098_a_377427]
-
inimă în mii de bucățele. „Probabil ,cândva, o să plătesc pentru toate astea .” Un oftat prelung îi scapă de undeva, de dinăuntru și îi țâșnește afară, aruncâdu-se voit în fața mașinii galbene,pline de hepatită. Îl strivește cu roțile ,chiar dacă îi aude țipătul ca un ecou care-i învăluie ființa ,dar e târziu să mai frâneze. Privește mut doar înainte deși nu vede absolut nimic.... Îl sesizează abia într-un târziu,frânează brusc și se oprește, într-un final ,. „E mai bine să
FRAGMENT DIN ROMANUL ÎN LUCRU de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1500 din 08 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376048_a_377377]
-
momentul, n-ai un' să te duci, Pământul respiră vremuri care poate... Soarta lumii noastre se decide-n toate. Demonii minciunii, sufletul ni-l cere, Să-l lăsăm la vamă-i singura avere, Ne-am plătit cu sânge casta libertate Țipătul dreptății are ochi de moarte. Fiecare rană, n-are niciun scut, Tot se adâncește-ntr-un strigăt mut... Îngerii se plâng de așa durere Care ne-a cuprins pe toți în tăcere. Citește mai mult Lupta de putere și -ngropate
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/376517_a_377846]
-
momentul, n-ai un' să te duci,Pământul respiră vremuri care poate...Soarta lumii noastre se decide-n toate.Demonii minciunii, sufletul ni-l cere,Să-l lăsăm la vamă-i singura avere, Ne-am plătit cu sânge casta libertate țipătul dreptății are ochi de moarte.Fiecare rană, n-are niciun scut,Tot se adâncește-ntr-un strigăt mut...Îngerii se plâng de așa durereCare ne-a cuprins pe toți în tăcere.... XI. NORII TUNĂ, de Elena Buldum , publicat în Ediția
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/376517_a_377846]
-
de salariu, fără nimic. Habar n-aveți cu ce se mănâncă reanimarea !.... Vă distrug! Cel mai prost moment să te disculpi era acela, acela în care luptam pentru o viață, o viață de doar 19 ani. Pe holuri, plânsetele și țipetele familiei năvăleau ca puhoaiele greu de stăvilit. Cum să-i dai afară, cum să le spui plecați că ne încurcați ?! Cum să te ocupi cu grijă de durerea lor, când groaza noastră se năștea dintr-o altă durere, aceea că
CERASELA NICOLETA SLĂVULETE de CERASELA NICOLETA SLĂVULETE în ediţia nr. 1951 din 04 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/376545_a_377874]
-
fac chilie cochilieîn care nu pe Anăci pe mine mă zidesclăsând în pieptdeschisochiulspreAtotziditorul.... III. LIMAN, de Alexandru Mărchidan , publicat în Ediția nr. 2344 din 01 iunie 2017. printre valuri cuvintele străbat cu lacrimi prinse precum coada cometei unde mai pui țipetele pescărușilor glasurile naufragiaților dintotdeauna nisipul albastrul și surzenia noastră pământul și cerul se topesc în loviturile acestor valuri pentru care brațele nu au îmbrățișarea potrivită pământul și cerul s-au făcut în urechile mele ciocan și nicovală biet pelican cu
ALEXANDRU MĂRCHIDAN [Corola-blog/BlogPost/376603_a_377932]
-
cu aripi uitate în alte ape adaug la călătorie naufragiu după naufragiu până ce Bunul Stăpân al călătoriilor și al cuvintelor curate se va milostivi de stângăcia mea. Citește mai mult printre valuricuvintele străbat cu lacrimiprinse precum coada cometeiunde mai pui țipetele pescărușilor glasurile naufragiaților dintotdeaunanisipulalbastrulși surzenia noastrăpământul și cerul se topescîn loviturile acestor valuripentru care brațele nu auîmbrățișarea potrivită pământul și cerul s-au făcut în urechile meleciocan și nicovalăbiet pelicancu aripi uitate în alte apeadaug la călătorie naufragiu după naufragiupână
ALEXANDRU MĂRCHIDAN [Corola-blog/BlogPost/376603_a_377932]
-
acasă. Pentru sufletele însetate de lumină și bucurie, creația lui este o revelație, emanând tandrețe, gingășie, căldură și dragoste. Născut în sudul României în anul 1960, Mircea Trifu avea să devină peste ani mândria orașului Medgidia. Poate că valurile mării, țipătul pescărușilor sau, de ce nu, nisipul fierbinte, au fost primele impulsuri care l-au îndemnat să scrie. Poate că dragostea însăși a fost cea care l-a smuls pe fostul adolescent din visare, determinându-l să-și aștearnă versurile cu măiestrie
LIGIA GABRIELA JANIK [Corola-blog/BlogPost/376585_a_377914]
-
acasă. Pentru sufletele însetate de lumină și bucurie, creația lui este o revelație, emanând tandrețe, gingășie, căldură și dragoste.Născut în sudul României în anul 1960, Mircea Trifu avea să devină peste ani mândria orașului Medgidia. Poate că valurile mării, țipătul pescărușilor sau, de ce nu, nisipul fierbinte, au fost primele impulsuri care l-au îndemnat să scrie. Poate că dragostea însăși a fost cea care l-a smuls pe fostul adolescent din visare, determinându-l să-și aștearnă versurile cu măiestrie
LIGIA GABRIELA JANIK [Corola-blog/BlogPost/376585_a_377914]
-
-n tablouri silfide Și-o liniște-amară domnind peste grinduri. Cortine de aburi crescute din valuri Falduri dansând, curcubeice unde, O iolă rebelă prin vremuri fecunde Și zei ponosiți care zburdă pe maluri... Răzbat voci din pietre sub tălpi ostenite Și țipete sparte din luturi aride Afrodite lascive mai trec, insipide, ... Citește mai mult Desculță, călcând peste urme de fluturiMarea-mi șoptește-un descântec pe țărmuriCând roiuri de raze, rotindu-se-n cercuri,Pe umeri de stânci desenează săruturi.Tăceri de văzduh
GEORGETA RESTEMAN [Corola-blog/BlogPost/374945_a_376274]