KorAP: Find »[drukola/base=țipa & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...72 73 74 ...318 >

7,946 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262

vreau, s-a auzit spunând. A urmat un nou moment tăcere. Nu vreau! a repetat el cu Înverșunare. Myra a sărit În sus, cu obrajii Îmbujorați de vanitatea rănită, cu funda ei mare de la ceafă tresăltând compătimitoare. — Te urăsc! a țipat ea. Să nu Îndrăznești să mai vorbești cu mine! — Ce? a bolborosit Amory. — Te spun la mama că m-ai sărutat! Să știi că te spun! Te spun! Te spun la mama și ea n-o să mă mai lase să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
culminant În memoria lui Amory. Meciul cu Groton s-a jucat de la ora trei a unei după-amiezi răcoroase și energizante până târziu, În frigurosul amurg autumnal, cu Amory pe post de fundaș, Îmboldindu-și echipa cu disperare, efectuînd placaje imposibile, țipând semnalele cu o voce diminuată până la un șuier aspru, furios, găsind totuși timp să se delecteze cu bandajul pătat de sânge din jurul capului și cu eroismul Încordat, glorios, al plonjoanelor, al trupurilor ce se izbeau și al mădularelor dureroase. În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
din mână. PÎnă În momentul acesta nu dăruise nimic, nu luase nimic. Un student boboc Întârziat, cu o pelerină din pânză impregnată care fâșâia sonor, a trecut pleoscăind pe aleea moale. De undeva de sub o fereastră nevăzută, o voce a țipat inevitabila somație „ Scoate capul afară!“ O sută de sunete mici ale curentului ce-și continua drumul pe sub mantia ceții i s-au imprimat, În sfârșit, În conștiință. — O, Dumnezeule!, a exclamat dintr-o dată Amory, tresărind la auzul propriei sale voci

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
nu mișca pe drum... Așa cum oceanul nemișcat se desparte În fața rechinului În cărări de apă strălucitoare și Înstelate, pe culmi de frumusețe, pomii scăldați În clar de lună se despărțeau, pereche cu pereche, În timp ce păsări mari băteau din aripi și țipau În văzduh... Un moment lângă un han de lumini și umbre, un han galben, sub luna de șofran - apoi liniște, În timp ce crescendo-ul de râsete se stinge... mașina a pornit iar la drum pe aripile lunii iunie, Îmblânzind distanțele peste

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
will not whiten this little hand.“ Ea și-a Înălțat privirea, iar scânteia de lacrimă din colțul ochiului părea un cristal de gheață. — Nu-ți prea pasă. Amory a Înțeles, greșit. — Scumpă Isabelle, sunt sigur că... — Nu mă atinge! a țipat fata. N-am destule de cap, mai și râzi de mine! Atunci Amory a gafat din nou: — Păi, situația este comică, Isabelle, și deunăzi vorbeam despre importanța simțului umorului... Ea Îl privea cu ceva ce nu era zâmbet, ci un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
Garden, apoi Fred Sloane și Amory. Noaptea era Încă atât de tânără, Încât se simțeau caraghioși din cauza surplusului de energie și au năvălit În cafenea ca niște petrecăreți de-ai lui Dionysus. — Masa patru, În mijloc la tot rahatu’! a țipat Phoebe. Grăbește-te, bătrâne dragă, le spune c-am sosit În grabă. — Zi-le să cânte Admiration!, a răcnit Sloane. Voi doi comandați; Phoebe și cu mine ne vom scutura trupurile depravate. Au plecat, amestecându-se cu gloata pestriță. Axia

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
o stranie bunătate: — Ia uitați-vă la Amory! Bietului Amory i s-a făcut rău... Ți se Învârte capul? — Priviți-l pe omul ăla! a strigat Amory, indicând cu degetul divanul din colț. — Vrei să zici zebra aia stacojie?! a țipat cu umor Axia. Iuhuu! Amory e urmărit de o zebră stacojie! Sloane a râs dogit: — Te-a dat gata zebra, Amory? S-a făcut liniște... Bărbatul se uita Întrebător la Amory. Pe urmă voci omenești i-au parvenit, slab, la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
citea ușurarea de a-l vedea Întors. — Te-am visat foarte urât azi-noapte, i s-a auzit glasul spart, răzbătând prin fumul țigării de foi. Parcă simțeam că ai dat de belea. Să nu vorbim despre asta! aproape că a țipat Amory. Nici o vorbă! Sunt obosit și terminat. Tom l-a privit Întrebător, după care s-a lăsat În fotoliu și și-a deschis caietul de italiană. Amory și-a aruncat pe podea pardesiul și pălăria, și-a desfăcut nasturele de la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
de foșnetul pielii, când Își schimbau poziția În fotolii. Pe urmă interveni o schimbare, ca zigzagul unui fulger. Amory a sărit În sus, Încremenind, rece ca gheața. Tom Îl privea cu gura căscată, cu ochii ficși. — Îndură-te, Doamne! a țipat Amory. — O, sfinte Dumnezeule!, a strigat și Tom. Uită-te În spate! Iute ca fulgerul, Amory s-a răsucit pe călcâie. N-a văzut nimic altceva decât sticla neagră a geamului. — A dispărut, s-a auzit vocea lui Tom după

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
sau că imbecilul și supraestimatul de Schiller este un demon travestit? — Da’ tu ai citit ceva din ce-au scris? l-a Întrebat viclean Tom. — Nu, a recunoscut Amory. — Nici eu, a zis celălalt râzând. — Lumea n-are decât să țipe, a spus liniștit Alec, dar Goethe rămâne pe raftul lui din bibliotecă, așa, ca să-i plictisească pe cei ce cutează să-l citească! Amory l-a aprobat, iar subiectul a fost abandonat. — Ce intenționezi să faci, Amory? — Să mă Înscriu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
aceea. — Și intitulat Cântec Într-o vreme a ordinii, s-a auzit vocea profesorului zbârnâind În depărtare. „Vreme a ordinii“ - Sfinte Dumnezeule! Totul Înghesuit cu forța În ladă și victorienii așezați, zâmbăreți, pe capac... cu Browning În vila lui italiană țipând cât Îl țineau bojocii: „Totu-i spre bine!“ Amory a mai scris: „Ai Îngenunchiat În templu, el s-a-nclinat s-audă ruga cum o dai, I-ai mulțumit pentru «glorioasele câștiguri», i-ai reproșat pentru «Cathay». De ce nu izbutea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
văzut Împreună, iar eu trebuie să zâmbesc și să dau din cap și să pretind că pentru mine n-are nici cea mai mică importanță. Treaba se-ngroașă, iar tu nu-mi spui nimic. ROSALIND: Amory, dacă nu stai jos, țip. AMORY (se așază, abrupt, lângă ea): O, Doamne! ROSALIND (luându-i blând mâna): Știi că te iubesc, nu? AMORY: Da. ROSALIND: Știi că te voi iubi Întotdeauna... AMORY: Nu vorbi așa; mă sperii. Sună de parcă nu vom fi niciodată Împreună

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
să devii soția mea. ROSALIND: Nu, nu, voi urma calea cea mai grea - calea cea mai dură. Căsătoria cu tine ar fi un eșec, iar eu nu eșuez niciodată. Dacă nu termini cu plimbarea asta Încolo și-ncoace, am să țip! (Amory se lasă să cadă disperat pe sofa.) AMORY: Vino și sărută-mă. ROSALIND: Nu. AMORY: Nu vrei să mă săruți? ROSALIND: În seara asta vreau să mă iubești calm și detașat. AMORY: Începutul sfârșitului. ROSALIND (are o revelație bruscă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
anul trecut. Așadar acuma știu că sunt materialistă și tocmai fraternizam cu fânul când ai apărut tu și ai Încremenit la marginea pădurii, speriat de moarte. - Cum, netrebnică mică? a strigat indignat Amory. Eu speriat? De ce? - De tine Însuți! a țipat ea, iar el a tresărit. Ea a bătut din palme, râzând. - Vezi, vezi? Conștiința... omoar-o, ca și pe mine. Eleanor Savage, materiolog - fără salturi, fără tresăriri, devreme acasă... - Dar e obligatoriu să am un suflet, a protestat Amory. Nu pot

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
Nu mai face pe tartorul. Singura noastră crimă este că ne-am lăsat prinși. Olson l-a fulgerat cu privirea. - Numele! s-a răstit el. Amory i-a dat numele și adresa din New York. - Și doamna? - Domnișoara Jill... - Auzi, a țipat indignat Olson, mai slăbește-mă cu poezelele de grădiniță! Cum te numești? Sarah Murphy? Minnie Jackson? - O, Doamne! a strigat fata, ascunzându-și În palme fața udă de lacrimi. Nu vreau să afle mama. Nu vreau să afle mama! - Zi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391

brutal în cursul firesc al vieții lui. Domnul Popa a ajuns la mormântul Contesei. Parcul ăsta îl întristează puțin, nu-și dă seama exact dacă din cauza oamenilor care-și plimbă fericiți, aproape cinici, câinii lor vii, sau din cauza copiilor care țipă, se joacă, cad, mănîncă întruna și sunt plini de muci. Uite unul care aleargă spre el. Domnul Popa vrea să fie singur, să se gândească la Contesa, să-și pună ordine în gânduri. Noroc că s-a împiedicat piticul mucos

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
tineri o furau pe Mariana, iar Horațiu îl fura pe domnul Popa, folosind o batistă cu formol pregătită de acasă. Mariana simțise de la bun început că ceva nu e în regulă, că o să se întâmple o nenorocire, și începu să țipe ca din gură de șarpe. Mișu, cu Marcela furioasă-n brațe, începu să alerge pe străzile Bucureștiului după cei patru. Numai că Marcela era grea și se zbătea, și ăia erau patru, o duceau ușor pe Mariana. Lasă s-o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
câteva judecăți privind alcoolul la volan și interzicerea motocicletelor în București, mai ales noaptea, oamenii începură să dezbată dacă să cheme mai întâi salvarea, poliția, televiziunea sau pompierii. O doamnă mai slabă de înger leșină și un aurolac începu să țipe ceva despre pedofili și sfârșitul lumii. În toată această învălmășeală, o călugăriță bătrână își făcu loc, cu demnitate, prin mulțime. - Maica Tereza! țipă bătrânica de la etajul doi, scăpând cel de-al doilea borcan de murături tot în creștetul lui Horațiu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
salvarea, poliția, televiziunea sau pompierii. O doamnă mai slabă de înger leșină și un aurolac începu să țipe ceva despre pedofili și sfârșitul lumii. În toată această învălmășeală, o călugăriță bătrână își făcu loc, cu demnitate, prin mulțime. - Maica Tereza! țipă bătrânica de la etajul doi, scăpând cel de-al doilea borcan de murături tot în creștetul lui Horațiu. Brusc, un aparat de fotografiat apăru de la o masă plină cu cheeseburger-i, și flash-ul înregistră teribila imagine: Maica Tereza îl urcă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
frumoasă. - O femeie! Tocmai acum, când scăpase de Mariana, doamna Popa nu era pregătită pentru o astfel de veste. Dar doamna doctor nu greșise niciodată. După arestarea lui nea Ovidiu, Mariana se întorsese singură la nuntă. Cuprinsă de presimțiri sumbre, țipase și se zbătuse, atrâgând atenția trecătorilor. Așa că băieților li se cam luase și de nuntă și de furat mireasa. Au intrat în prima crâșmă, lăsând-o pe Mariana să se întoarcă pe jos, în rochie de mireasă și sandale albe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
să-l vadă cu bine pe Mișu în America, unde specialiștii în interogatoriu aveau să afle totul de la el. - Ce-i cu ghiveciul? traduse Gabrielescu gândul american al lui Smith. - Pentru Mariana. - O cunoști? - Da! Da, da, da, mă cunoaște! țipă Mariana, puțin cam prea grăbită, prin ferestruica veceului. Așa se face că Horațiu și nea Ovidiu primiră locuri chiar lângă scena improvizată. Văzând-o pe Marcela care își așeza cu grijă și emoție acuarelele, Ovidiu, încă palid după episodul cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
de muci, care îi întinsese bicepsul pentru un autograf. Zeul halterofililor îi fusese alături. Mișu zâmbi ușurat și-și mâzgăli numele pe brațul puștiului. Apoi îi întinse o hârtie de o sută de dolari. - Ce-ți cumperi de ei? - Haltere! țipară băieții în cor și o luară la fugă spre un viitor promițător. * - Fecioară sau Balanță. - Nu! În nici un caz Balanță! Doamna Popa nu vroiavoia ca fata ei să fie Balanță, știa ea ce știa. - Cred că mai degrabă Fecioară, calculă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
puse pe bocit: - O să mi-l găsiți, nu-i așa, domnule? Îl trase de mână în dormitor, arătându-i poza cu cei doi lunatici. Doamna Popa se urcă pe pat și începu să bată cu unghia în portret. - Soțul meu, țipa ea, să mi-l găsiți! Văzând că agentul zâmbește nedumerit, aduse de pe dulap un album mare cu fotografii. - Eu! zgârie ea o poză cu o fată frumoasă într-un costum de baie de pe vremea lui Pazvante. Agentul Smith zâmbea, muindu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
Popa împingea și respira. Doamna doctor și domnul doctor se învîrteau în jurul ei. Doamna Popa împingea. Roxănica încerca cu disperare să primească ultima îmbucătură de halva. Doamna doctor aprinse candela. Un strop de ulei încins o arse și doamna doctor țipă odată cu doamna Popa, cu Roxănica și cu domnul doctor. Focul se înteți în candelă. Focul cuprinse oala de whisky din MaxiBar. Taximetristul împingea și respira. Mariana nu se gândea decât la Mișu. Portretul lui Mișu din MaxiBar se topi în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296

decât orice prăjitură. Tocmai citim că existența noastră nu face doi bani. Cară‑te, mamă, o dau gemenii din nou afară pe mama. Nicăieri nu e dorită, săraca, ceea ce are un efect catastrofal asupra stării ei generale. După ce gemenii au țipat cum se cuvine la mama lor, se apucă imediat să mănânce toată prăjitura. Nu‑i sub demnitatea lor. Mamei nu‑i mai rămâne nicio bucățică, deși ar fi vrut și ea să guste. # Rainer crede că actul sexual pe care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]