3,167 matches
-
șopoteau și râdeau în spatele vreunei coloane sau al unui pupitru. Și după cum știe oricine, într-un internat, partea cea mai bună a duminicii este dimineața. După-amiază, sărbătoarea își începe deja coborâșul, iar seara se prăbușește de-a dreptul în fundul unui abis de melancolie. Dar cele două prietene, care se întorceau mulțumite și chiar nerăbdătoare să se reîntâlnească după escapada lor "în oraș", își petreceau serile de duminică făcându-și temele pe care le lăsau anume pentru ultima clipă. Munca laolaltă, în
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
Constantin, fratele meu... Tu, care îmi cunoști fondul gândirii, păstrează amintirea tânărului bărbat naiv care eram la Bugaz..." Urmau câteva scrisori unde nu mai aducea vorba de Nel. Locotenentul își exprima aici dorința ca ea să nu ajungă să cunoască abisurile de oroare în care poate coborî omenirea. E mai bine să-și păstreze, spunea el în marea lui disperare, câteva iluzii despre oameni... Ultima scrisoare, foarte scurtă, fusese expediată în noiembrie 1942, anul Stalingradului. Visătoarea e tot amețită și istovită
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
moment dat, podeaua de sub picioarele tale dispare, devine translucidă, smulgându-ți un strigăt de uimire, pentru că urmează o cădere iminentă în apa mării, printre alge, pietroaie și pești multicolori, dar nu se întâmplă nimic din toate astea, „levitezi” comod peste abisul verzui. În sala de Internet de la parterul pavilionului italian am recepționat un mesaj de la Anișoara, colega noastră din redacție: ne scrie că totul e în ordine, lumea literară se pregătește pentru un nou simpozion „româno-român”, la care se vor auzi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
Introducere la miracolul eminescian, Ediție îngrijită de Marin Diaconu și Gabriel Liiceanu, București, Editura Humanitas, 1992. * *** Omul romantic, Volum coordonat de François Furet, Prefață de Elena Brătianu, Traducere coordonată de Guliano Sfichi, Iași, Editura Polirom, 2000. * Paleologu-Matta, Svetlana, Eminescu și abisul ontologic, Cuvânt înainte de N. Steinhardt, București, Editura Științifică, 1994. * Papahagi, Marian, Eros și Utopie, ediția a II-a, Postfață de Ion Pop, Cluj-Napoca, Editura Dacia, 1999. * Papu, Edgar, Existența romantică. Schiță morfologică a romantismului, București, Editura Minerva, 1980. * Papu, Edgar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
selecționat ca și candidat la funcții oficiale. S-a izbit însă, în repetate rânduri, de insucces. De la vârsta de 35 de ani până la 44 de ani, el locuiește în capitala Chang'an, ducând o viață săracă. Văzând cu ochii lui abisul dintre viața fastuoasă a aristocraților și soarta tragică a nevoiașilor, poetul a exprimat indignarea sa în versurile următoare: "Pe când dincolo de porțile vopsite în roșu miros delicatese și vinuri alese, pe drumurile din afara cetății zac cadavrele neajutoraților morți de foame". După
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
Este vorba despre Templul Xuankong sau Templul suspendat, o construcție care pare să sfideze toate teoriile fizice, fiind "agățată" de o prăpastie abruptă. Construit în urmă cu 1400 de ani, templul este unic nu doar prin așezarea sa la marginea abisului, ci și prin faptul că îmbină elemente budiste, taoiste și confucianiste. Această mănăstire este "suspendată" pe peretele vertical al canionului Jinlong, aproape de Muntele Hengshan în provincia Shanxi, la 65 km nord-est de Datong. Este compusă din diferite pavilioane care "îmbracă
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
toate, până a nu urmări pe asasinii lui Iorga și Madgearu, făcându se astfel complice cu ei față de țară și străinătate (radio englez). Unde e generalul Antonescu de altădată? Ce decepție! ce tristețe, ce durere să privești sfârșitul lui pe abisul unde se prăvălește, și poate cu noi totul. Dar să o luăm de la început. În primele zile ale lui octombrie, am cerut să-l văd pentru a-i cere autorizarea să facem la Universitatea Liberă conferințele de toamnă. Mi-a
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
clipă și-mi dau seama că am privirea fierbinte, învăluită cu înfrigurare în jurul doamnei Teona. Simt cum îi sorb însetat fiecare amănunt, fiecare gest, fiecare tresărire a feței. Am impresia că m-am oprit la începutul căderii mele într-un abis, a cărui beție m-a cuprins deja. Sînt în cumpănă: să fac un efort și să mă întorc la mal, ori să mă las să cad mai departe?!... Așa trebuie să se întîmple și cu bețivii: poate că au momentul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
tovarăș sincer la un drum greu!... Cu-atît mai mult, cu cît prezența ta... Brusc, la mijlocul gîndului, mă opresc. Nu cumva asta, de-acum, înseamnă DRAGOSTE?! La treizeci de ani, n-am devenit, într-o clipă, adolescentul aprins dintr-o scînteie?! Abisul în care simt că mă pierd nu e însăși imensitatea dragostei?!... Da, așa-i. Dar dacă mă las pradă abisului, cum voi fi răsplătit oare?! Îmi va stimula imaginația și forța creatoare doamna Teona, această femeie de care m-am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
asta, de-acum, înseamnă DRAGOSTE?! La treizeci de ani, n-am devenit, într-o clipă, adolescentul aprins dintr-o scînteie?! Abisul în care simt că mă pierd nu e însăși imensitatea dragostei?!... Da, așa-i. Dar dacă mă las pradă abisului, cum voi fi răsplătit oare?! Îmi va stimula imaginația și forța creatoare doamna Teona, această femeie de care m-am îndrăgostit? Trebuie să mă gîndesc la altceva! Am nevoie de un răgaz, să mă reculeg, să cuget la fiorul de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
acum chiar că invidiez tabloul... Pentru că mă simt eu însămi ca o floare de magnolie gata să se desfacă... Ridic palma dreaptă și-i ating obrazul, continuînd să mă pierd în albastrul senin ce m-a învăluit. E un întreg abis în privirea ei!... Mă plec să o sărut, dar ea clatină din cap tremurînd: Nu!... Nu, Mihai, te rog!... Nu acum... Nu aici... Ar fi păcat să risipesc cîte puțin tot ce am adunat... Tot cît am adunat pentru tine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
O! nu trebuie oameni mulți pentru asta... Spiritul public este fapta puținor oameni. O singură frunte unsă cu mirul lui Dumnezeu e în stare să forme din oceanul cugetărilor omenești o singură volbură gigantică, care să se-nalțe din fundul abisului mărei până sus în nourii gânditori din ceriul luceafărului ce se numește geniu.. Arătați-le iasma viitorului și se vor speria de el... Arătați-le unde - ar ajunge de-ar urma tot astfel și se vor întoarce... Dar în fine
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
mei părea că-i stoarce o gheară de lemn, pieptul meu părea apăsat ca de-o piatră, părea că e cineva pe mine care-mi stinge suflarea, care m-apucă cu brațe lungi și teribile și m-aruncă într-un abis întunecos unde cădeam mereu, mereu... Astfel între cer și iad văd piscul cel de piatră sfarmată a unei stînce pe care mi se părea c-am să cad. C-un țipet teribil mă smuncesc pare-că din cursul ce-l luase
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
oamenii de succes care sunt Înclinați spre sinucidere pentru că văd dincolo de iluzia succesului și vor să termine cu tot... - Dacă nu‑ți place existența, atunci moartea Îți oferă eliberarea. Dacă vrei, poți numi acest lucru nihilism. - Da. Stilul american - fără abisuri, a răspuns Ravelstein. Dar evreii simt că lumea a fost creată pentru fiecare dintre noi În parte, și când distrugi o ființă omenească distrugi o lume Întreagă - lumea care exista pentru acea persoană. Brusc, mi‑am dat seama că‑l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
cealaltă a graniței morții. Oare femeile acelea socoteau că dragostea poate salva vieți? Dacă ar fi răspuns la Întrebările unui sondaj, ar fi negat asemenea lucru. Așa cum suna faimoasa afirmație a lui Ravelstein, nihilismul american e un nihilism lipsit de abisuri. Dragostea - pe bună dreptate sau pe bună modernitate - ar putea fi privită azi ca o pasiune discreditată, dar surorile de la reanimare, aflate permanent pe linia de front a morții, erau mai receptive În fața sentimentelor pure decât colegele lor care lucrau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
ajunge. Și așa am întârziat la tura de noapte, trebuia să ajung de aseară. Ieși în noaptea neagră de afară și femeii i se păru după scăpărarea de o clipă a ușii deschise că el se cufundă undeva într-un abis. Frigul ce-l ciupi din prima clipă de pomeții obrajilor îl readuse la realitate. Simți deodată răsuflarea femeii alături de el. Fără să se gândească se întoarse spre ea și ți puse mâinile pe umeri iar ea se lăsă mai jos
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
mă farmecă, prin pădure glasurile îndepărtate ale fetițelor care mă caută, Theo! Aici! dar eu eram întors fără scăpare spre un timp îndepărtat a cărui dureroasă încleștare îmi picura în suflet nectar fierbinte, o posed cu o foame pe care abisul patimii mele n-o va stinge cu ușurință și din vale răsună lângă trupurile noastre împreunate zvonul limpede al clopotelor de vecernie, 16 august, ar trebui poate să stau de vorbă cu părintele, să nu-i evit cu atâta tulburare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
neobișnuită îmi localizase răul și-l ținea strâns și nu-l lăsa să-mi invadeze restul trupului, aveam atât de clară conștiința puterii cu care separase boala de organismul sănătos încât această curiozitate profesională m-a făcut să trec peste abisul uluitor cu care mă îmbia moartea și-n care m-aș fi lăsat cu dragă inimă, nu știu dacă îmi vorbea sau numai se ruga lângă mine, nu-l puteam vedea, dar îi simțeam puterea bună întărindu-mi sufletul, izolându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
fel este indescriptibil. Există mai multe adevăruri pentru un singur lucru. Toate mi se arată pe rând și toate strălucesc o clipă În lumina inimii, la fel de posibile, apoi se sting unul după altul, pentru a lăsa locul celui mai negru abis. Ca o respirație la ureche sau ceva Înfricoșător și cu miros de migdale, ca o apă vicleană și rea, din care e mai periculos să ieși decât să rămâi, sau ca clapele pianului, care alunecă unele după altele. De mult
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
După ce dădu ordinul, continuă să-și frece viguros fața cu un prosop. Unul dintre paji spuse: — S-or fi Încăierat paznicii de la templul exterior sau așa ceva. Nobunaga nu luă În seamă remarca. Un moment, ochii săi părură ca apele unui abis, scânteind ca și cum ar fi căutat ceva, nu În lumea din afară, ci În sine Însuși. Dar numai o clipă. Nu se Întâmpla numai În afara templului principal. Aici, În vila de oaspeți, precum și de la o coloană la alta ale celor circa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
i-o făcu generalului Înfrânt. Toshinaga era la fel de Îngrijorat ca și tatăl său și-l ajută pe fugar să-și scoată sandalele Îmbibate de sânge. — Mă simt de parcă aș fi la mine acasă. Bunătatea impresionează profund pe cel aflat În abisul deznădejdii și Îl face să nu mai fie suspicios și plin de amărăciune. Este singurul lucru care Îl determină să mai spere. Părând fericit de-a binelea, Katsuie continuă să-i felicite pe tată și fiu pentru scăparea lor: — Această
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
universului vizibil plin de stele, acestea fiind "Fiii lui Urizen". Blake s-a referit la această imagine și în The (First) Book of Urizen, cap. VII, 8, 39-40: "El [Urizen] compasul cel de aur îl alcătui,/ Și prinse-a explora Abisul"16. Europe a Prophecy descrie astfel perioadă erei creștine de pînă la Revoluția Franceză, moment în care Anglia se pregătește pentru război. Enitharmon-Spațiul-Inspirația se separă de Los-Timpul-Imaginația-Geniul Poetic, partenerul ei etern, rezultatul fiind izbucnirea războiului că o consecință a faptului
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Tharmas (termenul german aparține lui Meister Eckhart și este foarte apropiat de ideea unui Ungrund "individual", sufletesc; în sistemul lui M. Eckhart sufletul se identifică total cu Dumnezeu și chiar cu Deitatea, care este cu mult deasupra lui Dumnezeu, este abisul fără margini, cu adevarat liber. Totuși, aici, spune M. Eckhart, în urcușul Deității, sufletul nu se mai cheamă suflet, ci "nemăsurata esență"188). Enion tinde să se întoarcă în "nonexistența" și abia acum se obiectivează Spectrul lui Tharmas că "Moarte
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
care, cu trup de slavă, stă la dreapta Tatălui. Enion orbește și îmbătrînește, în termeni lovinescieni ea și-a rupt (parțial) rădăcinile care o legau de divinitate, ea cade în "tenebrele inferioare" (în Prakriti, materia primă alchimica): Blake vorbește despre "Abisul de jos" lăsîndu-ne astfel să întrevedem posibilitatea existenței "tenebrelor superioare" ("întunecatul Urthona", după modelul lui Pseudo-Dionisie Areopagitul care vorbea de Întunericul Divin; Lovinescu le numește "tenebrele divine", tăcerea ultima). Astfel se explică faptul că există un punct unde lăuntricul se
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
-l lepezi tu, de sceptre/ Împărătești nemaifiind nevoie,/ Căci Dumnezeu va fi în toți." Blake spune că "[a]stfel au fost făcute stelele din cer precum un lanț de aur/ Să lege Trupul Omului de cer ca să nu cadă în Abis"255, și stelele sînt "Hotarele unor Împărații, Provincii/ Și Imperii ale Haosului pe care Omul Vegetal nu-l vede"256. Se afirma, prin urmare, o legătură spiritual-organică între om și univers, precum și între univers și divinitate. Este interesant de remarcat
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]