26,173 matches
-
doar 35,6% dintre copii mai prezentau aceleași tulburări. De altfel aceste rezultate sunt concordante cu cele identificate în alte studii, care demonstrau o capacitate mare de recuperare a copiilor, după momentul adopției 318. Tabelul 5.1 Frecvențe relative și absolute ale copiilor care au prezentat tulburări psiho-sociale și probleme de sănătate în momentul adopției, respectiv în momentul studiului 319 Dezvoltarea copilului și starea de sănătate În momentul adopției % (frecvență absolută) În momentul studiului % (frecvență absolută) Diferența ponderilor în funcție de momentul de
Adopţia copiilor în România by Anca Mioara Bejenaru [Corola-publishinghouse/Administrative/883_a_2391]
-
după momentul adopției 318. Tabelul 5.1 Frecvențe relative și absolute ale copiilor care au prezentat tulburări psiho-sociale și probleme de sănătate în momentul adopției, respectiv în momentul studiului 319 Dezvoltarea copilului și starea de sănătate În momentul adopției % (frecvență absolută) În momentul studiului % (frecvență absolută) Diferența ponderilor în funcție de momentul de raportare (frecvență absolută) Tulburări comportamentale (cel puțin una dintre problemele următoare) 40,0 (18) 24,4 (11) ↓ a. Enurezis nocturn 15,6 (7) 4,4 (2) ↓ b. Enurezis diurn 11
Adopţia copiilor în România by Anca Mioara Bejenaru [Corola-publishinghouse/Administrative/883_a_2391]
-
5.1 Frecvențe relative și absolute ale copiilor care au prezentat tulburări psiho-sociale și probleme de sănătate în momentul adopției, respectiv în momentul studiului 319 Dezvoltarea copilului și starea de sănătate În momentul adopției % (frecvență absolută) În momentul studiului % (frecvență absolută) Diferența ponderilor în funcție de momentul de raportare (frecvență absolută) Tulburări comportamentale (cel puțin una dintre problemele următoare) 40,0 (18) 24,4 (11) ↓ a. Enurezis nocturn 15,6 (7) 4,4 (2) ↓ b. Enurezis diurn 11,1 (5) 0 (0) ↓ c
Adopţia copiilor în România by Anca Mioara Bejenaru [Corola-publishinghouse/Administrative/883_a_2391]
-
care au prezentat tulburări psiho-sociale și probleme de sănătate în momentul adopției, respectiv în momentul studiului 319 Dezvoltarea copilului și starea de sănătate În momentul adopției % (frecvență absolută) În momentul studiului % (frecvență absolută) Diferența ponderilor în funcție de momentul de raportare (frecvență absolută) Tulburări comportamentale (cel puțin una dintre problemele următoare) 40,0 (18) 24,4 (11) ↓ a. Enurezis nocturn 15,6 (7) 4,4 (2) ↓ b. Enurezis diurn 11,1 (5) 0 (0) ↓ c. Deficit atențional 15,6 (7) 4,4 (2
Adopţia copiilor în România by Anca Mioara Bejenaru [Corola-publishinghouse/Administrative/883_a_2391]
-
și religia creștină. "Focul" după Sf. Scriptură (IX) Ceia ce constituie esența religiunii în general, este conștiința pe care a avut chiar de la început despre atârnarea sa față de Dumnezeu, fără de Care nu poate face nimic, cum și recunoașterea stăpânirii Sale absolute. Această conștiință, dezvoltată prin îndelungate meditațiuni asupra ființei omenești și asupra lucrurilor înconjurătoare, a condus pe om la ideea, că-n el sunt două elemente, absolut distincte: sufletul și corpul sau materia. Uluită însă de multiplele și variatele probleme pe
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
în sens transcendental, adică acea capacitate de a se încerca pe sine și de a se simți pe sine care ar face din ele ființe vii nu în sens biologic, ci în sensul unei vieți veritabile, care este viața fenomenologică absolută a cărei esență constă în însuși faptul de a se simți sau a se încerca pe sine și nu este nimic altceva ceea ce vom numi de asemenea o subiectivitate. Acum, dacă spunem că această proprietate extraordinară de a se încerca
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
se folosesc științele naturii presupun operația subiectivă care le produce și fără de care nu ar fi: nu există în natură nici număr, nici calcul, nici adunare, nici scădere, nici dreaptă, nici curbă: aici există înțelesuri ideale care își află originea absolută în conștiința care le creează în sensul strict al termenului și pe care trebuie s-o numim în cazul lor conștiință transcendentală. Prin urmare, dacă idealizările geometrice și matematice își au sursa în subiectivitate este pentru că, departe de a o
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
ni se dezvăluie niciodată decât prin intermediul jocului fără sfârșit al aparițiilor sale subiective, care se schimbă și se reînnoiesc în mod constant. Iluzia lui Galilei, ca și a tuturor celor care, succedându-i, au considerat știința ca fiind o cunoaștere absolută, rezidă tocmai în faptul de a fi luat lumea matematică și geometrică, menită să furnizeze o cunoaștere univocă a lumii reale, drept această lume reală însăși, această lume pe care nu putem decât s-o intuim și s-o încercăm
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
Astfel, atunci când visez, se poate ca încăperea pe care îmi închipui c-o văd și personajele cărora îmi închipui că le vorbesc să nu existe. Însă dacă în cursul acestui vis încerc o spaimă, aceasta este ceea ce este, în mod absolut, neatinsă și nealterată în ființa sa de faptul că e vorba de-un vis, că nu există nici încăpere, nici personaje, nici lume neatinsă și nealterată în ființa sa de alterarea viziunii, de nebulozitatea mediului extatic de vizibilitate în care
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
cogitatio, drept modalitate a vieții, a sufletului chiar de-ar fi să nu fie acolo nici un om, nici un triunghi sau nici un zeu. În măsura în care viziunea obiectului presupune cunoașterea viziunii înseși și în care cunoașterea viziunii este propriul său patos auto-afectarea subiectivității absolute în afectivitatea sa transcendentală (transcendentală înseamnă care o face posibilă în calitate de subiectivitate, în calitate de viață) -, atunci această viziune a obiectului nu este niciodată o simplă viziune, ci, deoarece ea se auto-afectează în mod constant și nu vede decât în această auto-afectare
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
face" se exprimă în rituri diverse, care conferă fiecărei societăți fizionomia proprie. Organizarea socială cu structurarea sa în aparență obiectivă nu este decât reprezentarea exterioară în viziunea teoretică a ceea ce este în sine praxis și care află în viață subiectivitatea absolută și numai în ea locul realității sale, ca și principiul dezvoltării sale și al "legilor" care o guvernează: aceste legi nu sunt legile conștiinței, nu sunt legile teoretice legate de modul în care ne reprezentăm lucrurile și le gândim, ci
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
în sine este stranie, atâta vreme cât ne mărginim la a o constata. Stranie este însăși posibilitatea sa, proveniența sa pornind de la o esență care este construită interior ca sporire de sine și care implică, tocmai, cultura. Trebuie să confundăm viața fenomenologică absolută cu viața biologică, să o înțelegem în mod naiv pe prima pornind de la cea de-a doua pentru ca ansamblul fenomenelor de descompunere care perturbă organismele vii să fie transferate pe planul edificiilor sociale, pentru ca declinul și apoi prăbușirea acestora să
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
de care poate fi vorba în sfera culturii sau a barbariei, aceștia nu au absolut nimic de-a face cu ansamblurile de molecule a căror dezagregare o putem observa la capătul unui proces obiectiv. Deoarece aceștia sunt moduri ale vieții absolute și poartă în ei esența acesteia, esența auto-sporirii, gândul dispariției sau decrepitudinii lor nu este doar trăit de ei ca o indignare: în ochii filozofului capabil să pătrundă în esența a ceea ce face din ei ființe vii, el se dezvăluie
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
se dezgolească în fața noastră și să se exhibeze în ea însăși așa cum este ea, să spună ea însăși că datează din secolul al XI-lea, al XVII-lea sau al XIX-lea nu este doar cunoașterea noastră, ci o cunoaștere absolută, nu pentru că este desăvârșită, ci pentru că nu mai există o altă cunoaștere în afară de aceasta, nici o știință deosebită de știință. Tot din acest motiv această cunoaștere este cea care trebuie să ne conducă acțiunea, de care nu se diferențiază în măsura în care singura
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
acest zid, în acest cadru, nu este pentru că ea este străină sensibilității, ci, dimpotrivă, deoarece ea își află esența în aceasta, desfășurându-și ființa acolo unde sensibilitatea și-o desfășoară pe a sa, în viață, în imanența radicală a subiectivității absolute, în afara lumii așadar, departe de tot ceea ce se află acolo, într-un "altundeva" pe care ne face să-l simțim orice operă veritabilă și care este în mod identic acel altundeva unde se află aceasta și unde ne aflăm noi
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
potrivește, care apare ca viață dar care nu este niciodată, în această apariție sub care ni se oferă și în conținutul manifest al acestei apariții, apariția proprie a vieții înseși, adică autorevelarea sa în sfera de interioritate radicală a subiectivității absolute. Irealitatea artei este așadar de principiu, ea este legată de faptul că viața care se afirmă pe sine în mod indefinit, neavând nici o legătură cu lumea, nu poate să o creeze în ea ci doar dincolo de ea, ca ceva care
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
puternică decât libertatea sa, ea nu este doar patos, patimă de sine, ci este determinată de asemenea ca suferință, fiind acel a se suferi primar în care constă orice subiectivitate surprinsă în posibilitatea sa radicală ca viața însăși viața fenomenologică absolută care suntem noi. În suferința faptului de a se suferi ca suferință de sine și îndurare de sine și atâta vreme cât acest a se suferi și a se îndura pe sine înseamnă un a se încerca pe sine și astfel un
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
care lumea-vieții este o lume sensibilă și în care ființa-sensibilă se află în ultimă instanță în afara lumii, în viața însăși. Căci calitatea sensibilă nu este niciodată decât obiectivarea și, astfel, reprezentarea unei impresii a cărei ființă-impresională este auto-impresia, adică subiectivitatea absolută în calitate de viață. Aici ni se dezvăluie neajunsul demersului deja clasic al fenomenologiei care, susținând contrariul a ceea ce afirma știința galileană, abordează chestiunea revenind de la lumea-științei la lumea-vieții și de la aceasta la conștiința acestei lumi. Căci conștiința lumii în calitate de "conștiință a
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
rezistență relativă oferite de corpul organic, presiunea care apasă asupra sa și o face să cedeze progresiv, adică punerea în operă a puterilor corpului subiectiv, se lovește de un obstacol care de data aceasta nu cedează. Această linie de rezistență absolută care se oferă simțirii în continuitatea sa în însăși inima corpului organic și drept limită de nestrăpuns a desfășurării sale este Pământul așa cum îl trăim, și aici, adică așa cum îl încercăm în interiorul mișcării corporale subiective care, în chiar efortul pe
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
principiul, formele organizării lor, cât și locul ajungerii lor la ființă, adică modalitățile concrete ale realizării lor. Tulburarea ontologică se produce atunci când acțiunea încetează a se supune hotărârilor vieții, nemaifiind ceea ce este la început, adică actualizarea potențialităților fenomenologice ale subiectivității absolute. Mai mult chiar, s-ar părea că acțiunea a părăsit sălașul care este dintotdeauna al său pentru a se produce de acum înainte în lume: în uzine, baraje, centrale, pretutindeni unde funcționează fără oprire și în toate părțile pistoane, turbine
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
încotro se îndreaptă, nici de ce. În exterioritatea sa radicală față de viață, față de viața care se simte și se încearcă pe sine și extrage din sine, în ceea ce încearcă, legea acțiunii sale și a dezvoltării sale, tehnica a devenit o transcendență absolută, fără rațiune și fără lumină, fără chip și fără privire, o "transcendență întunecată". Presupunând că, în interiorul acestei dezvoltări monstruoase a tehnicii moderne, apariția unui procedeu nou fisiunea atomului, o manipulare genetică etc. ar face să se ivească o problemă în
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
face abstracție de lumea-vieții și, prin urmare, de viața însăși; această abstracție, scoaterea din circuit a calităților sensibile și, astfel, operațiunea constitutivă a științei moderne în demersul său liniar și fondator, această operație, spunem noi, este o operație a subiectivității absolute și, în acest fel, un mod al vieții. Știința n-are decât să îndepărteze viața din tematica sa, să o nesocotească cât poftește, asta nu înseamnă că ea nu rămâne, în actul său inaugural precum și în fiecare dintre demersurile sale
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
al vieții. Știința n-are decât să îndepărteze viața din tematica sa, să o nesocotească cât poftește, asta nu înseamnă că ea nu rămâne, în actul său inaugural precum și în fiecare dintre demersurile sale ulterioare, o modalitate a acestei vieți absolute și că nu aparține acesteia. Ceea ce se schimbă așadar în același timp cu privirea pe care o aruncăm asupra sa este tocmai situația științei în relația sa cu domeniul culturii. Atâta vreme cât nu luăm în considerare decât intenția științifică modernă și
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
determinată științifică, ba mai mult, considerând-o ca fiind singura care există cu-adevărat, și în același timp singura cunoscută în mod riguros, universal valabilă, considerăm ca lipsit de importanță orice nu este ea, și mai cu seamă viața fenomenologică absolută. În măsura în care cultura este cultura vieții și o privește exclusiv, știința care îndepărtează din tematica sa și această viață, și dezvoltarea sa specifică, care este cultura însăși, rămâne pe de-a-ntregul străină acesteia. Relația dintre știință și cultură este o relație
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
altceva decât propriul său fundament. Dacă luăm în considerare cu mai multă atenție ceea ce știința nu ia niciodată în considerare fundamentul său și dacă îl raportăm cât se poate de explicit la dimensiunea ontologică ce este a sa, adică subiectivitatea absolută, ne vedem constrânși să răsturnăm relația dintre știință și cultură, care nu ni se mai dezvăluie sub forma excluderii, ci a inerenței lor reciproce. A opune științei, activității sale și producțiilor sale concrete condițiile transcendentale ale propriei sale posibilități, condiții
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]