2,199 matches
-
de a afla care este libertatea metafizică radicală. Ca atare, într-o suită de meditații, între 16 și 19 ani, depășind pe rând treptele care sclavizează sinele transcendental, și anume: eul empiric, zilnic, individuația ca atare; apoi diada finitudine-infinitudine, inclusiv absolutul (care este și el oprire, finitudine); mai sus antinomia ființă -neființă și trecând în final dincolo de posibil și imposibil am ajuns la desprinderea totală, "neatins și neatingând" în expresie eminesciană astfel că, în seara de 27 iulie 1942, a izbucnit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
umane 51 Logica internă 53 Armonia prozodică 55 Interacțiuni cu logica internă 55 Eliberarea metafizică 61 Lectura cosmică a poemului 65 Homo cosmicus. Uomo universale 67 Cosmicul în creațiile de artă 67 Stare poetică și deschidere vizionară 77 Poezia și absolutul 86 Bucuria poeziei 94 Celebrarea bucuriei de a trăi 94 Bucuria creației 101 Viața filozofică, viața poetică 108 Friedrich Nietzsche filozoful poet 115 Justiția poetică 127 Poezia reinstituie primordialitatea 129 Poetul causa sui 130 Alte hipostaze ale justiției poetice 132
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
ale femeii, exercitându-și puterea dominantè a trupului tânèr, arzètor și dornic, întețind ritmul, atent la rèsuflèrile ei fierbinți din ureche, simțindu-i brațele, înlènțuindu-l, accelerând fèrè grabè, pânè când, luându-și zborul din carne și atingând un fel de absolut imponderal al simțurilor, camera mateianè s-a aprins în strèlucirea unei explozii nemaivèzute de stele, rèsèritul instantaneu a mii de sori colorând cu raze întunericul din camerè al nopții, Dimineața surprinzându-ne în patul mateian de o persoanè, apoi, eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
unde voiai sè ajungi cu aceste calcule? La faptul, urmèrindu-i eu pe ecran cuvintele tastate, chiar în limba mea! Angel, când ai învèțat limba românè? La faptul cè timpul mèsurabil în secunde nu e purtètor de absolut! Dar nu doresc absolutul, Angel! Matei protesteazè, What do you want, Matei! I want my life back! Where is your life gone? I don’ț know! It stopped behind me somewhere! And now I try to find it! În the real world? Yes! It
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
solzii timpurilor golite de refulări, pline de dezamăgiri, de... poate mâine, această flamură a speranței care, după cum se știe, nu va fi înfiptă pe crenelurile cetății cucerite, pentru că orice cucerire înseamnă o dezamăgire la pătrat, vrei să guști din licoarea absolutului, deși el e atât de aproape, dar suntem orbi, el cântă, dar suntem surzi, el se retrage hotărât, dar se ascunde, așa cum te ascunzi Tu, Cel părăsit, Doamne, cât Ești de singur! Nu sunt singur, Mioara, sunt cu tine. Doamne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
lui Andrei Pleșu sau Teodor Baconsky. Așa cum scria Andrei Pleșu, „e nevoie de oarecare diletantism ca să-ți închipui că pentru a deosebi între magie și mistică, pentru a defini alchimia ca drum spre Piatra Filozofală și metafizica drept «știință a absolutului» trebuie să te «inspiri» din d-na Underhill și din Bergson“. Iar Teodor Baconsky observa că e nevoie de o considerabilă doză de antipatie față de Nae Ionescu pentru a crede că „Evelyn Underhill nu și-a preluat ea însăși clasificările
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
și minimal, formarea intelectuală a lui Nae Ionescu, ar fi aflat originea acestei idei mai adânc, la filozofii germani care au premers și inspirat Lebensphilosophie. Nu mai puțin stupefiantă este următoarea afirmație: atunci când Profesorul spune că misticul urmărește identificarea cu absolutul și că fundamentul atitudinii mistice este postulatul transcendenței, el reia idei formulate și reformulate continuu de Underhill. Ar fi putut spune că reia idei formulate de când lumea de către toți cei care au scris despre mistică. Lăsăm la o parte faptul
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
al iubirii, dar nu un scop al ei; iubirea există prin ea însăși. Activitatea mistică nu e condiționată nici de problema mântuirii, deși e un instrument în slujba acesteia. Ea e pur și simplu o funcție naturală a spiritului omenesc. Absolutul e punct de sosire al unei facultăți intrinseci omului. Acestea sunt idei filozofice care îi scapă d nei Underhill. Nae Ionescu răstoarnă termenii obișnuiți ai problemei. Din existența experienței mistice el deduce, subiectiv, existența absolutului. „Activitatea mistică există prin ea
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
funcție naturală a spiritului omenesc. Absolutul e punct de sosire al unei facultăți intrinseci omului. Acestea sunt idei filozofice care îi scapă d nei Underhill. Nae Ionescu răstoarnă termenii obișnuiți ai problemei. Din existența experienței mistice el deduce, subiectiv, existența absolutului. „Activitatea mistică există prin ea însăși, trăiește prin ea însăși, nu este un instrument: ea este drumul, calea, dar este calea după ce ai ajuns; o cale însă pe care trebuie să mergi fără ca să știi dacă ajungi undeva. Aceasta este
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
peste câțiva ani. Dar care sunt ideile și exemplele pe care Nae Ionescu le-ar „copia“ de la Bergson? 1. Știința cunoaște din afară înăuntru, în timp ce metafizica merge dinăuntru înspre afară. 2. Metafizica este și trebuie să fie o știință a absolutului. 3. Cunoașterea izvoarelor vieții, dobândită de metafizică, permite cunoașterea legii după care se vor desfășura evenimentele. 4. Un exemplu despre cunoașterea din afară și cea dinăuntru. (Acestuia îi găsește corespondentul - dar nu în literă, ci în „spirit“ - într-un exemplu
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
sprijinul ideii de cunoaștere organică a realității. (Acesta ar fi „parafrazarea“ unui exemplu dat de Bergson - nu în Introduction à la métaphysique - și comentat de Chevalier.) 6. Metafizica nu este numai o cunoaștere absolută a realității, ci o cunoaștere a absolutului pur și simplu. Ideea și-ar găsi echivalentul în articolul „Inconnaissable“, semnat de Bergson în Vocabulaire philosophique al lui André Lalande, citat de Chevalier.) 7. Distincția între înțelegere și cunoaștere. (Aceasta i-ar fi fost „sugerată“ de un comentariu al
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
și multă vreme n-am știut cum să-l fac să strălucească În plină lumină . Cuvântul m-a chemat! O adevărată amforă din care am băut mereu, mereu, mai Însetată de noi Înțelesuri. Dintotdeauna, poetul a râvnit la comuniunea cu absolutul. Dorința de a evada din spațiul cotidian, profan, limitat În spațiu imaginar, metafizic - a fost și este acerbă. Aici ești mai acasă ca oriunde. Cuvântul, acest miracol, a făcut posibilă aducerea la lumină a trărilor, sentimentelor și a făcut posibilă
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
dacă le-aș fi spus celor din Valea Verde că, în afară de Hoinarul pe care-l întâlniseră ei, eu eram, de fapt, în mod esențial, și Lupul Albastru, că adevărul spiritului meu avea această atribuție ireală și în legătură directă cu absolutul, nu m-ar fi crezut aproape nimeni. Poate nu m-ar fi crezut nici măcar Iasomia, deși ea ar fi trebuit să aibă o percepție care să depășească aparențele, pentru că avea acces la adevărul essential al naturii, la libertatea infinitului însă
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2901]
-
voi atinge scopul final, la care îndelung tot râvnesc. Nu se poate trăi fără un ideal, nimeni nu poate. Iubesc adevărul mai mult decât orice pe lume, căci adevărul este idealul meu, idealul este moartea mea, iar moartea este găsirea absolutului, ce doresc să fie al meu. Și, pe zi ce trece, tind tot mai mult înspre acest lucru, fiindcă cine dintre noi nu vrea să fie stăpân pe ce-i al său, iar mie mi se ascute tot mai aprig
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
viață. Mai mult, cunoscând, după cum am mai spus, învățătura creștină, el știa limpede ce le așteaptă pe sufletele sinucigașilor: temuta damnare eternă! Însă acesta deloc nu era de condamnat, căci el nu-și dorea altceva, decât un singur lucru: căutarea absolutului și aflarea lui, care, de altfel, constituia rostul pentru care lupta, dar cu ce preț se putea obține... Totuși, el era hotărât și își dădea prea bine seama că trebuie să aleagă, din două, pe una, că trebuie să chibzuiască
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
și, pe urmă, să las să-mi aparțină numai sufletul, în substanța căruia mă voi afunda și mă voi contopi pe deplin, căci doar el este, de fapt, acea palpitare de energie pură, ce te introduce în matricea primordială, redezvăluindu-ți absolutul, care pentru tine a fost creat, care dintotdeauna ți-a aparținut și care s-a ascuns vederii omului simplu doar din porunca unui tată atotputernic și egoist. Da! Însă, dacă m-ar auzi acum, toată gloata de teologi și-ar
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
este medic rezident la un spital dintr-un oraș de provincie, dar și el gândește la rându-i „ciudat și uimitor”, fiind un mare individualist, un idealist irecuperabil, un însetat de libertatea absolută „în acest regretabil veac”. Plecat în căutarea absolutului care i se refuză ostentativ, personajul are propria lui rețetă: întoarcerea către sine însuși, dublată de izolarea din cotidian, la fel ca și Silvestru din Patimă primejdioasă, care, cu inteligența sa remarcabilă, era un „idealist neegalat”. În Invidie mocnită, cadrul
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
fi în stare să pornim aceeași discuție! - Nu trebuie să ne irităm, căci ce am făcut este profund omenesc. Nu poți să susții tot timpul o stare funebră fără să intercalezi preocupări puerile. Educația noastră tâmpită ne-a dat iluzia absolutului, și de aceea suntem mereu nenorociți, descoperind că orice sentiment nu este decât aproximativ. - Aceasta nu-i decât o scuză deghizată, pentru a-ți împăca conștiința. Deci nu mă poți învinovăți pe mine că mă scuz. Atât timp cât ai
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
și respectat încă din tinerețe. Perseverând, am reușit să mă desprind complet de tot ceea ce se petrece în preajmă; nici un eveniment nu mă mai poate perturba atunci când lucrez și, cu timpul, voi desena litere de o perfecțiune dusă în pragul absolutului, dorința mea dintotdeauna. Să caligrafiez așa cum nu a mai reușit încă nimeni! Adică să găsesc, primul, formele optime pentru toate semnele grafice folosite în scrierea noastră, amănunt de care, până acum, nu cred că se fi ocupat, vreodată, cineva. Trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
făgăduinței. Precum șoarecele cu pisica se jucase inculpatul cu ei. Iar șoarecele, în ciuda așteptărilor, câștigase mereu. Încercau acum iarăși. Amăgiți de aceeași promisiune a lui. Și sperând ca, de data aceasta, ea să se materializeze. Situația devenise de un hilar absolut. Nu mai amintea prin nimic de o urmărire penală. Se transformase într-un bâlci. - Minți ! strigă procurorul. - Nici pomeneală, spuse inculpatul calm. - Mă, nu tu ai făcut-o, se sili ofițerul să rânjească. - Ba chiar eu. - Ai auzit-o de la
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93395]
-
dreptății! Și ce e dreptatea decât mănținerea dreptului? Și ce e dreptul decât echilibrul? Cumpănă și drept - amândouă echilibre - una a materiei, alta a spiritului. Dreptul e adevăr - virtutea e adevăr, nu cel relativ, care constată cum este, ci cel absolut, care este. Adevăr, drept, virtute, toate trei sunt așa de gemene încît ai crede că-s una. Pe cât de-adînc a căzut diamantul în mare pe-atâta trebuie și scos - și virtutea e-un diamant ce trebuie să-l scoți. Dar
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
IDEALISM ȘI MATERIALISM ["MATERIALIȘTII AU DOUĂ PROBLEME... "] 2255 Materialiștii au două probleme de rezolvat: Întîi: Daca materia, precum și-o imaginează (caracterul ei, mărginirea în trei dimensii și ponderabilitatea), e substanța și principiul fundamental al universului, atunci ea este = cu absolutul. Dar amîdouă calitățile ei {i [plus] p) divize prin numărul absolut (i [plus] p) dau zero. Nefiind în stare a cunoaște decât raporturi, materia însăși nu este decât o scară infinitezimală de raporturi - nimic mai mult, nimic mai puțin. Cele
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
a). Principiul unei substanțe indivize, eterne, întregi în univers, întregi în noi (ubicuitate în noi și în fiece ființă), numai din acesta se esplică, cu înlesnire putem zice, toate fenomenele. Din momentul în care am conceput această ideie - a independenței absolutului - esplicarea fenomenelor devine un fel de calcul a priori pe care esperiența nu are a-l confirma, ci a-l verifica. ["MONISM ȘI PLURALISM"] 2275B Da! chiar materialismul, fiind monist, e mai idealist decât oricare pluralism. Însă materialiștii să nu
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
reflectă în mintea * lui - in verbum * - câteșitrele calități[le] lui. De aceea la-nceput era Verbul - și Verbul era Dumnezeu și Dumnezeu era Verbul. [3] 2266 nevăzut - pretutindeni atotștiutor atotputernic ubicuitatea// lui Dumnezeu calitatea lui Dumnezeu Dumnezeu Kant Principiul independenței absolutului APA VIEȚEI DE VECI PÎNEA VIEȚII DE VECI Lumină Lumina lină 268 {EminescuOpXV 269} {EminescuOpXV 270} fi exact aceleași și nu vom putea constata nici o deosebire. Principiul independenței absolutului. Sau împărțim un kilometru într-o mie de părți, și fiecare
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
atotputernic ubicuitatea// lui Dumnezeu calitatea lui Dumnezeu Dumnezeu Kant Principiul independenței absolutului APA VIEȚEI DE VECI PÎNEA VIEȚII DE VECI Lumină Lumina lină 268 {EminescuOpXV 269} {EminescuOpXV 270} fi exact aceleași și nu vom putea constata nici o deosebire. Principiul independenței absolutului. Sau împărțim un kilometru într-o mie de părți, și fiecare din aceste părți e unitate-metru, sau împărțim un cot în o mie părți, raporturile matematice și geometrice între părți vor fi exact identice. Principiul independenței absolutului și începutul calculului
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]