11,260 matches
-
Acasa > Stihuri > Prietenie > ASCULTĂ IUBITO... Autor: Valeria Iacob Tamaș Publicat în: Ediția nr. 765 din 03 februarie 2013 Toate Articolele Autorului Ascultă iubito seara cum cade La fel ca și frunza-n păduri Tulnicul sună, inima-mi arde Aburi de ceață se-ntind pe măguri. Astăzi spre tine fac calea întoarsă Destul am umblat spre nicăieri Inima-n piept de dragoste-i arsă Fericit m-aș întoarce la clipa de ieri. Doamne ascultă, tulnicul sună, O clipă mai am
ASCULTĂ IUBITO... de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 765 din 03 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341374_a_342703]
-
jertfa/ noii primăveri” - scrie undeva Lazăr Lădariu, numindu-și un poem „Zăpezile de altădată”. Un poet fără vârstă, care vine acum cu un nou, fascinant, volum de versuri, în aceeași tinerească, perpetuă căutare de ideal, dizlocând faustic spații mari de abur, umăr la umăr, deasupra lumii celei de toate zilele, cu Margareta lui Bulgakov și îngerii albaștri ai lui Chagall. Vine Lazăr Lădariu, același, și totuși altul, cu „Vecerniile amiezii”, coborând din grădinile sale suspendate, de acolo, de pe culmile orașului, din
LAZĂR LĂDARIU-VECERNIILE AMIEZII de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 349 din 15 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341442_a_342771]
-
Dar în simțire clocotesc Vezuviu. Mă pierd că diamantul în pustie Și ispășesc păcate nefăcute. Pe gură mea de răi, în veșnicie Nu regăsesc cărările pierdute... MÂNA CE-A FOST O VIOARĂ Pe câmp amiroase a floare de răi Un abur curat răsărind din pământ Mi-atârnă un vis de o coama de vânt; Călcata mi-i târna de slobozii căi. Mi-e glasul firav fiindcă-i nechiotit Să dau mărturie cu el, nu văd rost De nici nu mai știu
CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 466 din 10 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341455_a_342784]
-
urmă înțelesese blegul că fost păcălit; măcar atât îl mai ducea mintea, dar înfurindu-se a dat bice caiilor și direcția glonț „LA CIOARA CHIOARĂ”. Aici s-a cinstit când cu unul, când cu altul până și-a pierdut capul în aburii băuturii și a-nceput să povestească în „șoaptă” (așa credea el), unui „amic” , lăudându-se cum a împușcat el banii, o adevărată avere... pe o nimica toată. - ...Auzi vericule, numai să-i înmoaie Didinica sulica lu’ conu Pan-de-li-ca... ha-ha-ha!... ca să
PARTEA A VIII-A PARIUL BLESTEMAT de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 769 din 07 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341402_a_342731]
-
comun și dublată în permanență de accentele grave ale unei meditații personale profunde. Fericirea este „Tot ce nu am uitat” între granițele imaginare ale acestei existențe telurice necognoscibile încă, și-ar răspunde probabil LEOPOLDINA, un miracol scoborât printre oameni din aburul cald al rugăciunii cuvântate cu lacrimi de amară suferință a inimii în fața tulburătoarelor și incontrolabilelor, totdeodată, taole de destin ... „Să ningă peste noi cu miei” în aceeași străveche limbă românească și nu doar azi, când zăpada spulberă în taină tăcerea
FIINŢĂ DIN FIINŢA POEZIEI NEMAIROSTITE AZI ... de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 718 din 18 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341432_a_342761]
-
țară, sentiment doar amorțit și păstrat undeva în cuferele scumpe ale sufletului și care are nevoie de un mic gest, de vibrația dulce a limbii, a dulcelui grai românesc, pentru a se încinge și a ieși la suprafață într-un abur ușor melancolic pe care autorul, cu o tehnică desăvârșită, reușește să-l surprindă perfect: „Satul meu, grădină dulce,/ Din tine nu m-aș mai duce,/ De mirosul florilor,/ De dragul feciorilor,/ De mirosul la o floare,/ De dragul la șezătoare”. Asemenea satelor
UN MANUAL DE IGIENĂ MORALĂ ŞI SPIRITUALĂ de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 342 din 08 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341475_a_342804]
-
Căzând prin mine veșnic m-aș tot duce, Tu răstignit pe mine ca pe-o cruce. Eu răstignit pe țipătul din Tine! ÎN APUSUL ÎN CARE CHIPUL MEU al cui e cântecul acesta alb în care stau ca într-un abur aici pe muntele suferinței urcând din văile întinse vai și cântecul meu este un abur păsările acestea care urcă veșnic din adâncul timpului cu ramuri de mirt înflorite în cioc mă privesc ca pe o statuie apoi își reiau mersul
POEMELE MUNTELUI ÎNCĂRCAT DE DRAGOSTE (1) de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 728 din 28 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341507_a_342836]
-
cruce. Eu răstignit pe țipătul din Tine! ÎN APUSUL ÎN CARE CHIPUL MEU al cui e cântecul acesta alb în care stau ca într-un abur aici pe muntele suferinței urcând din văile întinse vai și cântecul meu este un abur păsările acestea care urcă veșnic din adâncul timpului cu ramuri de mirt înflorite în cioc mă privesc ca pe o statuie apoi își reiau mersul greoi de pinguini și-n apusul în care chipul meu se recompune îmi aud clipele
POEMELE MUNTELUI ÎNCĂRCAT DE DRAGOSTE (1) de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 728 din 28 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341507_a_342836]
-
să-l refuz și-l beau ...tot încep deja să fiu mahmur euforia dragostei îmi dă fiori sunt beat de fericire o beție din care nu vreau să mă trezesc niciodată îmi place să mă-mbat de tine să respir aburii bahici ai dragostei prin tine și cu tine până la ultima respirație de mult căutăm să mă îmbăt dar nu am gasit băutură preferată acum că licoarea dragostei mi-ai servit-o din toată inima am devenit un..."alcoolic" Referință Bibliografica
PAHARUL DRAGOSTEI de VIOREL VINTILĂ în ediţia nr. 1112 din 16 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/342082_a_343411]
-
pentru că nu le înțelegem. Nici nu vrem să le înțelegem. Ne trăim copilăria. Noi acum levităm. Privim de sus Dunărea pe care înaintează leneș în amonte un remorcher cu un coș mare și negru care pufăie ca o locomotivă cu aburi, târând după el două șlepuri încărcate cu bușteni. Planăm ușor până la urmă pe cheul de piatră pe care, încălziți, ne așezăm în fund cu picioarele atârnate, privind în jos la fluviul tulbure care la doar câțiva centimetri de călcâiele noastre
DE IOAN GH. TOFAN (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1043 din 08 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342067_a_343396]
-
de fiind, eul cosmic se rupe de egoul teluric. Singurătatea domină peste tot ceea ce este lumesc, iar ploaia „țârârie”: „Pe-afară de stai / Te-năbuși de fum” (Pastel, 1965:38), fumul devenind gazul toxic al distrugerii eului, pentru că sufletul este un abur viu, o purificare a eului pregătit pentru călătoria în Univers, cu totul diferit de fumul înecăcios pierzător de viață. Clipele egoului sunt un țârâit veșnic, o scurgere a timpului într-un infinit cosmic unde „răgete lungi / Pornesc din ocol” (Pastel
SENSUL ONOMATOPEELOR ÎN CREAŢIA LIRICĂ BACOVIANĂ de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 807 din 17 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342188_a_343517]
-
lunii cum în liniștea nopții cărau sacii de la magazie la căruță și îi încărcau. Din când în când câte un câine buimac spărgea acea tăcere tainică a nopții cu lătratul lui răgușit. Caii erau înhămați la căruță și fornăiau scoțând aburi pe nări. Cum m-am îmbrăcat, m-am și ascuns după cuptor să nu mă simtă părinții și imediat ce tata a ieșit pe poartă cu căruța, iar mama a închis-o la loc intrând în casă, pe aci ți-e
CALATORI CLANDESTINI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 167 din 16 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341739_a_343068]
-
oasele păpușilor de lemn cu porumbul roșu, galben și albastru. Femeile și bărbații de porumb vedeau că zeii, aveau mintea divină și trăiau fericiți în Cerul Cristalin. Privirea lor cuprindea lumea întreagă. Zeii, geloși pe femeile oamenilor, au aruncat un abur pe pământ și le-au lăsat ochii încețoșați pe vecie, fiindcă nu voiau că oamenii să vadă, la orizontul misterului, cum fac ei lumea divină. Foto: „ Mister în Unu; Mister în Doi; Mister în Trei.” ( text prelucrat din Popol Vuh
OAMENII DIN PORUMB SI PAPUSILE DE LEMN de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 265 din 22 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341841_a_343170]
-
noroacoasa dracului! - Suntem bogati, Sergiule, suntem bogati, măi, tu auzi ce spun eu? Suntem pe dracu, tu ești bogată, eu tot un pârlit, fir-aș al dracului de bombalău, ia să văd eu ce pot face! Mă gândeam în timp ce toți aburii ieșeau din mine mai ceva ca diavolii dintr-o mănăstire la o procesiune de exorcizare. - Băi, fată, nu te juca cu focul! Nu te pune cu mafioții, că ăstia te găsesc și în gaură de șarpe, și în mormânt sapă
BANII, ĂŞTIA..., LUA-I-AR DRACU ! de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 556 din 09 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341940_a_343269]
-
mai mici, mai mărișori, cu danteluță ori fără, pe scaune sau pe masă, ei!, numai chiloței să fie! Aceeași melodie îmi suna la ureche (telefonul fiind pe noptieră, aproape de perna pe care capul meu inteligent, nevoie mare, era bramburit de aburii de tequila plină cu râme și de whiskeyul cu gust de ploșnițe intrate în menopauză). Cine dracu sună la ora asta matinală? Abia e 10. Ăștia nu știu că unii se mai și odihnesc, după o noapte de zbenguială cu
BANII, ĂŞTIA..., LUA-I-AR DRACU ! de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 556 din 09 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341940_a_343269]
-
în Cartea Lumii.” În partea dreaptă a mortului se înșiră, în funcție de gradul de rudenie membrii familiei: fiii, fiicele, nepoții, unchii și mătușile, iar în continuare restul membrilor tribului. Din vasul așezat pe un piedestal între Tabita și Corio ies deja aburi. Prin aceștia, iarba sacră ne indică faptul că cei duși dintre noi au pornit deja pe calea spre veșnicie. Ritualul este început de Corio: „O, tu, Papaios, zeu al cerului, O tu, Api, zeiță a pământului, Ajutați pe supusul vostru
TIMPURI ANCESTRALE (REVIZUITĂ) de ŞTEFANA IVĂNESCU în ediţia nr. 735 din 04 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342323_a_343652]
-
parcă plutesc, iar amintirile mă transpun cumva și ele. Iar el știe cum să asigure o atmosferă de siguranță, să mă facă să nu-mi fie frică. Cafeaua și situația neobișnuită pentru mine au făcut să-mi piară din cap aburii băuturii. Abia acum mi-am dat seama în ce m-am băgat. Este vina mea, m-am comportat ca o femeie ușoară și acum nu știu cum să dau înapoi! Chiar așa? O astfel de femeie și-ar face atâtea probleme? Sunt
SĂGEATA LUI CUPIDON IV (TITLU PROVIZORIU) de ŞTEFANA IVĂNESCU în ediţia nr. 752 din 21 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342333_a_343662]
-
de gene greu și cald ca un vis închizându-mi ochii molatec și-mi pare că nu a trecut decât o bătaie de pleoapă între ziua de astăzi și ziua de ieri cufundată în albul cețurilor sau poate doar în aburii proaspăt jupuitelor conștiințe afișate în editoriale sub pecetea intraductibilelor zâmbete eterna învârtire a pământului și-a lumii. LEVITAȚIE Traversez dimineața cețoasă cu noaptea neîndeajuns dormită scâncid agățată de poale și-mpedicându-mi pașii la semafor îmi opresc buimăceala lovind-o brusc fără
TIMPUL de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 748 din 17 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342381_a_343710]
-
oamenilor... Filmul începea cu secvențe terifiante în care niște omuleți mici și cu ochii oblici fabricau manual nasturi. Se arătau condițiile mizere de muncă, modul infam în care era exploatată munca unor copii, profiturile imense obținute de patroni, dar și aburii toxici care se ridicau când copiii pileau pietrele din care se făceau nasturi și cum mureau aceștia în chinuri tușind și vărsând sânge pe nas. Era însă doar începutul... Norii toxici se adunau în atmosferă și acopereau soarele... Pământul îngheța
RĂCIREA GLOBLĂ de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1246 din 30 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/342351_a_343680]
-
stricate... În orice caz, un tren nu poate exista fără această forță motrice care să-l pună în mișcare. Ce te faci, însă, atunci când locomotiva se crede mai deșteaptă - și este fără doar și poate - decât vagoanele? I se urcă aburii la sirenă și începe să fornăie a îngâmfare? Nu mai e de „nasul” ei funcția de forță de tracțiune. „Noi. Locomotivele, trebuie să ne disociem de prostime! Ideile noastre nu pot fi înțelese de toantele astea de vagoane! Ce, ele
LOCOMOTIVA de GABRIEL TODICĂ în ediţia nr. 1467 din 06 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/341595_a_342924]
-
Publicat în: Ediția nr. 1506 din 14 februarie 2015 Toate Articolele Autorului Norii-și mută zulufii străvezii Până-n închipuirile aprinse, Prin clipe zburdă imagini târzii Și-un ritual de-argint așterne vise... Din basm ceresc te lași dulce, subțire, Din aburi încâlciți ducând solii. Neliniștită ești,.. o amăgire, Pe topitura albă te menții! Toți te-așteptăm! Plutirea ta ne place Și admirăm extaticul tău zbor... Prin aer pur cobori lăsând o pace Pe timpu-ngreunat și răbdător. Alb smălțuit de ger ce
PE ÎNTINDERI DE ZĂPADĂ de LIA RUSE în ediţia nr. 1506 din 14 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/341629_a_342958]
-
mine lasă mereu câte un vers prelung nescris și puncte... multe puncte. trupuri rătăcesc între istorie și prezent undeva aproape de stația mașinilor din cartierul titanilor... candela arde. soarele ridică inimile alături de imaginile cerului în care vă întrevăd contururile acum de abur plăpând și dorul sapă în cântecul cenușiu al orașului odată al bucuriei...sapă... Anne Marie Bejliu, 14 februarie 2015 Referință Bibliografică: unde mai este armăsarul / Anne Marie Bejliu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1506, Anul V, 14 februarie 2015
UNDE MAI ESTE ARMĂSARUL de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1506 din 14 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/341628_a_342957]
-
și schimbări de ritm și scriitură derutante, Mariatereza sunt eu este o opera-vapor, în care încape orice, un fel de titanic din lumi suprapuse, care însă nu se va scufunda niciodată, pentru că este făcut dintr-o materie subtilă, hieratică, precum aburul din care se materializează zânele. Marian Ilea consideră că autoarea propune în romanul Bărbatul care mi-a ucis sufletul într-o joi un personaj masculin care bântuie într-o lume de femei având probabil nostalgia FEMEII. Stilul curat, scriitura lejeră
FLORICA BUD de FLORICA BUD în ediţia nr. 183 din 02 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341657_a_342986]
-
care o salcie gârbovită își purta în tihnă bătrânețile, Albert aducea îndată apa. Cana de tabla era umplută numai pe jumătate cu apă sălcie, urmând ca în ea, Mama Leana să toarne amestecul de cositor topit și cenușă. Sfârâitul și aburul ce se ridica din cană părea să impresioneze întodeauna pe cei prezenți. Copilul, căruia i se descânta, era în cele din urmă convins să soarbă trei înghițituri din cană. Albert gândea că el unul nu s-ar fi lăsat convins
I. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2011 din 03 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340523_a_341852]
-
-o vină Boris Marian Niciun comentariu: Sunetul 135 Iubirea nu-i numai dorință Este și dor nestins în timp Te simt cu-ntreaga mea ființă Te voi simți cândva, nefiind. In rest, toate sunt vorbe goale Si gesturi, clipe de abur greu, Să nu te-ncrezi în osanale Nu cred în laude dulci nici eu Iubindu-te-nțeleg frumosul Devine sfânt și păcătosul. Boris Marian Niciun comentariu: Sunetul 136 For Rhea, for ever Dacă venirea mea te tulbură, iubito, Eu am
SUNETE de BORIS MEHR în ediţia nr. 975 din 01 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/340546_a_341875]