6,575 matches
-
pentru care bătăile inimii i se accelerară gata să explodeze. Ce dracu’ Însemna asta? Unde Îi era Xanaxul? Și cum putea Lulu să afișeze o expresie voioasă când Îi spunea vești atât de groaznice? Creierul lui epuizat Încerca să-și accelereze activitatea, dar sfârșea În tot felul de fundături. Și nu putea să termine naibii cu expresia aia, „fără griji“? Aici trebuie să intervin. E adevărat că nici un american nu mai trecuse granița În Birmania prin Ruili de mult timp, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
care se adunaseră În Birmania după ce japonezii sărăciseră. Prin școala misionarilor Întâlnise o asistentă birmaneză cu ochi strălucitori care lucra la secția de chirurgie. Și ea vorbea o engleză impecabilă pentru că fusese adoptată de un cuplu britanic al cărui automobil accelerase fără vreun motiv aparent și-i lovise și ucisese părinții care fuseseră servitorii devotați ai cuplului adoptiv. Într-o zi, asistenta și trei misionari plecaseră cu mașina Într-un sat unde era un Început de epidemie de malarie printre noii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
puștile Îndreptate spre capetele bărbaților. —A fost un Nat, spuneau Încontinuu bărbații. Polițiștii le verificară actele, le confiscară cincizeci de dolari americani, două pături și cinci prosoape ale hotelului și-i Împinseră pe hoții de hoteluri Într-o dubă. Duba acceleră ducându-i În jos pe șoseaua ca o panglică neagră, pierzându-se curând În Întuneric. 8tc "8" Mai mult decât un truc cu cărți de joctc " Mai mult decât un truc cu cărți de joc" A pa lacului Inle este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
cu Cuțu-Cuțu Înghesuit Între ei. Wyatt și Wendy țineau pălăria de ratan ca pe o apărătoare de vânt. Din când În când, cele trei bărci păreau să se ia la Întrecere. —Hei! striga Vera În momentul În care barca ei accelera, și, când ceilalți se Întorceau să se uite la ea, le făcea poze. Ce idee bună. Și ceilalți căutară după aparate În genți. În depărtare, pe malurile lacului, copiii le făceau cu mâna stând lângă mamele lor aplecate deasupra rufelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
transmis prin stație cei de la Centru să-i contactăm în cazul în care ne simțim rău, a început să mă ia. În jur totul era întunecat. «Este aprinsă lumina?» A început să-mi curgă nasul, ritmul pulsului mi s-a accelerat. Deși nu eram răcit mă simțeam de parcă aș fi fost. I-am anunțat pe cei de la Centru: Se întâmplă ceva ciudat cu mine. Acestea sunt simptomele.» Mi-au spus că e destul de grav și că trebuie să iau metroul până la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
slabă, iar tunica lungă din lână cenușie, singura îmbrăcăminte pe care o avea, o arăta din plin. Chipul femeii, înconjurat de o chică sură, deasă și răvășită, era alungit și viguros; mari și neliniștitori îi erau ochii, cu privirea pătrunzătoare, accentuată de albastrul foarte deschis, în nuanța cerului. Avea nasul lung, ascuțit și obraznic, iar gura, cu buze subțiri, și-o ținea închisă strâns și întinsă într-un început de zâmbet. Tovarășii lui Balamber îl ajunseră, vociferând, în pragul ușii, nerăbdători
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
un sanctuar. (Vai! i-am spus, în adevăr, genialitatea asta...) Dar femeilor nu le place să fie tratate ca niște sanctuare, cu genuflexiuni și cădelnițări, chiar când tămâia e de cea mai bună calitate. Nu suntem sanctuare! Cuvintele astea ultime, accentuate în chip deosebit, erau nu-mai pentru romancier, ori și pentru avocatul lui? Ori numai pentru avocat? (Pe unele femei, admirația excesivă a celor înamorați de ele le incomodează. În faza culminantă a legăturii cu ea, Otilia mi-a mărturisit, într-
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
fie cele structurale, fie cele dobândite. Ideea, și la Ioan Holban - Op. cit.). Opera îl reprezintă pe autorul ei, marcat de eșecul existenței sale, conștient de deficitul de vitalitate. Frumusețea plastică, vitalitatea debordantă a femeii contrastează cu timiditatea organică a bărbatului, accentuată de conștiința bătrâneții și de ridicolul acestei posturi (iubirea între parteneri din generații diferite). Un personaj, bărbat de 40 de ani, ce-și reprimă disponibilitățile erotice este o realitate psihologică destul de curioasă în peisajul (și literar) românesc. Fenomenul poate să
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
abea mai pâlpâise În trupul său,Tony Pavone deschise ochii a doua zi către ora prânzului. Lengeria de corp, așternutul patului, În general totul În jurul bolnavului dovedea de fapt: zăcuse Într’o imensă băltoacă!! Avea o stare de slăbiciune puternic accentuată În timp ce capul Îl simțea golit de orice conținut. Roti În câteva rânduri privirile prin Încăpere Încercând să recunoască locul unde se află, eventual dacă mai este În viață având eternele halucinații ori este mort, visânduse În viață...!! Vederea Încă Îi
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
teren. Exact cum prevăzusem, am dat și aici peste un grup de scandalagii. Erau cei care o Întinseseră cu femeile. Am mai Încetinit vrînd să constat dacă se apropie de mine ceva urmăritori. CÎnd m-am simțit În siguranță, am accelerat brusc și am luat-o spre dig cu toată viteza. Mă Îngrijora zgomotul amenințător al motorului; parcă-l făcea cineva fărîmițe cu un baros. PÎnă la urmă, totul a fost bine. Aproape toți urmăritorii, care nu vroiau să piardă spectacolul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
șeful... Am neglijat să iau legătura și cu clienta mea... N-ar fi trebuit să fiu aici... dar nici n-aveam vreun motiv să mă aflu În altă parte... Timp pur... Timp cheltuit fără un țel anume... Ce lux! Am accelerat. Acul indicator al kilometrajului a urcat la nouăzeci și șase de kilometri. Simțeam vîntul la volan... Eram tot Încordat. Am avut senzația că mă trezesc Într-o zi care nu apare În calendar și Într-un loc ce nu-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
era suficient doar rolul de seducător. Cu timpul, va reacționa și ea adecvat. La momentul oportun Îi voi da bani și-i voi cere să Închidă mai de vreme și să mă ducă acasă la ea. Mișcările ei se vor accelera conform regulii și În cele din urmă vor atinge punctul culminant. Presupun că bărbatul va exploda, iar eu, firește, voi ieși din rol.... Nu prea-mi venea să plec de-aici, dar țineam să-mi regăsesc lumea de dincolo de curbă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
concomitent cu transferul puterii de decizie către ceea ce se numea organizația muncii asociate. În Iugoslavia, se profila pe atunci o gravă problemă economică, cu serioase urmări asupra relațiilor dintre republicile și regiunile autonome ce constituiau Federația. Era vorba despre discrepanțele accentuate în dezvoltarea economică a acestora. Nivelul dezvoltării economice a Republicii Croația era cu cca. 25% mai ridicat față de nivelul general al Federației. Cea mai mare discrepanță era, însă, între Republica Slovenia și Regiunea Autonomă Kosovo, între care raportul nivelului de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
Partea română a susținut, în cadrul reuniunii de la Varșovia (4 noiembrie 1990), ideile și propunerile vizând transformarea Tratatului de la Varșovia într-un tratat între state suverane, egale în drepturi cu atribuții de natură consultativă, desființarea treptată a organelor militare, care să accelereze crearea noilor structuri de securitate și colaborare în Europa"90. Protocolul, semnat la Praga, la 1 iulie 1991, de șefii de stat sau guvern din România, Bulgaria, Cehoslovacia, Polonia, Ungaria și U.R.S.S., "Protocolul privind încetarea valabilității Tratatului de prietenie
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
recunosc că deschiderea corespondenței într-o firmă de asigurări nu e ceva tocmai pasionant, a fost un început. Apoi m-a convins să merg la facultate și deodată viața mea s-a pus din nou în mișcare, pornind în ritm accelerat într-o direcție cu totul nouă. În scurt timp, am învățat să conduc, mi-am luat mașină, m-am tuns decent și nu foarte pretențios. Pe scurt, ceva mai târziu decât alții, mi-am pus viața în ordine. Capitolul 8tc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
la care să mă gândesc: rareori am orgasm când sunt prima dată cu un bărbat, dar, ce îmi făcea el, mișcările lente ale penisului lui lipit de mine, în mine, căldura și dorința și plăcerea urcând, înălțându-mă... Ritmul se accelera și doream mai mult. Mai repede, l-am implorat. Aidan, cred că o să... Se mișca din ce în ce mai repede înăuntrul meu, și eu eram purtată din ce în ce mai sus, spre culmi, apoi, după o secundă de pur neant, m-am dezintegrat, iradiată de o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
gura lui să înfăptuiască efectul binefăcător de calmare a durerii. —E mai bine? Nu. Surprinzător - funcționa întotdeauna. E grav, va trebui să îl scoatem. Sub ochii noștri, degetul mi s-a umflat și s-a îngroșat, ca într-un videoclip accelerat cu pâinea care crește. În același timp, și-a schimbat culoarea, din roșu în cenușiu, apoi în aproape negru. —Iisuse, a zis Aidan, asta chiar e grav, poate chiar va trebui să-l scoatem. Ar fi cazul să te ducem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
erau tot la șapte minute. Aveam să ajungem vreodată la cifra magică de cinci minute? Cred că ai nevoie să mergi puțin, am zis. Torcătoarea de Vrăjeli a zis că ar trebui să ne folosim de gravitație. Ar putea să accelereze lucrurile. Vrei să spui să ieșim afară? OK, lasă-mă doar să mă machiez. Nuuu! A ridicat mâna și mi-a întrerupt valul de obiecții. —Dar... —Hâc! Stop! Refuz să cobor ștacheta doar pentru că voi avea un copil. Cum îți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
nou cu ruj și și-a pudrat obrajii roșii. Cine-ar fi zis că travaliul îți strică imaginea? —Dă-te jos din pat și stai pe vine, am zis. La cursurile pentru Nașterea Perfectă ne învățaseră că statul pe vine accelerează dilatarea. —Gravitația îți e prietenă, i-am reamintit. Folosește-o. —Mulțumesc, oh, Torcătoare de Vrăjeli. Timpul a trecut încet ca într-un coșmar. Când contracțiile erau la un interval de două minute și jumătate, a zis: — Crezusem că durerea era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
După al treilea colț e alarmă roșie. La urma urmei, chiar în asta și constă paranoia. Alarmă roșie. Încui ușile și ferec ferestrele. Trec la măsuri de diversiune. Dau colțurile, să văd dacă mă vor urmări dând și ei colțurile. Accelerez... Sunt și cazuri când mă molipsesc de paranoia de la mașinile din fața mea: e posibil ca mașinile din fața mea să fie atinse de paranoia în cazul în care eu le-aș urmări. Uneori cred că mașina din spate crede că urmăresc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
tine, după tine. Am făcut brusc la dreapta pe o scurtătură nemaiîncercată până atunci, un unghi inedit desprins din rețeaua exterioară. Fiasco-ul era probabil primul vehicul care încercase această stradă toată dimineața. Macadamul părea ud, dar era uscat. Am accelerat îndreptându-mă spre intersecție, am călcat frâna și m-am trezit pe o pantă cu gheață neagră pe care aderența era zero. O microsecundă sau două am simțit zvâcnetul de satisfacție că Fiasco-ul era, în cele din urmă, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
și fantasme, care in de lipsa de credință; a doua prin îndepărtarea morală de la viața creștină. Cele două forme de nebunie nu sunt chiar așa de departe una de alta. Nebunia ca rătăcire prin lume și îndepărtare de sacru este accentuată și de apropierea ei de moarte. M. Foucault crede că nebunia e o prezență a morții. nebunia, care-și găsește exteriorizarea în urât, fie în înțelesul ei de figură tragică, fie în cel de conștiință critică, e moarte. Nebunul e
Monştri şi gargui în arta medievală. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Codrina-Laura Ioniţă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_943]
-
cum se nimereau. își ținea ochii mijiți în orașe ca Phoenix, pentru că ele îi ofereau din plin ocazia unor posibile aventuri cu tinerei înăltuți, blonduți spre brunet, iremediabil faliți. Așa că atunci când l-a văzut pe Vultur-în-Zbor, pulsul i s-a accelerat considerabil. Pentru Livia Cramm fiorul cuceririi nu-și pierduse niciodată farmecul. Hopa, s-a gândit ea. — Hei, tu de colo! Cel cu ochii mari! l-a strigat ea. Aloo! Vultur-în-Zbor s-a oprit din mersul lui agale, fără țintă, de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
ăsta de lucruri. — Nu, zise Vultur-în-Zbor. — în orice caz, spuse Virgil, încercând să pară încrezător, între noi fie vorba, ar trebui să fim în stare să le facem față. Gorful luase o hotărâre. Să nu se mai amestece. Dar putea accelera puțin lucrurile. Se plictisea. Deși prezența domnului Jones era foarte interesantă. DOUĂZECI ȘI PATRU Pământul se înălța din mare ca să-i întâmpine, dar era diferit de oricare alt sol sau pământ pe care-l văzuseră vreodată. Nu era atât solid, cât ne-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
găzduit de oricine se nimerea prin preajmă atunci când era obosit. Tocmai de-a lungul drumului său își croiau cale Virgil Jones și Vultur-în-Zbor, îndreptându-se spre comunitatea cea pestriță. Când au trecut pe lângă ferma retrasă, Vultur-în-Zbor și-a simțit pulsul accelerându-i-se. Luminile străluceau la ferestre de după perdelele subțiri ca niște insule calde, unde călătorul și-ar putea găsi adăpost. A privit plin de entuziasm înspre Virgil și era gata să dea glas bucuriei sale neașteptate. Dar fața tovarășului său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]