21,363 matches
-
sub formă de poem. Acestui gen îi va dedica în anul următor un volum întreg, splendid intitulat Trompeta cu surdină, în care „consonanțe lirice” se împletesc cu „eseuri în versuri albe” pentru a exprima „frământări interioare”, „fantezii cosmice” sau simple „accente educative”. Tot în 2007, apare ediția a doua, revăzută și adăugită, a volumului Lumina educației. Cartea de față a profesorului Vasile Fetescu urmează uneia apărută în 2006 la aceeași editură, inspirat intitulată (ca, de altfel, toate cărțile sale) Stropi de
Gânduri diamantine - Aforisme, cugetări, gânduri by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1185_a_2204]
-
politicienii sunt copiii care uzurpă autoritatea naturii, a părinților, a speciei, sunt dispuși să distrugă pur și simplu planeta. Ei sunt fiii risipitori de „a fi”, nu de „a avea”. Aici, verbul incisiv al autorului pare a se dezlănțui cu accente, tușe vituperante în chiar haina de cumințenie proverbială a aforsimului. „Cu cinstea și cu rușinea nu poți trăi într-o societate dominată de hoție și corupție.”, în care „demnitarii se preocupă mai mult de propria lor îmbogățire”, unde „domnește dezmățul
Gânduri diamantine - Aforisme, cugetări, gânduri by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1185_a_2204]
-
raportate toate celelalte manuscrise adiacente. A patra etapă a fost multiplicarea prin copiere și prin transmitere din generație în generație, pentru ca, în fine, ultima etapă, cea masoretică, să fie reprezentată de adăugarea la textul canonic a notelor critice, vocalelor și accentelor legate de pronunție. Așadar un periplu în cinci etape culminînd cu un codex, adică cu o antologie definitivă de scrieri în litera cărora se află mesajul lui Dumnezeu către poporul evreu. Transmiterea textului canonic prin intermediul manuscriselor. Astăzi, cînd spunem "manuscris
Truda masoretică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9428_a_10753]
-
Asta înseamnă că limbile actuale sunt tot mai puțin medii în interiorul cărora oamenii își duc viața și tot mai mult instrumente cărora aceiași oameni le dau o folosință pragmatică. Așa se explică cum, dintr-o relație de semnificare în care accentul cădea pe spiritul cunoașterii, sensul cuvintelor noastre s-a modificat pînă la a deveni niște unelte ce ascultă de spiritul puterii. Prin urmare, un lexicon ca cel de față nu e atît un instrument de lucru, cît un instrument de
Scleroza limbilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9452_a_10777]
-
reper major este chiar viziunea antropocentristă, chipul uman ca imagine coagulatoare a lumii, dar și ca reflex al asemănării divine. Prefigurările baroce se regăsesc în voluptatea inventarierii, în lăcomia descrierii formelor și în abia stăpînita expansiune de linii și de accente cromatice. Însă performanța sa nu stă nici în generozitatea memoriei și nici în capacitatea prefigurării. Ea se regăsește,în primul rînd, în reflexivitatea sa analitică. Nu ,,alegorii manieriste relativ simple" face Arcimboldo, cum prea grăbit afirmă Hocke, și nici nu
Gheorghiu și Arcimboldo by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9480_a_10805]
-
Ele sunt: 1. denarativizarea, 2. disoluția și 3. abstractizarea. În prima etapă, Ion Gheorghiu suprimă identitatea formelor integrate în portretele lui Arcimboldo; pești, animale, păsări, obiecte de recuzită și tot ceea ce înseamnă imagine descifrabilă se transformă în pete și în accente cromatice. Fără ca imaginea să sufere perturbări în ansamblul ei, percepția este astfel simplificată prin eliminarea fluctuației între parte și întreg. În cea de-a doua etapă, ansamblul însuși este pus în discuție. Forța de coeziune a elementelor slăbește în interiorul compoziției
Gheorghiu și Arcimboldo by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9480_a_10805]
-
între succesiunea de noi întâmplări, din sferă personală (Mite și familia lui, tovarășii de muncă, prietenii de pahar, eterna dragoste, Colivăreasa, și noua descoperire erotică, Norica); și modulația interioară a protagonistului, adâncit înlăuntru și analizându-se cu o crescândă disperare. Accentul psihologic și cel moral devin predominante. Miza romanului nu mai este evenimențială. Nota de spectaculos a episoadelor de până acum se va șterge cu totul, înecată fiind într-o senzație de năclăire, înnămolire fără scăpare. Scenele se lungesc și "băltesc
Viață de câine (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9518_a_10843]
-
aduce vîntul din larguri/ răvășind frunza măslinilor// păscîndu-și iezii printre stînci/ ca într-un dans pășesc/ canaanitele// cînd cad primele ploi/ răcorind dogoarea verii/ a pîine caldă/ și a must dulce de struguri/ miros sînii/ fetelor din Canaan" (Canaanitele). Asemenea accente îmblînzesc sau răscumpără tristețea, oboseala, amărăciunea. Două motive recurente (lacul de onix și ochii verzi ai iubitei), la care se adaugă mici adieri prerafaelite ("îngeri transparenți aprind făcliile de ceară" - Insula), fixează lirica lui Solo Juster în descendența simbolismului, îmbogățit
În descendența simbolismului by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/9524_a_10849]
-
Wilson în cel al bucătăresei Aksinia sau Natascha Petrinsky în cel al pușcăriașei Sonetka), spectacolul a cucerit îndată publicul italian. N-aș fi spus că succesul va fi atât de mare, fiind vorba de o capodoperă "dură" a modernității, cu accent mai puțin pe melosul cantabil și mai degrabă pe forța de ansamblu a construcției, și totuși aplauzele nu s-au sfârșit minute întregi. Definită ca "muzică neurastenică și mic-burgheză" de către "Pravda" din 28 ianuarie 1936, retrasă din spectacol și reluată
O seară la Scala din Milano by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/9529_a_10854]
-
iritare. Părea mai mult amuzat decât neliniștit. S-a auzit atunci un zăngănit ușor de oale, niște fălci mestecând, iar pe chipul lui a înflorit un surâs. Alte umbre famelice și furtive urmau să vină după noaptea aceea și curând accentul de Oxford și clienții în smoching aveau să rămână o amintire. O forță de atracție constantă și zilnică trăgea localul în jos; gustul pentru metamorfoze, pentru surprize și apatia ce se naște din anumite abandonuri îl împingeau pe Terence pe
Nicolas Bouvier L'usage du monde by Emanoil Marcu () [Corola-journal/Journalistic/9507_a_10832]
-
trecutul nu e decât un preambul al prezentului, o simplă anexă a lui. Toate teoriile din epocă despre proletcultism, înlocuit ulterior cu noțiunea de realism socialist pentru a acoperi partizanatul de clasă, dar desemnând în fond aceeași tendință ideologizantă, pun accentul pe aspectul de realism critic, existent ca atitudine pregnantă în viziunea realiștilor din secolul al XIX-lea de la care se revendică realiștii anilor ´50. O perfidie nu ne poate însă scăpa: realismul critic se exercită în Cronică de familie și
Perfidia realismului critic by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9520_a_10845]
-
natural și mai convingător, mai realist, mai savuros și mai atractiv decât în oricare dintre cărțile sale. Punctul de plecare este tot unul teoretic, cu deosebirea că, în ecuația elementară a legăturii dintre viață și literatură, scriitorul a pus acum accentul pe primul termen. Pariul simplu cu sine însuși a fost să realizeze un personaj feminin de anvergură. Complicațiile vin pe urmă. Miza e mai mare. Gheorghe Crăciun și-a propus să descopere cum este alcătuită o femeie, intrigat că acest
Savoarea impudorii by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9543_a_10868]
-
a face credibilă folosirea sa de către un activist comunist și mai ales cu intenția de a provoca un efect comic - o deformare tipică tendințelor limbii populare. Diftongul oa, rezultat al unei alternanțe fonetice produse în evoluția limbii române (condiționat de accent și de vocala din silaba următoare, în diverse forme gramaticale: frumos / frumoasă, domn / doamne! etc.) e conotat ca popular, acolo unde apare în variație cu conservarea sunetului o (bioloagă, filoloagă, doape, riboane, laptoape etc.). În mod special vocativul în -e
"Roacăre" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9545_a_10870]
-
miles to go before I sleep", și care îmi amintesc puțin, mutatis mutandis, de Vrăjitoarele din Eastwitch -, deschid posibilitatea apariției lui Death Rider, a lui Stuntman, a cowboyului rutier cu fața brăzdată de cicatrici, cu geaca de piele și cu accentul aspru al texanilor, voce guturală care trezește fiori și cu o mașină veche pe capota căreia se află desenat un cap de mort. Stuntman Mike se prezintă drept ceea ce-l arată numele, dar enumerarea filmelor în care a jucat, - susține
On the Road cu Tarantino by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9551_a_10876]
-
propun o viziune asupra ei. Pericolul este ca muzicalitatea vădită a cuvintelor să-l facă pe cititor să uite că, sub crusta unor cuvinte banale, se ascunde un riguros demers filosofic. În realitate, atunci cînd terminologia nu mai poate surprinde accentul dorit de autor, ea trebuie să fie înlocuită cu o expresivitate pe care numai plasticitatea firească a limbii vii o poate avea. De aceea, categoriile filozofice au un folos a cărui limită nu poate fi supraestimată, iar în momentul cînd
Venerabilul Șora by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9546_a_10871]
-
de vedere uman. Nu putem pretinde unui scriitor să facă din fiecare virgulă pusă pe hârtie o pledoarie pentru lichidarea suferințelor și nedreptăților lumii; și a-i raporta volutele stilistice (pe indiferent ce temă) la gâfâitul unui suferind e un accent strident, surprinzător la Livius Ciocârlie. Ai zice că, pe ultima sută de metri, maestrul exagerării frivole se răzbună pe criticul care l-a demontat atât de bine. Îl obligă să ia în serios tocmai conținutul și referentul de care reușise
"Apocalipticul" Cioran by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9564_a_10889]
-
Căutările religios-filosofice ale literatuirii ruse; Poetica textului artistic: aspecte teoretice și aplicate; Problemele poeticii lui Dostoievski; Destinul scriitorului: biografie și istorie; Dostoievski în conștiința artistică națională și mondială; Rusia - Occidentul - Orientul în dialogul culturilor; Provocările actuale și realitatea literaturii postsovietice.Accentul s-a pus pe dialog, care a prevalat chiar și în secțiile ce nu au fost supranumite "mese rotunde" (printre acestea din urmă, au figurat teme ca: Literatura rusă contemporană-stări și perspective; Concepțiile eshatologice ale lui Dostoeivski etc.). Cercetările dostoievskiene
Simpozion internațional 500 de ani de atestare a familiei Dostoievski by Albert Kovacs () [Corola-journal/Journalistic/9574_a_10899]
-
fluierului, tobelor, în sunetele inventate cu fel de fel de instrumente tradiționale. Femeile, ca două maici, oblojesc, jelesc, spală, mîngîie, alină. Timpul însuși este intolerant și amenință în strigătul strident al unui cuc ce înalță țipătul tuturor neputințelor din noi. Accentele muzicii din Oaș, mai aspră, imprimă un tip de emoție dincolo de verb. Privesc zbuciumul fragmentat al Vavei Ștefănescu și freamătul fustelor învîrtite nervos de bărbați. Stihii ale timpului meu. Prizonieri ai întunericului. Uneori, și sunetele o iau razna. Sînt dizarmonice
Prizonierat și alienare by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9549_a_10874]
-
fapt, realul în fictiv, înseamnă construcția unei simili-lumi, a unui univers al lui ca și cum." (p.431) Orice text literar construiește, în ultimă instanță, o simili-lume, dar mutația cu adevărat semnificativă mi se pare că ar consta într-o inversare a accentelor: dacă multă vreme pe primul loc s-a situat toposul "jocul ca lume", în ultima vreme "lumea ca joc" pare să fi căpătat o anvergură considerabilă. Distincția dintre aceaste dimensiuni este bine exploatată și nuanțată în capitolul consacrat lui Nichita
Post ludum by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/9568_a_10893]
-
a artizanatului ludic."( p.433) Capitolul consacrat lui Ion Barbu poate fi socotit, fără exagerare, una dintre cele mai importante contribuții din ultimul timp la exegeza barbiană. Reținem, pe lângă interpretarea extrem de nuanțată a artelor poetice de tipul Jocului secund (cu accent pe dimensiunea cultuală, cvasiliturgică a gestului poetic, înrudit ca statut cu un straniu ceremonial al inițierii în taine), evidențierea resorturilor ludice propriu-zise în cazul ciclului Isarlîk. Interesante sunt mai cu seamă concluziile pe care criticul le extrage din reliefarea valorilor
Post ludum by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/9568_a_10893]
-
cu plăcerea - nu rareori interesată - a autoflagelării. Par a fi departe de ziua de astăzi, exaltările tinerești ale lui Vasile Băncilă - om de litere născut în 1897 - față de dimensiunea românească a Transilvaniei (vol. IV, Ardealul adolescenței noastre, pp. 511 - 515), accentele puse pe etnic, dar și pe etic, credința aproape idealistă în ameliorarea omului prin educație și prin filozofie. Scrierile lui Vasile Băncilă înmănunchează idealurile generației de intelectuali afirmați după Primul Război Mondial, mulți dintre ei proveniți din alte orașe defile
O restituție: Vasile Băncilă by Mihai Sorin Rădulescu () [Corola-journal/Journalistic/9579_a_10904]
-
rastele de fier, migălos făcute, cu o pedanterie, cu o manie de gospodar, unde, lângă asfaltul neted, parcă spălat, oamenii își lasă libere bicicletele în trecere pe la vecini. Țiganii... Până și țiganii sunt altfel, disciplinați, curat îmbrăcați, respectuoși, cu un accent dur, unguresc. Centrul, parcă periat și el, cu aceeași manie, "boala civilizației"...fiindcă, "asta", care se vede aici, civilizația, e o "maladie", o apucătură, pe care niște sălbateci nu o pot avea... Din când în când potcoavele unui cal gras
Arad,1963(din carnetul de reporter, variantă) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9587_a_10912]
-
scriitoarea nu aparține acestei generații, dar scrisul său are elemente care se înscriu în trendul epocii) produce o spectaculoasă și, pentru mulți, deconcertantă mutație a mizei prozei. (Încă) Fidelă textualismului (fapt evident, cel puțin la nivelul acestui roman) ea mută accentul dinspre exterior - descrierea nudă, cinematografică, uneori ironică până la limita cinismului, a ceea ce se întâmplă în imediata noastă apropiere - spre interior - relatarea prin procedeul dicteului automat a succesiunii de gânduri, vise trăiri, obsesii, speranțe, neliniști culturale și existențiale. La fel ca
Cealaltă față a vieții by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9578_a_10903]
-
tată moldovean, să-și revendice și această tradiție fundată de Episcopul Inochentie Micu, la Blaj, acum două sute de ani. Nu cred că e nevoie să mai adaog ceva." Sub forma acestei epistole - Pecetea Blajului - este un veritabil poem în proză. Accentele de odă sunt prezente în introducere prin sublinierea omagiului de recunoștință pe care-l datorează cultura română lui Inochentie Micu, întemeietorul Blajului și inițiatorul vestitelor școli din Mica Romă ardeleană. Scriitorul mărturisește că nu poate adăuga ceva semnificativ la elogiul
Mircea Eliade despre Școlile Blajului by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/9597_a_10922]
-
pe care-l jucam în copilărie. De la discursul inaugural al primarului, inept și bombasticoid, la cel al liderului sindical, care are un post de radio unde pledează cauza de "înfrățire, de împletire culturală" româno-americană, avem un registru foarte variat de accente burlești amplificat de talibanizarea elementului autohton și piesajul rural de o sărăcie odioasă. Ca și în urmă cu 55 de ani, românii privesc venirea americanilor ca o misiune mesianică, unul chiar rostește un "Cristos a înviat", iar primarul le închină
Balcania Dream: Un certain regard by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9594_a_10919]