3,948 matches
-
de-o parte sau de alta. Sânt conștient, desigur, că atât marele prozator cât și tânărul gânditor au avut motivele lor, pur teoretice, desprinse de orice prezumție pamfletară, să folosească apelativul cu pricina. De asemenea, sânt perfect de acord că accepțiunea în care fiecare a folosit cuvântul "fascism" nu se suprapune nici conceptual, nici valoric cu a celuilalt, și mai ales nu se suprapune deloc peste accepția comună a termenului. Pentru primul, cuvântul are o anume conotație pozitivă, pentru celălalt, una
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
ținuta sa morală, spirituală, îl apropie mai mult de sfinți. Probabil acesta este și motivul pentru care profețiile nu sunt socotite a fi rezultatul unei divinări propriu-zise. Invocând Introducerea la Cartea Profetului Isaia din Biblie 10, Ilie Bădescu găsește câteva accepțiuni ale termenului profet. Dacă în înțelegerea curentă profetul este o "persoană care reprezintă voința lui Dumnezeu și este înzestrată cu puterea de a prezice viitorul"11, în Vechiul Testament "funcția prevestitoare a profetului nu este însușirea de prim plan a acestuia
Socioantropologia fenomenelor divinatorii by Cristina Gavriluţă () [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
ne îndreptățesc să spunem că un număr suficient de mare de oameni sunt dispuși să accepte și alte explicații mai "exotice" mai ales dacă ei se află în situații-limită. Dezastrul, boala, moartea, neînțelegerile de tot felul etc. sunt, în această accepțiune, dereglări ale unei ordini cosmice în care au intervenit forțe magice. De exemplu, boala nu este o consecință a acțiunii unor agenți patogeni, ci pur și simplu rezultatul unor uneltiri oculte. "Vin la mine și oameni bolnavi cărora le-a
Socioantropologia fenomenelor divinatorii by Cristina Gavriluţă () [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
de cunoscutul istoric al religiilor, ilustrează din plin faptul că orice etichetări și conotații pe care le primesc magia, divinația, astrologia etc. sunt relative și reprezintă puncte de vedere ce se circumscriu unor contexte socio-istorice precise. Însuși termenul știință capătă accepțiuni diferite. Aceasta nu înseamnă câtuși de puțin că unele pot fi mai bune decât altele. Sunt doar modalități distincte de a cunoaște, cerceta și explica lumea. Dacă acceptăm teoria lui Thomas Kuhn referitoare la progresul științific formulată în celebra lucrare
Socioantropologia fenomenelor divinatorii by Cristina Gavriluţă () [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
ale unor științe deja consacrate precum astrologia, alchimia etc. De exemplu, pentru a se stabili poziția exactă a astrelor pe cer se realizau complicate calcule matematice. Înseși criteriile de evaluare erau altele. Știința Evului Mediu avea o cu totul altă accepțiune și reprezentare față de cea modernă. Ea studia omul din punct de vedere holistic, fără a-l rupe de universul său magico-religios. Propunea o viziune integratoare și nu se sfia deloc să facă analogii și apropieri între realitățile fizice și cele
Socioantropologia fenomenelor divinatorii by Cristina Gavriluţă () [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
și activitatea motrică. Definirea cu exactitate a lor este o necesitate determinată de nevoia înțelegerii și integrării unitare a multiplelor aspecte ale activității domeniului. 2.1. Educația fizică De-a lungul timpului, literatura de specialitate menționează, pentru educația fizică, diverse accepțiuni. Prezentăm, mai jos, câteva dintre acestea: * ansamblul de măsuri întreprinse pentru perfecționarea aptitudinilor motrice ale oamenilor (Șiclovan, 1979, p. 51); * sistem de acțiuni pedagogice astfel organizate încât să contribuie la dezvoltarea aptitudinilor fizice ale omului, precum și perfecționarea morfo-funcțională (Matveev și
FUNDAMENTELE TEORETICE ALE EDUCAȚIEI FIZICE ȘI SPORTULUI by Adrian Cojocariu () [Corola-publishinghouse/Science/1271_a_2363]
-
1991, citat de Dragnea și Mate-Teodorescu, 2002, p. 4). O altă definiție este dată de Proteau, citat de aceiași autori (Dragnea și Mate Teodorescu, 2002, p. 4): În lucrarea Terminologia educației fizice și sportului (Alexe și colab., 1974), sportul primește accepțiunea de Subsistemele sportului Într-o clasificare mai veche (Șiclovan, 1979, Cârstea, 1993), se disting patru subsisteme ale sportului: 1. sportul pentru toți (cu caracter de masă); 2. baza de masă a sportului de performanță (reprezentată de sportul la copii și
FUNDAMENTELE TEORETICE ALE EDUCAȚIEI FIZICE ȘI SPORTULUI by Adrian Cojocariu () [Corola-publishinghouse/Science/1271_a_2363]
-
referă la activitatea elevilor sau sportivilor. Evident, în activitatea instructiv-educativă, rolul conducător îi revine evident profesorului de educație fizică sau antrenorului, iar de calitatea muncii lor depinde în cea mai mare măsură realizarea obiectivelor educației fizice și sportului. Învățarea, în accepțiunea largă, este un proces deosebit de complex, care se manifestă pe tot parcursul vieții individului și în care cunoștințele, odată elaborate, constituie suportul pentru asimilarea de noi cunoștințe (Epuran, Bîrjega citați de Albu, 1971, p. 146, 149). Prin învățare motrică înțelegem
FUNDAMENTELE TEORETICE ALE EDUCAȚIEI FIZICE ȘI SPORTULUI by Adrian Cojocariu () [Corola-publishinghouse/Science/1271_a_2363]
-
planuri: științific, cultural, artistic și sportiv. SISTEMUL MIJLOACELOR ÎN EDUCAȚIE FIZICĂ ȘI SPORT Pentru realizarea finalităților și obiectivelor educației fizice și sportului sunt utilizate mijloace, a căror valoare poate fi apreciată doar în activitatea practică. Noțiunea de mijloace a dobândit accepțiuni diferite, în funcție de domeniul în care este utilizat. Dacă în cadrul diverselor specialități cu caracter didactic este utilizat ca „instrument” care are aplicații cu funcții precise, în activitatea de educație fizică și sport se înțeleg acele „modele operaționale” prin care se înfăptuiesc
FUNDAMENTELE TEORETICE ALE EDUCAȚIEI FIZICE ȘI SPORTULUI by Adrian Cojocariu () [Corola-publishinghouse/Science/1271_a_2363]
-
comunicare de masă, mass-media și new media. Este cel mai bogat capitol teoretic al lucrării, defininind new media și conceptele caracteristice și, foarte important, identificând și descriind formelor new media. New media, expresie relativ recentă în domeniul comunicării, are o accepțiune mai largă sau mai îngustă, în funcție de gradul de percepție al teoreticienilor și practicienilor 3. Dezvoltarea Internetului, îndeosebi a rețelelor de socializare, a coincis cu apariția și expansiunea discursiva asupra new media și a noile tehnologii digitale. Capitolul al doilea, Comunicarea
New Media by IONELA CARMEN BOŞOTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/1115_a_2623]
-
receptarea) și folosindu-se de o tehnologie de difuzare (media) se adresează unei largi audiențe, într-un mod direct (căci partenerii comunicării sunt distanțați în spațiu sau timp) și unilateral (ceea ce exclude inversarea rolurilor de emițător și receptor"16. În accepțiunea lui J. D. Stappers, comunicarea în masă înseamnă "emitere de mesaje prin care emițătorul se adresează fără deosebire oricui, prin intermediul unui canal la care fiecare instanță receptoare are necondiționat acces, cel puțin în măsura în care accesul depinde de emițător"17. A. Silbermann
New Media by IONELA CARMEN BOŞOTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/1115_a_2623]
-
audiovizualul, entertaiment), cunoașterea în general, cunoștințele (knowledge) sau creațiile de ficțiune (filme, filme de televiziune, foiletoane). Este vorba, în acest ultim caz, despre situația creată de multiplicarea și diversificarea media, fenomene sesizabile la sfârșitul secolului al XX-lea. Cele trei accepțiuni ale termenului, redate mai sus, conduc spre teoria informației, formulată de C. Shannon și W. Weaver, autori ce pun accentul pe instituțiile pe care ziarele din secolul al XIX-lea le-au creat, adică jurnalismul, mass-media și magistralele informației. Ideea
New Media by IONELA CARMEN BOŞOTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/1115_a_2623]
-
nemijlocit nici cu o conotație axiologică (cu aceea a păcatului, a răului ca principiu, de exemplu), nici cu una gnoseo- sau praxiologică (cu aceea a minciunii, bunăoară), ci doar cu una strict ontologică (aceea a devenirii creatoare). Conform unei atare accepțiuni, ar trebui să recunoaștem că nu există devenire (progres) decît acolo unde există mișcare, tensiune, contradicție. Aceasta este rațiunea heraclitiană a lui panta rei: "totul curge". Ipoteza spinoziană că Dumnezeu își are toate cauzele în sine, sau dialectica hegeliană a
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
ascunse ale înșelăciunii Să ne întrebăm, o dată mai mult, și în acest context: în fapt, CE SENSURI PROFUNDE ocultează actul înșelăciunii primordiale? Ce se ascunde dincolo de actul aparent banal al înfruptării din mărul cunoașterii binelui și răului? În consens cu accepțiunile hermeneuticii religioase, semnificațiile simbolice ale actului căderii pot fi urmărite din trei perspective și anume [Popescu, Costache, 1997:162-177]: teologică, antropologică și cosmologică. • Perspectiva teologică acreditează ideea că în ciuda faptului că "a ales să trăiască diabolic (dezbinat, înșelat în propriile
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
1998:6]. Să fie adevărată ipoteza lui Hegel că "Edenul" nu este altceva decît o stare primitivă, pașnică în existența omului, neîncercat încă nici de obligația de trudi pămîntul, dar nici de viciile pe care cultura le impune? În această accepțiune, mitul căderii dobîndește o interpretare specială: păcatul echivalează cu pătrunderea omului în cultură, în civilizație, care nu ar face altceva decît să activeze potențe latente pe care omul le are prin naștere, dar pe care nu a avut încă prilejul
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
iată întrebarea căreia îi vom căuta răspunsul în cele ce urmează. O definiție de dicționar sugerează că termenul general de minciună reprezintă o "denaturare intenționată a adevărului, avînd de obicei ca scop înșelarea cuiva" [DEX, 1975:550]. În această generică accepțiune, minciuna este opusă adevărului, înțeles ca o "concordanță între cunoștințele noastre și realitatea obiectivă; oglindire fidelă a realității obiective în gîndire; ceea ce corespunde realității, ceea ce există sau s-a întîmplat în realitate" [DEX, 1975:11]. Rezultă de aici că minciuna
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
definește emanciparea ca asigurarea "libertății față de constrângeri neconștientizate, relații de dominație și condiții de comunicare și înțelegere distorsionate care refuză oamenilor capacitatea de a-și construi singuri viitorul prin intermediul voinței depline și al conștientizării". Ideea comună aflată la baza acestor accepțiuni este că emanciparea implică o căutare a autonomiei. "A fi liber", spune Linklater (1990a: 135), înseamnă "a te autodetermina sau a avea capacitatea de a iniția acțiunea. Obiectivul teoriei critice internaționale este așadar de a extinde capacitatea omului de a
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
SĂLCUDEAN Tudor Arghezi Discursul polemic Prefață de Ion DUR INSTITUTUL EUROPEAN 2009 Mamei mele, Elena, cu infinită gratitudine Cuprins Prefață. Discursul polemic arghezian (Ion Dur) / 9 1. Preliminarii / 15 2. Polemica și discursul polemic / 21 2.1. De la etimologie la accepțiunea literară modernă / 21 2.2. Discursul polemic o perspectivă interdisciplinară / 24 2.3. Polemica subiect de meditație și obiect de studiu / 30 2.4. Pamfletul și polemica: forma proximă și diferența specifică / 31 2.5. Când devine discursul polemic un
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
frazei, de brutalitatea, uneori pe dedesubt catifelată, a expresiei etc., fiind mereu ispitiți să reconstituim gestul din spatele cuvântului, să ajungem la spiritul lăuntric nu al ideii, ci al ideologiei (idea-logos) poetului-pamfletar. 2. Polemica și discursul polemic 1. De la etimologie la accepțiunea literară modernă. Deși filologia e responsabilă de semnificația și sensurile atribuite astăzi polemicii, o abordare a conceptului doar din această perspectivă este restrictivă și insuficientă. În încercarea de a circumscrie semantic termenul, de a-i cerceta accepțiunile, de a-i
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
De la etimologie la accepțiunea literară modernă. Deși filologia e responsabilă de semnificația și sensurile atribuite astăzi polemicii, o abordare a conceptului doar din această perspectivă este restrictivă și insuficientă. În încercarea de a circumscrie semantic termenul, de a-i cerceta accepțiunile, de a-i defini valențele comunicaționale, nu putem ignora aria științelor socio-umane, în mod special a antropologiei culturale, pentru că "polemica nu are vârstă sau, mai exact, ea are vârsta limbajului articulat. Traducere verbală a instinctului combativ inerent ființei umane cum
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
certitudine, oratoria antică, predica în mijlocul mulțimii, predica de amvon și discursurile de tribună (într-un cuvânt, retorica diacronică, sub multiplele ei forme de manifestare), pe de o parte, și presa, pe de altă parte, au conturat ferm, în timp, o accepțiune modernă care, astăzi, conferă polemicii un statut privilegiat dintr-o perspectivă interdisciplinară, dacă ne gândim doar la filosofia limbajului, la semiotică, la teoria discursului social sau la pragmatică. Cercetări ample 12 au relevat distincția dintre semnificația substantivului "polemică" și a
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
a treia (publicul), căreia i se conferă statutul de martor imparțial (terț). Din perspectiva teoriei sociale a discursului, polemica este definită ca "fapt istoric, o serie de acte discursive publicate și incluzând texte din aproape orice gen imaginabil"15. Această accepțiune a polemicii sugerează funcția sa de motor în dinamica evoluției culturale, în care o ordine, o ierarhie valorică, un curent etc. se substituie sau se impune altuia în urma confruntării. 2. Discursul polemic o perspectivă interdisciplinară. Cercetările teoretice relevă caracterul generic
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
principiu generator de literatură. Viziunea hegeliană este de departe cea mai radicală în acest sens26. Astăzi, din perspectiva lingvisticii semiotice și a filosofiei limbajului, ironia este privită ca o modalitate discursivă specifică, fără a-i fi eludate, evident, mai vechile accepțiuni dimpotrivă, înglobându-le într-o nouă și complexă abordare pe care o vom exploata în cercetarea publicisticii polemice argheziene. C) În ceea ce privește raportul dintre polemică și literatură, Annette Hayward, în États du polémique, subliniază funcția de infrastructură discursivă a polemicii, atâta vreme cât
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
polemicii în primul rând ca discurs social plurivalent, rezultat al întâlnirii scriitorului (homo aesteticus) cu homo politicus în postura gazetarului lider de opinie autorizat, personaj atât de activ și controversat în arena vieții publice de pretutindeni. Lui i se datorează accepțiunea actuală (indiferent de valorizare) a polemicii: dezbatere publică a problemelor (politice, artistice, sociale) fundamentale ale cetății. În acest punct în care discursul polemic ni se relevă și ca produs al presei în sfera opinabilului, e necesar să-i atașăm o
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
cuvântului "polemică", intrat pe filieră franceză, o dată cu nașterea presei autohtone și importurile masive din Franța postrevoluționară, i s-a atribuit aceeași semnificație, însă cu un sens ce va oscila între extremul peiorativ, validat de suburbanitatea și trivialul intervențiilor publice, și accepțiunea pozitivă, chiar meliorativă, care conferă polemicii un statut privilegiat într-o democrație și cultură autentice. Dacă la jumătatea secolului al XIX-lea, un gazetar român de vocație afirma că "unde nu este polemică, acolo nu este libertate, nu este cultură
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]