96,467 matches
-
tip poate să fie, și va fi - din exasperare - dacă nu se modifică ceva, iluzia că nu ne-ar putea salva decât mâna forte; prin urmare, din nou, un dictator. Deci, trebuie să renunțăm la orgoliul fără acoperire și să acceptăm - e vorba de Uniunea Europeană - un domn străin democratic și ferm. Cauza profundă a nereușitei noastre este aceea că suntem imaturi. Dacă exceptăm o scurtă perioadă de responsabilitate, măcar din secolul al XVI-lea încoace am fost tot timpul tutelați, tratați
Păreri inconfortabile by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/17259_a_18584]
-
asistăm la o omogenizare teritorială împotriva ei. Discuție televizată sespre incidentul detestabil de la Alba-Iulia. Intelectuali de marcă. Intelectualism. Nu se referă nici unul la fundal. Puși la cale sau nu, manifestanții ostili au făcut ecou câtorva milioane de nemulțumiți care, după ce acceptaseră că reforma este necesară, acum, tot mai săraci fiindcă ea nu înaintează (fiindcă înaintează, cred ei), se întorc, treptat, la mentalitatea din primăvara lui nouăzeci. Dacă le zicem mârlani, ne întoarcem și noi tot acolo, la totala lipsă de comunicare
Păreri inconfortabile by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/17259_a_18584]
-
o cultură amnezică și autistă cum era cea românească din primele decenii postbelice), dar reeditarea unei astfel de poziții critice astăzi îl pune pe Alex. Ștefănescu în conflict cu o întreagă literatură scrisă la noi din 1986 încoace. Fie că acceptăm sau nu realitatea fenomenului și utilitatea termenilor "postmodern/postmodernitate", nu se poate ocoli o cantitate importantă de literatură față de care aceea a lui Nichita Stănescu poate fi eventual considerată superioară calitativ, dar în nici un caz uimitoare prin îndrăzneală. În Jurnal
Carte în doi: Nichita Stănescu și Alex. Ștefănescu by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/17262_a_18587]
-
a cântărețului - conțin sugestii convingătoare căci vin dintr-o citire atentă a textului. Deschis către modernitate dar prudent în afirmații, Pântea răspunde întrebării despre limitele îngăduite inovării regizorale, căci deși a făcut unele montări îndrăznețe ("Rigoletto" în lumea interlopă) nu acceptă să iasă din litera partiturii și nici să schimbe relațiile fundamentale dintre eroi: flexibilitate, dar și fidelitate față de spiritul operei. Interesante sunt relatările despre activitatea pedagogica susținută de Pântea la Luxemburg, unde conduce clasa de operă de la Conservator. Un excurs
O oglindă fidelă by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/17306_a_18631]
-
și de vină mai e și gîndul că în acest loc moartea și-a găsit culcușul ei cel mai ilustru, sau ideal. De aceea, cînd nu sînt singur, și mă însoțește V., îmi vine inima la loc, și accept; da, accept, să fiu obraznic, voios și activ, ca toți turiștii ce năpădesc Cetatea eternă. Astfel, încît, în ziua aceea nu mai intrasem singur în bazilica San-Giovani in Laterano. La Giotto, mă oprisem ca de obicei; iar V., grăbit, mă îndemnase să
Penitenciario by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17307_a_18632]
-
ministrul vrea să-i mintă pe profesori, așa cum a fost acuzat de liderul unuia dintre sindicatele greviștilor. Dl Marga n-a riscat să se facă de rîs, după ce a demisionat și, fără a reveni de fapt asupra acestei decizii a acceptat să rămînă la post în urma cererii expres formulate de președintele Constantinescu. Nu e prima oară însă cînd un lider sindical se lasă luat de apă și, în numele așa-numitului parteneriat social, confundă acuzația cu insulta. Mandarinatul liderilor de sindicat în
Profesorul ca prim-ministru by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/17290_a_18615]
-
cînd lacrimele-n harpe, trec/ nu sînge ca de nalbe perne?/ Un sînge cade-n alb, - eterne,/ cînd lacrimile-n har, petrec?" (Șase șspre șapteț holorime sau speranța de a suprima șnepedepsitț aerul dintre cuvinte). Cu o nostalgică dispoziție, poetul-poet acceptă a funcționa ca un poet-prozator, sub zodia veacului al XIX-lea, în care un Nicolae Filimon, un Ion Ghica, un Al. Odobescu zugrăveau lumea lor într-o concretețe poroasă, într-o înșiruire de materii capabile a absorbi inefabile efluvii, într-
Poezia lui Șerban Foarță by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17261_a_18586]
-
său politic ajuns ministru (pare a fi Take Ionescu), se arată scîrbit de politică, încercînd să-și ajute prietenii cu burse în străinătate și alte avantaje folositoare. Doru al nostru, însă, vizitîndu-l la minister și purtînd o lungă convorbire, nu acceptă nimic, trăind după pofta inimii sale și a destinului său. Important e faptul că, repede, peste visările politice idealiste de odinioară s-a așternut uitarea, înlocuită fiind dar practicismul vieții aride. Din păcate, și acest poate cel mai relevabil roman
La răspîntie de veacuri by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17299_a_18624]
-
fi... Eu nici de tipărirea lor nu prea mă îngrijeam, lăsam manuscrisul la editură și gata. Ba mă căutau și pe acasă editorii... Țin minte cu Vlașinii, prima din serie, mă pomenesc că editorul îmi face o vizită, manuscrisul era acceptat și lăudat nu însă și finalul cu haiduci, nu prea mergea după capul lor... Mi-a cerut să-l schimb dar eu habar n-aveam de economia lor politică, asta prin '63... cică aș fi atemporală... în afara istoriei. Un an
La 90 de ani, Ioana Postelnicu de vorbă cu Ovidiu Genaru by Ovidiu Genaru () [Corola-journal/Journalistic/17267_a_18592]
-
familiare nouă: Tudor Arghezi, care-l recomandă pe tânăr lui Nae Ionescu, pentru un post de reporter la Cuvântul - ciudată întâmplare! - Cezar Petrescu primindu-l pe narator în redacția cotidianului oficial carlist România, după ce desfășoară, patetic, motivele din care a acceptat să-și pună numele pe frontispiciul ziarului, în plină dictatură a monarhului. Profesional, reporterul trebuie să se afle anume unde se întâmplă ceva extraordinar. La Breaza, la o ceremonie străjerească, patronată de primul străjer al țării - Carol al II-lea
Tinerețile romancierului by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/17302_a_18627]
-
rege". Capitolul XVII - "Mutilarea României, căderea regelui, măceluri și cutremure de pământ" - cu ploaia sa de evenimente este doar de două ori mai voluminos decât precedentul. Bineînțeles, memorialistul este îndrituit să refere la sine, după propria scară a percepțiilor. Încât acceptăm fără rezerve concluziile autorului: "Biblia vorbește de Abel victima lui Cain, ucigașul lui Abel, dar nu vorbește nicăieri de un al treilea frate, de mine, poetul român, care este și fratele victimei și fratele ucigașului." În acest prim volum de
Tinerețile romancierului by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/17302_a_18627]
-
Cum să nu-ți pese, intelectual român fiind, că Norman Manea, Z. Ornea, Vladimir Tismăneanu, Leon Volovici sînt proiectați în absurda, neverosimila, monstruoasa ipostază de conspiratori evrei urmărind distrugerea culturii române?! În ce mă privește, refuz să cred și să accept că e vorba de indiferență. Și nici teamă nu cred că e (teamă fie de "antisemiții" Manolescu, Liiceanu, Tudoran, fie de "puterea ocultă a evreilor"); mai degrabă o fremătătoare pîndă înfometată, de carnasiere mici, în așteptarea momentului cînd marile dihănii
Fără ieșire?! by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/17314_a_18639]
-
la guvernare dar și declarații de simpatie ale unora dintre fruntașii acestui partid față de PRM, în ultima vreme, această supărare ar trebui împărtășită de toate partidele care fac declarații populiste, ignorînd că acestea se bat cap în cap cu programul acceptat de România pentru aderare la Uniunea Europeană. Populismul înseamnă, în cazul României, spune Horia Alexandrescu, promisiuni fără acoperire de tip "măncare multă și ieftină, reîncadrarea minerilor disponibilizați, subvenții pentru coloșii industriali care ar fi trebuit să se închidă de ani de
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17310_a_18635]
-
și nici a "bijuteriilor coroanei", prime de miel, de porc, păstrarea IAS-urilor, nerestituirea integrală a imobilelor, pămînturilor ș.a.m.d.(...) Aici este esența populismului tradițional care frînează reforma autentică de exact 10 ani, dar care nu mai poate fi acceptată de nimeni și mai ales de Uniunea Europeană, cu care începem curînd negocierile de aderare." Că esența populismului e aceea definită de Horia Alexandrescu sîntem de acord, dar că nimeni nu mai poate accepta acest populism avem serioase îndoieli.
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17310_a_18635]
-
ani, dar care nu mai poate fi acceptată de nimeni și mai ales de Uniunea Europeană, cu care începem curînd negocierile de aderare." Că esența populismului e aceea definită de Horia Alexandrescu sîntem de acord, dar că nimeni nu mai poate accepta acest populism avem serioase îndoieli.
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17310_a_18635]
-
lună, o ruga pe mama că "dacă m-ai ajutat cu atîtea sacrificii pînă acum, ajută-mă încă pînă ce îmi voi sfîrși opera care îmi va face un renume european". La începutul lui decembrie 1929 o înștiința că a acceptat invitația profesorului său Dasgupta de a petrece cîteva săptămîni în casa acestuia, după obiceiul indian al relațiilor dintre maestru și discipol. Acest stagiu s-a prelungit, trăind, mîncînd și studiind în casa familiei Dasgupta. Era, cum îl înștiința pe tatăl
Din epistolarul Mircea Eliade by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17317_a_18642]
-
oficial, în țară, refuză categoric. Îi scria prezidentului Academiei: "Vă mulțumesc pentru invitația pe care mi-o faceți din partea Prezidiului Academiei de a vizita țara. Îngăduiți-mi să vă mărturisesc, cu toată sinceritatea, principalul motiv pentru care nu o pot accepta: ignorarea sistematică a scrierilor mele literare, istorice și filosofice în România. În România, dimpotrivă, scrierile mele, vechi și noi, sînt trecute sub tăcere. O dată la doi, trei ani, apar mici articole, de obicei în revistele din provincie. Știu că această
Din epistolarul Mircea Eliade by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17317_a_18642]
-
-ului să fie aceea a unui partid care să-și recunoască greșelile și care să le spună alegătorilor că vrea să fie reales pentru că nu-și va repeta greșelile. Oricum, o primă dovadă de înțelepciune ar fi ca PNȚCD să accepte discuții de la egal la egal cu ceilalți parteneri din Convenție.
Adevărații penețecediști by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/17345_a_18670]
-
de o parte mai multe interpretări, iar pe de alta le contrazice pe toate. În prim plan este adus cazul lui Horia Cantacuzino, personaj dostoievskian și camilpetrescian, deopotrivă, cu o presupusă descendență nobiliară, idealist cu puternice propensiuni autodestructive, incapabil să accepte realitatea și victimă, în ultimă instanță a acestei realități și a propriei imaginații. La începutul romanului, luăm cunoștință de dimensiunile cazului respectiv prin intermediul confesiunilor Ruxandrei, fosta iubită a lui Horia, aflată acum în Canada, beneficiind, așadar de privilegiul distanței, în
Universuri paralele by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/17351_a_18676]
-
fiind că pe lângă poloneză și germană mai cunoștea bine și engleza și franceza. Trimis la Lublin, apoi la Kattowice, în cele din urmă revine în Varșovia distrusă. Aici primește propunerea de a lucra în serviciile secrete externe poloneze. Marcel Reich acceptă și dă, acum, în carte, niște explicații: Dacă în acel moment, când încă se mai purta război cu Germania național-socialistă, aș fi refuzat apelul autorităților poloneze de a lucra în serviciul de informații externe - aș fi considerat faptul ca o
Cele două destine ale criticului by Amelia Pavel () [Corola-journal/Journalistic/17342_a_18667]
-
le trêtre poate fi asemănat tîlharului ce s-a căit pe cruce. Continuînd însă ambiguitatea perfect construită pe parcursul povestirii, ultima încercare ce i-a pregătit-o diavolul ispititor nu e martiriul salvator și regenerator - pe care era gata să-l accepte din convingere și chiar cu bucurie -, ci clemența acelora care se pregăteau a-i fi călăi și care - cu supremă generozitate - îi oferă posibilitatea de a scăpa de moarte și tortură, dacă acceptă să semneze, pentru a doua oară, pactul
Faust, cavalerul și struțocămila by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/17343_a_18668]
-
regenerator - pe care era gata să-l accepte din convingere și chiar cu bucurie -, ci clemența acelora care se pregăteau a-i fi călăi și care - cu supremă generozitate - îi oferă posibilitatea de a scăpa de moarte și tortură, dacă acceptă să semneze, pentru a doua oară, pactul. Iar condamnatul este de acord. De-abia acum pierzania - și alegerea care a determinat-o - sînt fără de întoarcere. În absolut, nu sîntem jucăria sorții, ci dotați, pînă la capăt, cu liber-arbitru, pare a
Faust, cavalerul și struțocămila by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/17343_a_18668]
-
uzinele și fabricile, pe care le-au dus la pieire în mod deliberat, și-au deschis propriile afaceri cu același profil, devenind ca prin farmec deosebit de prosperi. Finalul era previzibil, în condițiile haosului generalizat în care, conducătorii citadelelor industriale au acceptat, ca sub ochii lor să funcționeze o mulțime de societăți comerciale căpușă. Privatizarea acelor capacități de producție a fost cu cântec. Pionul principal, ministrul Privatizărilor, Ovidiu Mușetescu a trecut la cele veșnice, tocmai în timpul anchetelor ezitante. Complicii sunt de negăsit
Opriți măcelul. In: Editura Destine Literare by Ion Anton Datcu () [Corola-journal/Journalistic/82_a_228]
-
ani care au trecut s-au făcut afaceri colosale. Dar numai prin filiere politice, cu câteva excepții. S-au agonisit averi imense într un timp scurt, deoarece instituțiile statului au lăsat ochii în jos. O parte dintre exponenții lor au acceptat complicitatea cu infractorii. Chiar au fost filmați pentru a fi șantajați de răufăcători. În aceste condiții a început jefuirea economiei naționale. Magnații apăruți peste noapte nu făceau niciodată afaceri între ei. Era exclus. Ochii lor erau ațintiți numai spre vistieria
Opriți măcelul. In: Editura Destine Literare by Ion Anton Datcu () [Corola-journal/Journalistic/82_a_228]
-
Vasile Pop Negreșteanu, Constantin Piliuță și mulți alții fără autoritate, dar și artiști mult mai complecși cum sunt Ion Bitzan și Ion Șetran care, dintr-un oportunism care ar merita o atenție mai mare și o analiză mai amănunțită, au acceptat un negoț direct și explicit cu regimul. Cel de-al doilea segment îi includea pe artiștii oficiali în accepțiunea nepeiorativă a cuvîntului, adică pe acei artiști care au reușit să se facă acceptați atît la nivelul propagandei de partid, cît
După zece ani (II) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17358_a_18683]