3,016 matches
-
mierlei. De ce or fi așa triste ? Drumul și gândurile au apropiat-o de locul unde erau oamenii. Dumitru aruncă o privire, destul de preocupat, în direcția de unde fiica lui trebuia să apară. Ana știa că e așteptată. Nici vorbă de vreo adiere de vânt, nici de vreun tumult. Ca să evite o lovitură chiar în figură, tatăl ei se aruncă la pământ în afara cercului format . „ Vedeți-vă de treaba voastră, suntem oameni !„ Se răsuci sărind din nou în picioare , mai aproape de uneltele abandonate
OGLINDA VENEȚIANĂ de FLORICA PATAN în ediţia nr. 2244 din 21 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376789_a_378118]
-
Ștefan, un tânăr din satul Plaiul Dacilor se întorcea călare pe calul său alb din satul vecin, unde își ajutase bunicul, din partea mamei, la munca câmpului. Fermecat de minunățiile nopții, lăsase calul să meargă la pas. Pădurea fremăta ușor în adierea caldă a unei pale de vânt. Din când în când în depărtări se auzea huhurezul care tulbura cântecul melodios al privighetorii. Deodată pe lângă el trecu o pasăre de noapte fâlfâind din aripile-i mari. Tresări oarecum surprins, apoi se liniști
COMOARA DIN PĂDUREA ALBASTRĂ de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 2343 din 31 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376802_a_378131]
-
are nevoie și de un gest de afecțiune, de o floare, de o vorbă frumoasă, spusă într-un moment de intimitate... - Da, ai dreptate. Relația într-un cuplu este ca nisipul de pe plajă. Cât este liniște și nu este nicio adiere de vânt, rămâne acolo unde l-a așezat natura. Cum se stârnește din senin o boare de vânt, cum începe să se miște, să se spulbere și să se împrăștie. Așa este și într-o relație, chiar și în căsnicie
ROMAN PREMIAT DE L.S.R. ÎN 2012 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2334 din 22 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376786_a_378115]
-
lase pe acest maestru al simțurilor să-i descopere toate necunoscutele. Dispăruseră și celelalte două textile ce mai acopereau câte ceva din materialul de studiu al bărbatului de lângă ea, dezvelindu-i corpul ca pe un trunchi mlădios de salcie, aflat în adierea vântului de vară. Mângâierile și sărutările lui erau ca o alizee ce-i alinta cu gingășie corpul. Îi plăcea să se lase mângâiată de aceste adieri ușoare și pline de senzații de nedescris în cuvinte. Buzele lui Ștefan se abătură
ROMAN PREMIAT DE L.S.R. ÎN 2012 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2334 din 22 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376786_a_378115]
-
de lângă ea, dezvelindu-i corpul ca pe un trunchi mlădios de salcie, aflat în adierea vântului de vară. Mângâierile și sărutările lui erau ca o alizee ce-i alinta cu gingășie corpul. Îi plăcea să se lase mângâiată de aceste adieri ușoare și pline de senzații de nedescris în cuvinte. Buzele lui Ștefan se abătură cu insistență asupra sânilor și mesteca cu grijă între dinți mameloanele, ca apoi să le liniștească zvâcnetul cu vârful limbii. Le simțea cum se întăresc și
ROMAN PREMIAT DE L.S.R. ÎN 2012 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2334 din 22 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376786_a_378115]
-
tot ce se întâmpla în jurul său. Visa că se află în brațele bărbatului ce o plimba pe ringul de dans ca într-o plutire și ea îi șoptea la ureche: - “Iubitule, tu nu știi, dar eu acum sunt ca o adiere a brizei care-ți șoptește suspinând de dor, numele în noapte, când nisipul umed mi se împletește în părul răsfirat peste umerii goi, dezmierdați de răcoarea mării. Sunt marea care-ți sărută buzele înfierbântate de arșița iubirii încă nenăscute sau
ROMAN PREMIAT DE L.S.R. ÎN 2012 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2332 din 20 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376781_a_378110]
-
farul ce luminează-n noapte, Iar eu să fiu smochinul cu roade bune, coapte, Să fii stânca pe care să îmi așez piciorul, Când neputința-mi sapă în inimă fiorul. Un stâlp de foc, Isuse, un nor, o mângâiere, O adiere caldă ce-n duh îmi dă putere, Un alfa și omega pecetluindu-mi starea, Un susur blând, subțire, prin care-aud chemarea. Astfel, în modelare, ca lutul de pe roată, Să înțeleg menirea de humă prelucrată, Când în cuptorul vieții mă arzi
TU EȘTI A MEA IUBIRE! de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 2144 din 13 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376945_a_378274]
-
Acasa > Poeme > Emotie > ÎN RAI, INFERN Autor: Chiricea Ciprian Ionuț Publicat în: Ediția nr. 2356 din 13 iunie 2017 Toate Articolele Autorului În Rai, infern Ale tale buze, petale de parfum, Ca o adiere caldă de vânt, Pe al meu obraz, al tău sărut. Te-aș săruta până în zori De-aș avea aripi să zbor La tine-n iatac eu să cobor Privirea-mi aruncată spre tine o zeiță, Și norii o simt îndurerată
ÎN RAI, INFERN de CHIRICEA CIPRIAN IONUȚ în ediţia nr. 2356 din 13 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376957_a_378286]
-
Autor: Cristina P. Korys Publicat în: Ediția nr. 2166 din 05 decembrie 2016 Toate Articolele Autorului Am întrebat timpul de ce trece mereu lăsând în urma-i chipuri acoperite de vălu-i misterios... Mi-a răspuns șoptind duios, printre frunze ruginii căzute și adieri târzii de toamnă, împletite cu primii fulgi din iarna ce străbate în zări, dansând lin, că nu există drum al vieții dus-întors... Apoi am întrebat timpul de ce tristețile din inimi nu sunt trecătoare asemeni lui, ci acestea se citesc mereu
DIALOG CU TIMPUL de CRISTINA P. KORYS în ediţia nr. 2166 din 05 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376939_a_378268]
-
o văzu ieșind din apa mării, unde o coborî dar nu-i dădu drumul din brațe. - Ce faci? Șopti nedumerită? N-avem voie... El îi acoperi gura cu un sărut pătimaș. Înlănțuiți într-o îmbrățișare tandră de îndrăgostiți, răcoriți de adierea vântului ce încrețea valurile mării, pășeau pe dig ca doi soldăței în timpul defilării. Având pașii mai mici, la un moment dat Dalia zgribulită de frig, îl călcă pe Ștefan pe picior. - Scuză-mă. Nu a fost cu intenție. Te-a
ROMAN PREMIAT DE L.S.R. ÎN 2012 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2344 din 01 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376807_a_378136]
-
Sentiment > N-AM VRUT DECÂT... Autor: Gabriela Mimi Boroianu Publicat în: Ediția nr. 1492 din 31 ianuarie 2015 Toate Articolele Autorului N-am vrut sa fiu decât o mângâiere Un zâmbet răsărit la orizont Sărutul ce-i pe buze-o adiere Ce visele trezește-n gândul tont. * N-am vrut să fiu decât geana speranței Ce fâlfâie-n fiorii adormiți Când se prăvale muntele credinței În haosul căscat de umilinți. * N-am vrut decât să îți devin refugiu Din calea celor
N-AM VRUT DECÂT... de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 1492 din 31 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377028_a_378357]
-
Acasa > Poeme > Antologie > FLOR DE TRANDAFIR Autor: Virgil Ciucă Publicat în: Ediția nr. 1473 din 12 ianuarie 2015 Toate Articolele Autorului Flori de trandafir Mă-mbată fl ori de trandafir La ceasul de vecernicie Când adierea de zefir Îmi cată-un loc de sihăstrie Mă-mbată fl ori de trandafir La ceasul unei seri tăcute Când sunetul unui clavir Recheamă amintiri plăcute Aromele de trandafir Nu s-au schimbat nici în exil Când gust otrava din
FLOR DE TRANDAFIR de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 1473 din 12 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377069_a_378398]
-
obrăjorii, Ce străluceau ca niște mărțișoare. C-un ultim viscol o mai ceartă încă Și vrea s-o-nchidă-n casa-i de cleștare, Dar peste toate, o liniște adâncă, Se-așează ca final la încleștare. O rază ici, un toporaș acolo, O adiere, un petec de senin, Cu glasu-i gureș, prinde un tremolo, O turturea ascunsă-n rozmarin: - E primăvară-n suflet și afară! Hai, iarnă ! Nu mai fii așa geloasă! E timpul pentru-o nouă primăvară, Oricât ai vrea să fii de
IARNĂ PRICINOASĂ de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1534 din 14 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377830_a_379159]
-
buze hulpav mă înfrupt ce rai ți-s sânii ei mă amăgesc cerșind săruturi și priviri vorace blândețea mâinii când îi asupresc stârnește simțuri trupul să-ți îmbrace *** regăsire soarbe gura lăcomită sân cerșind-o de sub ie susură a bucurie adiere molcomită vorbe dulci spuse-ntr-o doară ars sub sărutări obrazul ochii-și potolesc necazul sub atingerea ușoară mi te dărui, cad veșminte șoaptele devin tăceri asupriți de mângâieri la nimic nu luăm aminte *** Ciclul "Dragobete" Volumul "Ucenic în dragoste
IUBIREA de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1513 din 21 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377848_a_379177]
-
floare, Cu roua pe ochii ei triști, Ieri era o sărbătoare, Astăzi lujerii-s stinși. Petale luate în zboruri, De vântul ce-aleargă pribeag, Spre stele pleacă în stoluri, Speranțe și tot ce-i e drag. Se clatină și-n adiere, Visând la primăveri în zori, Se lasă-n a cerului vrere, Plângând acoperită de nori. Aripa unui fluture-o trezește, Din amorțire și-i e dor, De veri frumoase ca-n poveste, Pe cer se-nalță un cocor. A mai
MOR PESCĂRUŞII de ADRIANA TOMONI în ediţia nr. 1396 din 27 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377863_a_379192]
-
de asediul ziariștilor. Îngrijitoarea tăcuse tot drumul. Parcă își epuizase bruma de resurse repetându-și nevinovăția. Privindu-i pielea feței, aveai impresia că e un pergament vechi care, dacă nu e manipulat cu grijă, se poate spulbera la o simplă adiere de vânt. Și, mai ciudați decât orice, îi erau ochii. Arareori și-i ațintea asupra cuiva, poate doar accidental, dar când o făcea, un violet straniu îl împresura pe cel din fața ei, tăindu-i acestuia din urmă respirația pentru bune
LOCUL AL II-LEA LA CONCURSUL PREMIILE ARS POETICA 2014 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1479 din 18 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377856_a_379185]
-
în viață cu dragostea odată... Era așa frumoasă...cu ochi strălucitori Și straie de lumină țesute în culori... Purta pe cap cunună de pace nesfârșită Și-n jurul ei mulțimea o adora uimită Iar glasul ei...o...glasul era o adiere Ce revărsa în inimi speranță și putere... Dar astăzi unde-i oare? Pe unde rătăcește? Pe care țărm pustiu trecutul și-l jelește? O caut cu-atâta dor...spre depărtări o strig Dar ea mai rătăcește prin noapte și prin
UNDE-I OARE DRAGOSTEA? de MARIA LUCA în ediţia nr. 1450 din 20 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377886_a_379215]
-
DOAMNE, PETALA DE CAIS ! Stau ca un nor în brațele-ntinse ale cerului, din caierul meu torcând iubire Ție ... Din imensitatea cea fără de hotar, atinge-mi fruntea să-Ți simt primăvara, ce mă-miresmeză cu prospețimea ei ... Sunt rugul aprins de adierea Ta ... În fiecare rază a Ta, reînvie lin pământul, și chiuie Stejarul ... A răsărit o ghindă ! În roua Duhului Tău Sfânt m-am cufundat și mugurul mi s-a deschis în dalbă floare, înmiresmată de dor, de drag, de Tine
CINSTIREA FECIOAREI MARIA ÎN SLOVA MARILOR POEŢI CREŞTINI (2) de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1348 din 09 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377926_a_379255]
-
26 februarie 2016 Toate Articolele Autorului ARITMETICĂ Prea multe zile adunăm întruna, Iar nopțile-s din ce în ce mai rare, Când soarele coboară peste zare, Iar ceru-și pierde stelele și luna. Să înmulțim serbări în calendare, Duminică să fie-ntotdeauna, Să vină adiere, nu furtuna, Să crească râul, să se facă mare. Apoi scăderea să ne fie testul Prin care să găsim acea măsură, Ca să ne folosim mai bine restul, Să ne privim în ochi fără de ură. Abia atunci vom ști să facem
ARITMETICĂ de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1883 din 26 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378031_a_379360]
-
al păsărilor Cum adie vântu, în brazi Liniștea îndoind-o în fagi Nu vreau oameni mari în jur Vreau doar suflet pur de copii nealterați de realitatea vieții de cruzimea existenței să nu simt că viața-i luptă ci doar adiere sfîntă de priviri și mângâieri de atingeri moi în doi de alergat pe văi și dealuri de iubit sensul din daruri dar ce l-am primit în dar să facem din viață altar de anghel zamfir dan Referință Bibliografică: altarul
ALTARUL VIEŢII de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 1988 din 10 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378077_a_379406]
-
în: Ediția nr. 2005 din 27 iunie 2016 Toate Articolele Autorului A venit vara și odată cu ea, vremea caniculară! Vedetele sezonului sunt acum, ochelarii și pălăriile de soare, dar și evantaiele. Acestea din urmă le oferă doamnelor și domnișoarelor o adiere de răcoare în cel mai călduros anotimp al anului. Nu doar funcțional, ci și la modă, evantaiul a fost, dintotdeauna, un accesoriu purtat de regine, aristocrate, burgheze, dar și de femeile obișnuite. Primele evantaie au apărut în Orient, în China
EVANTAIUL – CULOARE, DANTELĂ ȘI ELEGANȚĂ ÎNTR-O BAGATELĂ PARFUMATĂ de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 2005 din 27 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378066_a_379395]
-
și înainte de a ne naște și multe lacrimi tot au curs șuvoi... Cruci tot sunt și cele-nfipte în al nostru timp și cruci vor fi și după noi... Așa vor fi, întotdeauna! Cu fiecare cruce pleacă un gând, pleacă o adiere ca o amintire, pleacă un suflet, mai apropiat, ori mai depărtat de noi, un suflet, care... a însemnat un ceva pentru tine ori pentru mine sau pentru alții, mulți - cunoscuți ori necunoscuți - pierduți în mulțime, dar cu suflet asemeni nouă
SĂ NU UITĂM CRUCILE! de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1351 din 12 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376368_a_377697]
-
soarbă roua de pe flori, urechea mai poate să asculte un cântec lin, uitând de tot și toate, ochiul mai poate să se înveselească la culorile vieții, să privească seninul cerului cu oceanul de stele, obrajii pot să se bucure de adierea unui vânticel cu miresme de primăvară, să se lase mângâiați de seninul dimineților însorite și nu de puține ori se poate întâmpla să-și piardă firea trăind la temperaturi înalte ca în anii tinereții.ˮ Liliacul înflorit la umbra înserării
SCRIERILE ELENEI BUICĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1363 din 24 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376393_a_377722]
-
Căci zborul mi s-a frânt, Dă-mi mâna, mamă, să pot păși prin viață, Să nu mă duc lăsat de val, Căci ce e val ca valul piere, Când peste tot se-așterne iar tăcere, Azi vreau o dulce adiere, din lumina ta. Mamă, tu ești iubire și candoare, Prin rugăciuni m-ai ridicat, chiar și din mare, În drumul meu au apărut din nou poveri Ajută-mă și ușurează- mi calea mea, Prin mâna ta am învățat ca să iubesc
POEME DE SUFLET (1) de CLAUDIA BOTA în ediţia nr. 1951 din 04 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/376521_a_377850]
-
bine, Mâinile Tale iradiază; căldură și viață. Dacă-s trist numai Tu, îmi redai vindecare... Căci acum norii grei s-au risipit Doamne, Tu m-ai înălțat La lumină din păcat, Tu ești Lumină din cer, prin Cuvânt, Putere în adierea glasului nedeslușit, Glasurile m-au împresurat Iar norii I-ai risipit, Printr-un cer infinit. ------------------------------- BOTA, Claudia, artist plastic și poet, născuta la 20 decembrie 1969. Profesor de religie la Școala Gimnazială „Luceafărul" din București.Preocupări artistice: poezia și pictura
POEME DE SUFLET (1) de CLAUDIA BOTA în ediţia nr. 1951 din 04 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/376521_a_377850]