2,436 matches
-
și își asumă pe Hefaistos, "singurul muncitor din Olimp", ori o îndrăgește pe Atena, "căreia nu i se cunoștea nicio legătură". Pentru el adevărata religie era socialismul care, "ca orice religie la început, le excludea pe toate celelalte". Devenit adolescent, admiratorul lui Voltaire și Rousseau, André își va decepționa tatăl prin incapacitatea de a se adapta mediului liceal, idee refuzată cu îndârjire de mama sa, care va pune totul pe seama "lipsei de înțelegere a profesorilor" și a "climatului de la Paris", pentru că
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
avem în vedere ceea ce eu mi-am propus. Perspectiva ce se conturează asupra lui Steinhardt în urma acestor interviuri e una care are la bază trei coordonate, pe care în mod generic îmi permit să le cataloghez ca fiind cea a admiratorului, cea a apropiatului binefăcător, respectiv cea a specialistului. În ceea ce-l privește pe admirator, acesta e pr. prof. Radu Dorin Micu (profesor de religie la cel mai prestigios colegiu maramureșean, Colegiul Național "Gheorghe Șincai"). Dialogul cu acesta e, de fapt
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
Steinhardt în urma acestor interviuri e una care are la bază trei coordonate, pe care în mod generic îmi permit să le cataloghez ca fiind cea a admiratorului, cea a apropiatului binefăcător, respectiv cea a specialistului. În ceea ce-l privește pe admirator, acesta e pr. prof. Radu Dorin Micu (profesor de religie la cel mai prestigios colegiu maramureșean, Colegiul Național "Gheorghe Șincai"). Dialogul cu acesta e, de fapt, în cea mai mare parte a sa, o rememorare a celor câteva întâlniri pe
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
gestul său, marele arheolog și profesor universitar, Vasile Pârvan i-a trimis o scrisoare prin care-i mulțumea pentru donație. Alertând pe toți marii arheologi ai României, Barbu Ionescu a devenit o emblemă a zonei Oltenița. Un mare prieten și admirator al acestui pasionat arheolog a fost Vladimir Dumitrescu, reputat om de știință, dar și cunoscător al zonei Oltenița. Având o convorbire duminicală cu doamana Olimpia Darvas, fiica domnului Barbu Ionescu, am aflat multe lucruri despre ilustrul său tată. În primul
Mari personalități oltenițene by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1699_a_3144]
-
științifică. Astfel el este inspiratorul doctrinei democratice a națiunii, care nu are nimic din respectul scrupulos al lui Herder față de culturile sau popoarele neoccidentale și nu împărtășește nicidecum idealismul umanitar al acestuia din urmă. De altfel, Renan este un mare admirator al Germaniei dar nu atît în ceea ce privește național-populismul romantic al acesteia, cît mai ales forța, pe care o împrumută de altfel, ca personalitate. Totuși, ideile sale reacționare preced anexarea Alsaciei-Lorena, fapt ce-i va pro-voca acea "tresărire" patriotică, determinîndu-l să-și
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
1926, țara se zbate în anarhia creată de numeroasele sale partide. Apoi, cu toții vor aplauda "marșul Varșoviei" al lui Pilsudski. Conducător charismatic complex, creat inițial de socialism, deportat în Siberia după ce fusese agent terorist în 1905, acesta se transformă în admirator al lui Mussolini, instaurează o dictatură în 1929, interzice partidele cu un an mai tîr-ziu, înainte de a dizolva Dieta și de a promulga o Constituție de tip fascist în 1935. "Regimul coloneilor" care se stabilește după moartea sa nu va
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
mai mare decât alți scriitori/demnitari/birocrați culturali 87. Însă această realitate a relativei transparențe nu a servit întotdeauna, deoarece - în alt plan - profesorul de estetică și-a atras adversități; de fapt, ele au fost generate (îndeosebi) de discipolii și admiratorii săi care, în mod neinspirat, l-au invocat ca model, inclusiv moral 88, neglijând sau minimalizând o anumită povară a compromisului reprezentată în primul rând de textele sus amintite, din ultimele două decenii de regim Ceaușescu. Faptul că astfel de
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
ar fi fost protocomuniști care, ca un fel de Ioan Botezătorul colectiv al viitoarei religii laice, ar fi pregătit și anunțat regimul comunist eliberator. Cu atât mai puțin au reușit să evite aceasta tinerii; e cu atât mai îmbucurător pentru admiratorii poeziei lui Mircea Ivănescu să vadă că singurul text care păcălește cu succes cenzura este acest poem numit, aparent conformist, Sonet despre Unire, care se va dovedi, după analiză, a fi întâiul text în care mecanismul poemului ivănescian începe să
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
bizantine. Numele cu rezonanță grecească îi furnizează romancierului vibrația peiorativă a alogenului versatil, față de care numele neaoșilor comuniști face un contrast elocvent (Păltânea, Cocorea etc.). Maniheismul doctrinei comuniste este evident, opțiunea te plasează fie de partea făpturilor demonice, burghezia și admiratorii ei, fie de partea agenților binelui, comuniștii, cale de mijloc nu există. Eugen Barbu va transfera această viziune maniheică personajului său, care se disociază în termeni radicali de tot ce înseamnă câștigarea onestă, prin muncă, a existenței. Ca agent malefic
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
a lui Ion D. Sîrbu, "erudiția și colocvialismul (până la vulgarisme rafinat-ironic contextualizate), detaliul cel mai particular picant și abstracția filosofic-savantă, citatele în 3-4-5 limbi și referirea sătesc regională, istoria universală și folclorul legându-se organic între ele"16. Teoreticianul "secundarului", admirator al lui De Quincey și al "diletantismului superior", al tuturor genurilor literare așa-zis "minore", găsește "rădăcinile acestui mod generic" într-o venerabilă tradiție central-europeană, ilustrată, la noi, de un Timotei Cipariu sau de un Ion Codru- Drăgușanu. Pe de
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
G. Tutoveanu, care s-a ocupat 54 Constantin Călin „materialmente” de realizarea sărbătorii. Tînăr, Bacovia avea deci vocația prieteniei și disponibilitatea de a omagia. El se izolează, se răcește și pierde legăturile cu cei din generația sa, inclusiv cu celălalt admirator al lui Petică, Gr. Tabacaru, la sfîrșitul deceniului al treilea și începutul celui următor, cînd, după căsătoria cu Agatha, se stabilește într-o margine a Bucureștilor. însă și după aceasta, chiar și în ultimii ani ai vieții („Divagările utile” o
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
asta au fost urmărite de vulpoiul Siguranței, care de obicei era nelipsit de la asemenea festivități. Se împlinise la 30 iunie 1931 (corect: 8 iunie - n. m.) un an de la revenirea pe tron a regelui Carol al II-lea, numit de admiratorii săi fanatici «Craiul nou», «Voievodul Culturii Romîniei Mari» etc. Dumitru Mareș, om cu prestanță în învățămînt și în viața socială, cu o bogată bibliotecă personală, a crezut de cuviință să cuvînteze despre misiunea cultural-socială a Fundațiilor Culturale Regale, despre însemnătatea
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
apreciat în cercurile înalte („însăși Doamna acelei țări a luat cunoștință de poeziile sale”), „suferind”, care „vrea să pasioneze publicul”. Alte caracteristici: „posedă un fel de erotomanie larvată”, poartă pumnal, voiajează „prin Orient”, are idei politice care îi agită pe admiratorii săi1). Aproape sigur, ideea referitoare la „călugărul poet” i-a venit lui Bacovia din „Sărmanul Dionis”. Dar vor fi contribuit și alte sugestii. Bacovia însuși, prin viața retrasă, se va fi considerat, în forul său intim, călugăr. Frămîntările sale morale
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
în Povestea vorbii, Ed. Facla, 1991, p. 191), adică din 1851. Valsul devine popular spre sfîrșitul secolului al XIX-lea, odată cu democratizarea distracțiilor, prin înființarea sălilor de bal, teraselor și grădinilor de vară. Bacovia, care-l „simte”, e unul din admiratorii lui. Lucru intreresant de constatat, la noi, spre deosebire de Franța, și de alte țări europene, poeții (unii dintre ei și jurnaliști) sînt cei mai sensibili la fenomenul mondenității. Pictorii romîni nu par atrași de scenele de bal și de cabaret, precum
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
articolele sale, care, selectate, meritau să revadă lumina tiparului într-o antologie. Profesorul nu numai că avea gust literar, dar avea și condei de scriitor. Iată secvențele de mai jos despre slăbiciunile și drama lui Panait Cerna: Era un mare admirator al femeilor. Mai rar îndrăgostit ca el. A iubit în zece ani cît alții în zece vieți! Dedica poezii unor persoane abia cunoscute, scria scrisori de dragoste în toate părțile, adesea unor tinere cunoscute numai din auzite. Era un amorez
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
stea în cinci colțuri) nu apare în nici unul din poemele sale. Nu-s lămurit dacă pagina e din epoca Stanțelor burgheze, e de dinainte sau ulterioară? Singura sugestie pe care mi-o dă acest vers e că Bacovia, cunoscut ca admirator al lui Rollinat, citea, probabil, și literatură rusă, lucru care n-a fost relevat pînă acum. în 1964, cu ocazia apariției Ateneului, am scris primul meu articol despre Bacovia. A fost o mică bravură, pentru că în acel an au apărut
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
viu, de vreo trei ori, dar, s-ar părea, în mod „haios”, ironic. Nu s-a bucurat de „primiri oficiale”: autorități, fanfară, pîine și sare, fete în costume naționale, flori. Nicăieri n-a fost vînat de reporteri sau asaltat de admiratori și admiratoare. De-a lungul întregii sale vieți, Bacovia n-a făcut parte din vreun „comitet de lectură”, „consiliu de administrație”, „juriu”, n-a acordat și n-a înmînat premii. N-a îndatorat pe nimeni și n-a rămas dator
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
se îndepărta. Nu era nevoie să facă asta", a spus el" (180-181). Berger amintește de acest incident trei ani mai târziu, la înmormântarea lui Harrison, sub cupola arcuită a Catedralei Saint John the Devine. În jur de șapte mii de admiratori îndoliați s-au prezentat la eveniment în onoarea bătrânului de culoare care l-a jucat pe "de Lawd" în piesa mult lăudată care le-a plăcut albilor și negrilor deopotrivă. Iar în timp ce colegii de breaslă coborau sicriul pe treptele catedralei
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
care împrumută tehnici de scriere de la roman. Curios este însă că el amintește în cercetarea sa de Charles Dudley Warner și Lafcadio Hearn drept unii dintre cei mai buni eseiști. Pattee vorbește despre Hearn într-un mod imprevizibil, deoarece era admiratorul lui Hearn; cu toate acestea, Pattee ignoră cele mai recente schițe a lui Hearn din zona Cincinnati în anii '70 ai secolului al XIX-lea, deși probabil că ar fi trebuit să aparțină curentului principal numit, două decenii mai târziu
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
care atrage și provoacă 65, femeia este predispusa să seducă și incite. 2. Grupul masculin: o serie n de seducători sau de victime, de personaje având scopul de a demonstra particularitățile Parizienei. Acest grup se reduce, în cazul Parizienei, la admiratorii săi, autohtoni, dar și străini, care o celebrează: "Elle dominait en général leș hommes avec une puissance irrésistible" [Maupassant, Notre cœur, p.152]. Printre numeroșii adoratori ai lui Nana veniți în timpul expoziției la Paris găsim și "un Valaque, un prétendu
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
un prétendu comte, dont l'argent, toujours très irrégulier, avait une étrange odeur" [Zola, Nana, p.43]. Grupul masculin al Parizienei este elită societății, sensibilă la rafinament, senzualitate, provocare. Să luăm, de exemplu, Notre coeur și să-i examinăm pe admiratorii lui Michèle de Burne, care se adună în mezaninul ei rafinat, din strada Generalului Foy, după Saint-Augustin. Aici defilează cremă societății franceze: Maltry, filosoful; Lamarthe, scriitorul; Predole, sculptorul; Massival, muzicianul numeroși artiști reduși la rolul de curtezani, care substituie cultul
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
folosul acestui Idol. Nici André Mariolle nu va putea rezista forței sale de atracție: retras la Fontenbleau cu servitoarea Elisabeth pentru a da uitării suferință, el revine repede în capitală. Preocuparea ei este de a menține un echilibru între multiplii admiratori: "Le soin naturel ou voulu qu'elle apportait à ne jamais montrer à l'un de șes admirateurs une prédilection prolongée et marquante" [Maupassant, Notre cœur, p.61]. 3. Pariziana: Figură care este o prezență fundamentală, fără de care am avea
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
la beauté de la République" [Maupassant, Fort comme la mort, p.100]. Problematică frumosului este legată de cea de dorință, de imagine, de modă și de modul de reprezentare. Frumusețea 103 este armă cea mai periculoasă a Parizienei, care justifică abdicarea admiratorilor. Deseori mai mult drăguțe decât frumoase 104, ele se deosebesc prin farmecul lor "le charme accueillant" [Uzanne, 1910, p.21]. Astfel, S.de Gramont caracterizează Pariziana că pe o femeie care are, în plus față de altele, "un charme, une grace
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
statutul și modul de viață monden. Fără că majoritatea să dețină averi spectaculoase, modul lor de viață presupune o relativă bunăstare. Prodigalitatea Parizienei este excesivă, manifestându-se în recepții și ospețe prin care se pune în valoare și își cucerește admiratori. Pariziana este simbolul ruinei 120: C'était la ruine de la maison qui passait, la ruine en grande toilette, avec son petit coupé à la porte, et să mine reposée d'heureuse coquette" [Daudet, Fromont jeune et Risler aîné, p.131
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
104-105]. Este semnificativ că dragostea ideală a lui Frédéric este întruchipata de burgheza onestă, doamna Arnoux, iar partea opusă o constituie relațiile sale ambigue cu alte femei. Acest sentiment deformat, dar totuși veritabil, îl plasează deasupra burghezilor ordinari. Astfel, Flaubert, admirator al secolului al XVIII-lea, prelungește românul "libertin", care este și un român de educație sentimentală, oferind femeilor o lecție contra iluziilor. Proiectul ciclului zolist constă în folosirea personajelor emblematice ale timpului. Demersul alegoric al lui Zola constă în a
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]