2,048 matches
-
ea când distanța îi permise. − Ei, vezi? triumfă Ondine, emoționată. "Avea o seninătate care însenina", ar zice Nietzsche. Aici voiam s-ajung, la ideea femeii ca far: nu costumul de lumină purtat de ea, nu rolul jucat, ci chipul ei adormit și sânii dezveliți după moda Cretei arhaice sunt albia luminii. Neumbrită de gesturi și atitudini de circumstanță, în somn frumusețea omului își atinge zenitul; somnul e seninătatea ce lasă să transpară cel mai bine splendoarea. Numai îmbătat criță de ea
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
să fiu armă, nu instrument; pricepi? − Dar arma nu e și ea un instrument de împărțit suferință și moarte? veni replica. − Nu. Ea e liberă, pieptănată lis întru ascuțire de lucrurile în mișcare pe lângă ea, dar în același timp profund adormită, în curs de reculegere, neclintită ca necesitatea, în repausul efervescent al acțiunii spirituale. Axis mundi. − Hm... ardența oțelului lustruită de răni nu mă inspiră. Nu vezi ce-ntunecată e mâna ce ține sabia, spre deosebire de cea liberă? Nu-ți știam latura
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
fi bănuit de locuirea ei, așa cum a făcut-o Borges; în orice caz, monstrul a investit-o cu suficientă încredere și așteptat în ea reîntâlnirea-i cu sine la trezire. Monstruozitatea lui va fi fost efectiv redusă până la vulnerabilitatea specifică adormiților prin priceperea lui Dedal, iar isprava eroului diminuată și ea corespunzător până la rangul de simplă formalitate. În vremea din urmă, și eroul, și fiara, și meandrele de piatră ale zidăriei se estompaseră, și nu mai rămăsese din Labirint decât ecoul
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
a pensiunii căutate. Intrăm, urcăm un etaj pe niște trepte care n-ar fi părut atît de sordide dac-ar fi avut puțină lumină și iată-ne ajunși pe un culoar curat și aerisit, în pragul căruia ne primește silueta adormită a unui bărbat șchiop și nebărbierit. Ne spune să lăsăm valizele acolo, fără grijă (!?) și să facem ce-om ști, căci paturile se eliberează abia la ora zece. Signora are un pat în camera asta, îmi arată el o ușă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
păr blond căzîndu-i în ochi, purtîndu-și cei maximum optsprezece ani pe care-i putea avea, într-o pereche de papuci rupți și tîrșiți pe cimentul rece al dughenii! Cunoștea satul, însă niciodată n-aș fi înțeles ceva din borboroseala ei adormită și scîrbită. Dar, spre norocul meu, Jackie înțelege, plătește și pornim mai departe în noapte. Fusese vorba de un pod și parcă de-un drum la stînga. Ceva mai liniștită privesc bordul mașinii unde se etalează un abțibild cu o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
ne duce "acasă", adică la hotelul Samarkand, de unde plecasem în această escapadă matinală. Hotelul confortabilă și ultramodernă așezare este amplasat, în mod cît se poate de fericit, în albastra vecinătate a acelui impresionant Gur-Emir ce-nchide în adîncurile lui trupurile adormite ale dinastiei Timurizilor, în frunte cu Marele Șchiop. După masa copioasă mult prea copioasă! ce ni se oferă, Victorița, desăvîrșită gazdă a INTURIST-ului din Samarkand, își începe programul. Nu are rost să descriu minunile acestui oraș milenar; orice mare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
mari. Bucuros aș fi să am de povestit întâmplări plăcute, dar neavându-le, scriu ce am. Încerc un sentiment de jenă că cele scrise până acum au un ton sumbru, trist și că, aducând din trecut aceste tristeți, trezesc suferințe adormite. Am uitat să povestesc câte ceva despre Salonul din primăvara anului 1926. În toamna și iarna lui 1925-1926 am venit în capitală cu gând să mă așez temeinic. Era foarte greu de găsit locuințe și foarte scumpe. După multă alergătură și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]
-
pe un norișor ideal pe care o bunică, indolentă cu siguranță, fantastă cu siguranță, i l-a lăsat moștenire odată cu lecturile, concertele și călătoriile ei culturale prin Europa. Descoperise foarte devreme goliciunea femeii, însă într-un muzeu, grație memorabilei Venus adormite, atribuită ba lui Giorgione, ba lui Tizian, Venus pudica mai bine zis, cu somnul ei atât de gingaș, încât căderea unei frunze de plop tremurător ar fi putut s-o trezească. Atunci... După o perioadă de întrerupere, locotenentul îi scrise
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
pe umerii ei: "Ba da, auzi cadența copitelor de bronz?! Spune-mi că o auzi!" Ea făcu nu din cap, refuzând din nou să intre într-un joc care îi stârnea frica, deși începuse să perceapă și ea respirația orașului adormit ca pe ritmul unui cal lansat în noapte. O mașină frână în scrâșnet de pneuri și șoferul lăsă în jos geamul: Dacă vreți să vă omorâți, duceți-vă în altă parte. Aruncați-vă în Neva, de exemplu! Margareta îl luă
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
Și făcu semn unui subordonat. În vreme ce-l târau afară din încăpere, Ahile își regăsi rusa din școală: "Prașceai, Pușkin!" "Adio..." Pe Margareta care, când se întorsese, luase un somnifer, a trezit-o în zori soneria. Era poștașul. Încă pe jumătate adormită, semnă de primire și desfăcu telegrama: Ajung mâine la 15 h 30 ai încredere te iubesc Arcadi. Arcadi? Cum Arcadi? Mama citise peste umărul ei: Sigur că da, Arcadi! Ne anunță că vine! Stai puțin, în ce zi suntem azi
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
însuși partidul nu mai purta acest nume, ci, făcând fuziunea cu partidul vernescan, a fost silit să-și adauge și titulatura „liberal“. Bineînțeles, aceasta era numai o tactică, era o abdicare și o umilință impusă de necesitate: opinia publică trebuia adormită. și, în adevăr, când a venit ziua căderii lui Ion Brătianu, conservatorii au ridicat capul și s-au scuturat de toți liberalii disidenți, fie vernescani, fie rosettiști sau brătieniști. Semnalul redeșteptării și al emancipării partidului conservator de tutela liberală l-
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
cauza, și nu L-a oprit pe acela care a voit să scoată primul spada. Intensificându-se somnul sufletelor pretutindeni, probabil a fost nevoie ca toți să fi fost chemați să sufere, ca adevăratul sens al vieții să reapară conștiințelor adormite“. Gânduri nobile, adânci și legitime; dar a învățat ceva lumea din lecția anului 1914? Și au priceput asta toți preoții și călugării? Și atunci, cum se explică faptul că după aproape 20 de ani, de la primul război mondial, Dumnezeu a
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
pentru că a putut renunța așa ușor! În toamna aceasta vreau să scriu, să scriu e unicul care mă interesează. Da, ține-mă la curent cu evenimentele ce mă pot interesa! Îți trimit și o poză din Vrancea, cu Dan David (adormit aici!). Salutări lui Luca (Pițu n. red.)! Am crezut că se va ține de cuvînt și va veni prin munți! Poate veni! Știe bine aceasta! E frig, să se-mbrace! Salutări și domnului Liviu Rusu! La fel, domnilor Parascan, Vacariu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
cere prințului să se trezească fără întârziere: «Majestatea voastră este chemată la orele zece în Sala Tronului, pentru a depune jurământul de încoronare». Prințul Mihai a răspuns cu greu: «Ce anume ați spus?». Mesajul a fost repetat. Încă pe jumătate adormit, Mihai a pus receptorul în furcă și s-a întins la loc în pat. De ce «Majestatea voastră» ? De ce să depună jurământul ? Oare nu era tatăl său Regele ?”. Mihai știa din ziua precedentă că tatăl său va abdica și că el
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]
-
cu viața. Noul univers ni se deschide surâzător în față. O voce blândă de femeie, cea a nașei Măriuța, a șopti: "Asta trebuie să trăiască!". Două surori mai mari Aurelia și Cornelia muriseră la scurt timp de la naștere. În satul adormit, acoperit de umbrele nopții, doar o casă era luminată, iar pe uliță cineva cu glas de bariton a murmurat cu duioșie: Încă o fată în casa secretarului, Silvestru. (Trăia Oltea, care deja împlinise patru anișori). Tata, Silvestru Lavric (1900-1953) aștepta
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
27 inie, în satul Costișa, județul Suceava. Într-o liniște absolută, a luat contact cu noul univers fără să se audă nici un țipăt. O voce caldă de femeie, cea a bunicii din partea tatălui a șoptit: "Trebuie să trăiască!". În satul adormit, căzut în beznă, doar o casă era luminată, iar un chefliu întârziat pe ulița lui Gavaraș, cântând, a murmurat: "S-a născut băiatul factorului, Ion". Tata, când a aflat că este băiat, a lăcrimat de bucurie: "Am un stâlp la
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
maimuțe înțelepte”, considerate sacre. Ochii mi-au fost încântați de atâtea gravuri minunate încât nu mai știu care și unde se află, dar le-am fotografiat spre a le avea ca amintire. Printre acestea se numără: „Cei trei chinezi”, „Pisica adormită”(„ Nemurineko”) în spatele căreia sunt gravate câteva rândunele. Miau mai fermecat privirea :păunii, butoaiele cu sake (în templu), muzeul cu obiecte vechi și „Maimuțele sacre” care sugerează: „nu asculta răul”; „ nu vorbi de rău”; „evită a privi răul” pentru a nu
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
Îndărătnică și de Îndrăz neață ca el. Așa că, Într-una din seri, când În sfârșit Își prinse bărbatul În odaia lor de culcare, Rishawa Își puse mâinile În șold, ca oricare dintre bucătăresele ei, și-i comunică soțului pe jumătate adormit că pleacă la Ottmarsheim, la fratele ei, dincolo de Rin. Nu mai am părinți să-mi caut adăpost lângă ei, dar fratele meu o să mă primească să-mi sfârșesc zilele triste la casa lui... — N-ai aici tot ce vrei? Ai
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
nu se ghicea vreun semn de viață. Gregor Își Îmboldi catârul pe podețul de lemn, sub care se ghicea un șanț adânc, și bătu cu pumnul În poartă. După câteva bătăi repezite, se auzi Într-un târziu o voce cam adormită care-l Întrebă cine era și ce voia. — Vreau să merg la părintele Sixt. Sunt fratele Gregor! Aha, bine, așteaptă! Așteptară câteva minute lungi. Burgul și locuitorii săi erau fără Îndoială cufundați Într-un somn adânc. Apoi, prin cră păturile
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
-ntreg." (T. Arghezi) Am întins mâna cu palma desfăcută și am tras, ca o alinare, draperiile peste ferestrele sufletului său chinuit. Dumnezeu să-l odihnească! Atât. M-am dus la bunica și i-am spus: Bunicul a adormit. Undi o adormit bunicu-tău, măi, țâcî? Hai di-ni aratî sî-1 videm. Am traversat ulicioara și am trecut dincolo de gardul de nuiele. Bunicul, privegheat de o lumânare, dormea. Dormea somnul drepților. Bunica l-a fixat câteva secunde cu ochii ei pătrunzători, apoi a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
se ocupă cu menajul. Au un Îngeraș de băiețel, de un an și jumătate, Carolică. Ori de câte ori doamna pleacă În oraș după cumpărături, Îl priponește În fața casei pe covorul de iarbă verde, la aer și la soare. Acolo Îl găsim uneori adormit. Sănduța a reînceput școala la grădiniță, populată și aici cu copii din diferite părți. Când ea e acasă, merge și-l aduce pe Carolică la noi, după ce l-a trezit și despriponit. E greu de descris bucuria acestui copil redat
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
Cristi. O lume plină de minunății pe care le vei descoperi pas cu pas ! Și atunci Cristi s-a trezit, trenul zguduindu-se puternic. Era deja dimineață, lumina caldă și blândă a sfârșitului de vară îi lumina chipul morocănos, încă adormit. A stat așa câteva minute, prins încă de magia visului, apoi s-a ridicat să fumeze o țigară pe holul vagonului. Afară era îmbulzeală, gălăgie, și toți soldații se uitau speriați pe geamuri. Și-a aprins o țigară și a
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
eu prin depreciere la rangul de turmă era eternul corp de armată în marșul său spre Graalul fără capăt și fără sfârșit. Ghidul cu microfonul său, alături de șofer, este un Iosua cu comenzi electronice, iar pasagerii din autocar, pe jumătate adormiți, sunt tribul care se înghesuie în spatele profetului său. Inițiatică, pedagogică sau turistică, așa este formația de luptă, credula și neobosita falangă care traversează veacurile, și dacă vreo oiță rămâne din nebăgare de seamă în urmă, ea se simte dintr-o dată
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
am văzut om căruia să-i scânteie ochii și să-i tremure de patimă mânile așa de tare în asemenea împrejurări. E drept că și întăia oară văd un popă jucând pocher. Unul din cei ce jucau, maiorul Calmuschi, o adormită și lâncedă figură de calmuc avea un ghinion teribil. Într-un ceas nu i-a venit o singură carte. Și zicea la fiecare joc: pas! cu o impasibilitate grozavă, parcă-i venea să doarmă, și ași fi crezut că doarme
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
soarelui de la est la vest, este necesar pentru ruperea totală de universul familiar și integrarea flăcăului în sacru: „La vânătoare pleca/ Și-și vână o zi de vară./ Când fu soarele pe seară,/ Sub o umbră de răchit'/ Găsi leul adormit” (Coconi - Ilfov). Efortul îndelungat și încununat doar la apus apare și în confruntarea propriu-zisă cu ipostaza zoomorfă a haosului: „Se luară a doua oară,/ Zi de vară până-n seară/ Când fu aicea-n cap de seară,/ Pusă june pe leu
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]