2,132 matches
-
de față nu și-a imaginat că Mihnea ar fi avut un asemenea plan nebunesc. * De fapt, după ce a privit cu melancolie restul festinului, ca orice băutor novice, Mihnea a fost apucat de greață, izul stătut de țigară căldura corpurilor adunate laolaltă l-au Împins grăbit spre ușă, doar că, așa cum deseori ni se Întâmplă În viață, a greșit direcția și, În loc să pornească spre baie, a luat-o Înspre balcon. Numai că a fost Întors de Cătă, cel cu ochiul ager
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
găsit pe masă o sticlă cu wisky, din care mi-am turnat Într-un pahar vreo 50 de grame, pe care le-am dat peste cap dintr-o singură suflare. Asta m-a ajutat să mă eliberez de toată suferința adunată. O sfâșiere neînțeleasă mi-a pătruns În suflet, la Început lent, apoi tot mai acut și mai răscolitor, și arsura lacrimilor devenea tot mai dureroasă. La un moment dat, au Început și ele să lăcrimeze. Am hotărât să revin la
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
capul în mâini, și singurul lucru la care mă pot gândi e că pare vinovat. Vinovat, vinovat, vinovat. ― Poate că ar fi cazul să-mi explici, îi spun. Vocea asta parcă nici nu-i a mea, pentru că e mult prea adunată, prea calmă. Nici această situație nu pare să fie a mea, îmi dă senzația că e o experiență extracorporală, ceva ce urmăresc la un cinema. Brad tace pentru multă vreme, iar eu nu mă deranjez să-l presez. Stau și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
pentru tot grupul, după care dispăru din nou dincolo de perdeaua de mărgele. Toma se lăsă pe spate în scaun și își aprinse o nouă țigară. Se juca absent cu vârful acesteia în scrumieră, construind diverse figuri din movilița de scrum adunată acolo. Vecinii lui din celălalt capăt al terasei șușoteau între ei, adunați toți cu capetele aplecate peste masă. Hotărât lucru, ceva nu era în ordine. Trecuseră minute bune de când Maricel le ceruse să facă liniște și, lucru neobișnuit pentru un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Toma se lăsă pe spate în scaun și își aprinse o nouă țigară. Se juca absent cu vârful acesteia în scrumieră, construind diverse figuri din movilița de scrum adunată acolo. Vecinii lui din celălalt capăt al terasei șușoteau între ei, adunați toți cu capetele aplecate peste masă. Hotărât lucru, ceva nu era în ordine. Trecuseră minute bune de când Maricel le ceruse să facă liniște și, lucru neobișnuit pentru un grup de țigani, liniștea era păstrată în continuare. Toma îi știa bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
aproape verticali, se înghesuiau în sus, spre lumină. Gura galeriei se afla la nici un metru deasupra fundului bolovănos al râpei, care cobora ușor spre dreapta. Mai departe, nu putea străbate cu privirea, canionul arcuindu-se ușor. Pășind prudent pe pietroaiele adunate acolo, porni la vale. Pe măsură ce înainta, studia atent pereții, căutând un loc pe unde s-ar fi putut cățăra. Dacă voia să afle ce fac oamenii lui Boris Godunov la peștera vâlvei, trebuia să urce până sus, pe platou. Știa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
seamănă? Tot ROMÂNIA scria, oftează Zina, da’ arăta altfel, mai avea o bucată și nu mai semăna. Dacă am rămas fără adăpost, e limpede că trebuie să plec de-aici, imediat ce o să se termine cu declarațiile la poliție. Cu cei adunați, se umpluse secția de pur și simplu dădea pe-afară, nu știai cum să scrii mai mărunt semnele ca să nu iei din spațiu, și ofițerul care lua interogatoriile una-două pleca afară să ia aer, să fumeze. Le aduseseră și pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
uitat de visul lui. De pe un pantof i se desprinde talpa la fiecare pas pe gresia jegoasă, șoseta udă nu mai e, firește, bună de nimic. Bea pe datorie, aruncând prin săliță monede de cinci sute, de o mie, care adunate ar face probabil cât o vodcă mică, cu miros de benzină. Pe masa mea, unde s-a oprit nu pentru că m-ar fi recunoscut, își trântește mâinile mari, vineții, cu degetele boante, vrând să-mi demonstreze că el nici n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
trezeau nici un interes în dimineața lungă, pișăcioasă. Suprafața mare desfășurată de hârtie servea drept paravan picotelii mele în birou, înconjurat de o activitate perceptibilă vag, ca prin tampoane de bumbac. Pe albul transparent al desktop-ului se reconstituiau, din semne adunate încet ca gâzele dezmorțite de primăvara înșelătoare, în timpul în care un ins mai harnic ar fuma o țigară fără filtru, alte prezențe decât cele din birou, toate femeile care-mi trecuseră prin viață fără să lase urme. Asemenea dimineți se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
o invitație la masă. Ieșeam, destul de rar în lume așa că am acceptat-o cu bucurie. Când am sosit - puțin mai târziu pentru că de teamă să nu ajung prea devreme am făcut de trei ori înconjurul catedralei - am găsit societatea deja adunată. Erau acolo dra Waterford și dna Jay, Richard Twining și George Road. Ne adunaserăm numai scriitori. Era o zi frumoasă de la începutul primăverii și toți eram plini de bună dispoziție. Am flecărit despre o sută de lucruri. Dra Waterford, sfâșiată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
de vreme ...a răspuns soțul. -Deschide geamul, dă radioul mai tare ... Ce să facem acum? Asta este viața noastră dragă, trebuie să muncim dacă vrem să fim bogați. -Nu ai dreptate, prea mult muncim, după câte știu, avem destui bani adunați. De multe ori mă gândesc să ne oprim să ne mai odihnim și noi, să mergem într-o stațiune să ne mai căutăm și de sănătate, a fost de părere soțul. -Bine ... vedem când se va încheia balanța, i-a
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
apei pentru a se adăposti de urâta lume, care le nimicește zilnic. Umbra îmi spunea că era suficient să mă aburc pe prispa veche și bătrânească care mă suporta de ani de zile cu gândurile mele trimise aiurea, cu genunchii adunați grămadă la gură, doar s-ascult, dacă vreau sau nu spectacolele, de fiecare seară până în noapte târziu, când spiritele se ridică între aștri, concertate de către broaște și greieri fără de care lume cu inimă față de frumos n-ar exista. Să stau
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
ochii închiși, căci trupul său știa ce își dorește cu ardoare, însă mintea îi respingea justificările. Se simțea când rușinat și descurajat, când nesocotit în optimismul său. Era peste măsură de sufocat; tabuurile îl sufocau. Astfel, toate aceste frământări interioare, adunate bine laolaltă, făcuseră ca descumpănirea să pună aproape de tot stăpânire pe sufletul său, căci se simțea că se află parcă în fața unei stavile de netrecut, iar urcușul i se părea atât de greu, atât de sălbatic, încât privea biruirea lui
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
inconștient. Pentru a accepta această religie în permanență, trebuia ca Zeul să rămână adormit... Acceptarea ei temporară de către Secoh, în cazul trezirii, implica admiterea de către Zeu a probității perfecte a seniorului său gardian. Or, acest zeu, se trezi în fața notabililor adunați, întinse un deget acuzator spre Secoh și zise cu o voce lentă: - Secoh! Trădător! Trebuie să mori! În această clipă, voința înăscută de a trăi a sistemului nervos al lui Secoh cerea ca el să-și lepede credința. Imposibil. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
de prisos, orice detaliu îmi produce emoții. Cu toată splendoarea soarelui răsfrânt pe mare, pe petricele, pe lut, totuși, aș putea întrebuința cât de mult culorile sumbre. Fiecare tablou va trebui să plângă. La Balcic, grație, capriciu, prea multe podoabe adunate. Aici numai câteva linii dure, ca și cum adevărurile esențiale se exprimă simplu, fără contorsiuni. Dar în timp ce la Balcic sesizezi în scurt timp toate frumusețile, la Cavarna, în primul moment, nu observi nimic, și numai mai târziu începi să te împregnezi de
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
să moară, în lupta de la Castelul Nijo. După câte se părea, nu găsea nici o onoare în faptul de a fi singurul supraviețuitor prezent. Samboshi avea doar doi ani și, pe când păzitorul său îl ținea în poală, drept în fața tuturor seniorilor adunați, nu avea deloc astâmpăr. Întindea mâna, îl apuca pe Tamba de bărbie, iar, la un moment dat, se ridică în picioare pe genunchii lui. Pentru a-l ajuta pe Tamba, care stătea încurcat, Geni încercă să distreze copilul, șoptindu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
bărbia. Vorbea cu glas scăzut, dar fierbând de indignare. — Scuză-mă, te rog, îi spuse Nobuo lui Nobutaka, ridicându-se primul. Acum era rândul lui Nobutaka să fie nemulțumit. Părea să considere că, dacă stătea în spatele lui Nobuo în fața generalilor adunați acolo, avea ca, pe viitor, să se afle într-o poziție subordonată. Nobuo privi placa mortuară a tatălui său, închise ochii și-și împreună mâinile în rugăciune. Oferind tămâie, se rugă din nou în fața altarului, apoi se retrase. Văzând că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Petru ca pentru a lua, pur și simplu, parte , împreună cu celalți credincioși, la celebrarea servicului divin. Când se apropie de altar și îngenunchie în rugăciune, Papa înaintă și-i puse coroana de aur pe cap ; iar la acest gest poporul adunat a strigat: “ Viață lungă și glorie lui Carol Augustul ! încoronat de Dumnezeu ca mare si puternic Împărat al romanilor !”. Papa s-a plecat înaintea lui, potrivit unei datini de pe vremea vechilor înaintași , și a încheiat ceremonia ungându-l cu undelemn
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
este fratele meu Uberto,iar eu sunt sora lui, Angelica. Zvonul ne-a adus vestea jutei ce urmează a se da astăzi, iar prințul, fratele meu, a venit să-și arate destoinicia și să spună că, dacă vreunul dintre cavalerii adunați aici dorește să se măsoare cu el, el îl așteaptă la scara lui Merlin,lângă Fântâna Pinului. Condițiile sale sunt acestea: cavalerul care, se va întâmpla a fi trântit de pe cal nu va avea voie să reia lupta; iar dacă
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
om nebun pe fața lui musculoasă. Mă privea cu ochi goi. Ce s-a-ntâmplat, Spunk? Îl omor, spuse el calm. Îl omor, repetă el în timp ce se apropia de mine. I-am pus mâinile pe umeri și am simțit puterea adunată acolo. Putea să-l omoare, nu încape îndoială. Nu o va face, dar ar putea. Am sesizat ce șansă aveam în acest caz și mi-am pus în valoare puseul de autoritate, sau elocvență, acel stil înalt de care ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
mici - iar calul, un nebun util pe pătratul negru... O, Doamne, mi-am spus eu, totul se transformă într-una din partidele alea. Pe parcursul a trei mutări am fost înghiontit pe o poziție de inerție complicată, cu piesele înghesuite și adunate, prost orientate, întoarse împotriva lor însele. Va fi nevoie de cel puțin doi timpi să mă pot elibera câtuși de puțin și mi s-a părut că nu-mi voi găsi niciodată timp pentru așa ceva. Fiecare mutare a mea era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
covor a unei gustări indiene) oamenii ies în valuri la intervale de cinci minute, îndreptându-se preocupați, cu fețe hibernale, spre căldură și mâncare și spre problemele omenești. Georgina ar trebui să fie printre ei, îndreptându-se către aceleași lucruri, adunate toate într-o singură cameră. Viața e destul de bună aici, în Anglia, dar trăim pe o planetă dură și să nu-mi vii cu alte chestii. Chiar și pe cele mai bune, libere și bogate latitudini, tot o planetă dură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
Am apucat un tub din mâna unui cavaler și, desfășurând pergamentul, am citit cu glas tare finalul. Nu au priceput imediat, deși folosisem o intonație ce reliefa cum nu se poate mai limpede noua semnificație a textului. E drept, cei adunați erau mai mult oameni ai armelor, pentru ei rostirea cuvintelor într-un fel sau altul având mai puțină importanță, dar nici cavalerii, mult mai instruiți într-ale slovelor, nu au sesizat diferența. Cred că din cauza intervenției mele surprinzătoare nu au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
credeau că iarna grea le mânase spre așezare. Duminică, la ceasul când lumea se pregătea să intre în biserică, Vânătorul de lupi albi, proțăpit în ușă, și-a ținut propria predică. „Nu e vreme de pierdut!” le-a zis celor adunați. „Primejdia e mare: o zi, două, și lupii vor da buzna! Vânătorii - cam puțini - împreună cu cei patru jandarmi să se aleagă doi câte doi și, necontenit, să vegheze la hotarul de miazănoapte! Acolo, mereu, să ardă focuri! Cei în putere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
țări.” „Înăuntru e un pitic. Urmărește, de acolo, oamenii...” Până la urmă, chiar Ceasornicarul - de parcă asta aștepta - a încercat să lămurească lucrurile. „...Va bate ora doar când va fi să se întâmple ceva important!” le-a zis, cocoțat pe scară, celor adunați. „Și o va face tocmai când ne așteptăm mai puțin: nici eu nu știu clipa. Dar atunci, după cel mult un ceas, va fi un eveniment. Ceva de bine sau de rău...Probabil că mai mult de rău, fiindcă, după cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]