1,976 matches
-
stat. Teama lor cea mai mare era că Grecia și Serbia vor împărți țara pe cursul rîului Shkumbî. Guvernul a rămas deci în legătură cu marile puteri și cu statele balcanice, încercînd să obțină recunoașterea autorității sale. Ca să fie sigur că poziția albanezilor era înțeleasă, Kemal a plecat la Londra pentru a negocia direct cu reprezentanții europeni. În privința războiului a fost menținută o atitudine neutră. Cele mai importante decizii referitoare la Albania au fost luate în cadrul unei conferințe a ambasadorilor, prezidate de secretarul
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
luate în cadrul unei conferințe a ambasadorilor, prezidate de secretarul britanic al Afacerilor Externe, Sir Edward Grey, conferință care și-a deschis lucrările la Londra în decembrie 1912. Așa cum am văzut, Austro-Ungaria și Italia erau partizanele declarate ale instituirii unui stat albanez cu granițe etnice. Rusia sprijinea cererile Serbiei și Muntenegrului, care doreau să-și extindă teritoriile cît mai mult posibil în detrimentul albanezilor. Marea Britanie și Germania au rămas neutre. Inițial, reprezentanții au decis instituirea unei Albanii autonome tot sub control otoman, dar
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
Control formată din reprezentanți ai marilor puteri și dintr-un albanez. Jandarmeria a fost pusă sub control olandez. Așa cum era de așteptat, stabilirea frontierelor naționale a provocat mari dificultăți. Prin aranjamentul final, statul era privat de zonele cu mare majoritate albaneză, mai ales de regiunea Kosovo, al cărei centru era Priština, care fusese un punct focal național major (vezi harta 5). Puterile au obligat totuși Muntenegru să evacueze Shkodërul ocupat de trupele sale. Așa cum era constituit în formă finală, statul avea
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
autorități au revendicat în acest moment jurisdicția asupra noului stat: regimul Kemal și Comisia Internațională, ambele cu sediul la Vlorë. Comisia Internațională a început treptat să preia tot mai mult controlul și să înlocuiască autoritățile provizorii. În plus, un centru albanez rival a fost format de Esad Toptani, fost ministru de Interne în guvernul lui Kemal, care era sprijinit de marii proprietari funciari. În lupta politică declanșată ulterior, atît Kemal cît și Toptani au fost nevoiți să se retragă. Mai tîrziu
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
Adunarea urma să aibă o legislatură de patru ani. Miniștrii, numiți de către prinț, erau subordonați direct acestuia. Șeful statului ales de marile puteri era prințul Wilhelm de Wied, căpitan în armata germană, în vîrstă de treizeci și cinci de ani. O delegație albaneză a fost trimisă ca să-i ofere coroana. Întrucît împăratul Germaniei, Wilhelm al II-lea, nu era prea entuziasmat de idee, prințul a ezitat și el înainte de a accepta în cele din urmă. I s-a acordat un împrumut de 75
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
de milioane de franci garantat de puteri pentru finanțarea noului său guvern. Sosit la Durrës în martie 1914, el s-a confruntat cu o situație complicată. Toptani, care avea dubla calitate de ministru al Apărării și de Interne, domina guvernul albanez proaspăt instalat. Prințul trebuia să colaboreze și cu membrii Comisiei Internaționale și cu o serie de consilieri străini rămași în țară, care aveau foarte multă autoritate. Reprezentanții italieni și habsburgici în Albania luptau și aceștia între ei pentru dobîndirea unei
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
încît încuraja rezistența declanșată împotriva guvernului în districtele din sudul Albaniei. Zonei respective i s-a acordat în cele din urmă o administrație specială. Probleme și mai serioase puneau revoltele, a căror cauză erau condițiile economice grele. Într-adevăr, țăranul albanez avea multe lucruri de care să se plîngă. Jumătate din pămîntul arabil făcea parte din marile moșii. Pe lîngă aceasta, majoritatea țăranilor erau musulmani credincioși, profund atașați credinței și liderilor lor religioși. Ei erau deci receptivi la propaganda otomană care
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
naționale ale albanezilor. Guvernului central i se împotriveau puternice grupuri de rebeli. În sud activau detașamente sprijinite de greci. Susținătorii austriecilor și cei ai italienilor se războiau între ei pentru obținerea poziției dominante în țară. Lipsit de experiență în privința problemelor albaneze, prințul nu putea face față situației. El a pierdut curînd controlul asupra mediului rural, guvernul lui administrînd practic o regiune ceva mai mult decît orașele Durrës și Vlorë. În cele din urmă, lipsit de sprijinul guvernului habsburgic și al majorității
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
nu putea face față situației. El a pierdut curînd controlul asupra mediului rural, guvernul lui administrînd practic o regiune ceva mai mult decît orașele Durrës și Vlorë. În cele din urmă, lipsit de sprijinul guvernului habsburgic și al majorității liderilor albanezi, Wilhelm a părăsit țara în septembrie 1914, după doar șase luni de domnie. În timpul primelor luni ale primului război mondial, Albania era deci redusă la situația unui teritoriu dominat de anarhia politică, care avea să se mențină pe toată durata
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
după doar șase luni de domnie. În timpul primelor luni ale primului război mondial, Albania era deci redusă la situația unui teritoriu dominat de anarhia politică, care avea să se mențină pe toată durata războiului. În ciuda acestor condiții periculoase, mișcarea națională albaneză înregistrase succese importante. Puterile luaseră decizia de instituire a statului național, și cea mai mare parte a teritoriilor importante ale acestuia nu fuseseră împărțite între statele balcanice vecine. Fuseseră cel puțin puse temeliile viitorului. Decizia finală avea să fie luată
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
tabere și să-și vîndă sprijinul aceleia dintre ele care dădea mai mult. Obiectivele naționale ale Italiei erau destul de extinse; ele includeau sudul Tirolului, Trentino, Triestul, Gorizia, Gradisca, Istria, cea mai mare parte a Dalmației și o parte din teritoriul albanez, în primul rînd insula Saseno (Sazan) și portul Vlorë. Nu mai este nevoie să precizăm că aceste ținuturi aveau o populație majoritară albaneză, sud-slavă și germană. În cadrul negocierilor, Aliații aveau un mare avantaj prin faptul că puteau folosi liber teritoriul
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
Tirolului, Trentino, Triestul, Gorizia, Gradisca, Istria, cea mai mare parte a Dalmației și o parte din teritoriul albanez, în primul rînd insula Saseno (Sazan) și portul Vlorë. Nu mai este nevoie să precizăm că aceste ținuturi aveau o populație majoritară albaneză, sud-slavă și germană. În cadrul negocierilor, Aliații aveau un mare avantaj prin faptul că puteau folosi liber teritoriul habsburgic pentru satisfacerea cererilor italienilor. Reprezentanții habsburgici nu puteau oferi în schimbul neutralității decît Trentino. Guvernele aliate erau însă stînjenite într-o oarecare măsură
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
Asia și Africa. Acordurile secrete prevedeau împărțirea fostelor teritorii otomane și a coloniilor germane în sfere de influență. În ceea ce privește Balcanii, regiunea în care cele două principii referitoare la încheierea păcii intrau cel mai mult în contradicție era reprezentată de ținuturile albaneze și sud-slave care, conform Tratatului de la Londra, urmau să fie atribuite Italiei. După cum vom vedea, tratatele de pace au preferat în general, cea de a doua soluție adică statele victorioase urmau să ia caimacul -, dar cu stipulări înveșmîntate adesea în
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
baze naționale. Cadrul imperial nu mai exista. Soluțiile realiste păreau a fi ori întemeierea unui stat al slavilor sudici, ori o posibilă împărțire a ținuturilor croate și slovene între Italia, Serbia și poate chiar și între Austria și Ungaria. Aranjamentul albanez era strîns legat de chestiunea iugoslavă. În timpul războiului, guvernul central se prăbușise complet, fiecare regiune fiind nevoită să se apere singură. Teritoriul a fost ocupat de trupe străine pe toată durata războiului. Firește că Grecia, Serbia și Muntenegru intenționau să păstreze pămîntul
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
următoare cum membrii Partidului Țărănesc Croat au fost întemnițați pentru că sprijineau un program care nu urmărea o dezmembrare a statului, ci o revizuire a constituției centraliste iugoslave. Erau luate măsuri energice de represiune polițienească împotriva oricărei manifestări a sentimentului național albanez sau macedonean. Conducerile naționale de pe tot cuprinsul peninsulei obișnuiau să folosească termenul de străini pentru a-i desemna pe cetățenii care aparțineau minorităților, chiar și atunci cînd familiile lor locuiau de secole în regiunea respectivă. Naționaliștii unguri, turci, germani, albanezi
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
număr de conaționali de-ai lor ajungeau sub stăpînire străină. Cea mai mare parte a bulgarilor considerau încă granițele stabiliate la San Stefano drept adevăratele granițe ale statului lor. Italia, Grecia și Iugoslavia continuau să fie cu ochii pe ținuturile albaneze. Guvernul român se confrunta cu o situație dificilă, făcînd eforturi pentru a păstra toate teritoriile, a căror dobîndire stîrnise mari nemulțumiri în rîndul sovieticilor, ungurilor și bulgarilor. Toți vecinii Iugoslaviei aveau pretenții asupra anumitor părți ale teritoriului ei. Problemele economice
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
un preț foarte mare. Un procentaj foarte ridicat al populației iugoslave nu a acceptat niciodată acest aranjament. În ciuda faptului că o opoziție extrem de înverșunată va proveni de la Zagreb și din partea Partidului Țărănesc Croat, multe grupuri slovene, musulmane, muntenegrene, macedonene și albaneze erau la fel de nemulțumite de structura unitară. Din nefericire, ca să-și apere poziția, conducerea sîrbă avea tendința de a trata orice critică la adresa constituției drept "trădare", chiar și atunci cînd aceasta urmărea restructurarea și nu distrugerea statului. Opoziția legală devenea astfel
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
sloveni de sub controlul italienilor. Liderii musulmani și-au oferit într-un mod asemănător sprijinul în schimbul unor avantaje politice, în special cu privire la reforma pămîntului și la privilegiile culturale și religioase. Să menționăm că în perioada interbelică chestiunea statutului muntenegrenilor, macedonenilor și albanezilor nu a constituit o problemă importantă a politicii interne. Muntenegrenii erau considerați ca fiind sîrbi, iar Macedonia era numită "Serbia de Sud." Delicata chestiune albaneză juca un anumit rol în relațiile externe, dar nu și în cele interne. În ciuda gravelor
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
privilegiile culturale și religioase. Să menționăm că în perioada interbelică chestiunea statutului muntenegrenilor, macedonenilor și albanezilor nu a constituit o problemă importantă a politicii interne. Muntenegrenii erau considerați ca fiind sîrbi, iar Macedonia era numită "Serbia de Sud." Delicata chestiune albaneză juca un anumit rol în relațiile externe, dar nu și în cele interne. În ciuda gravelor crize politice care aveau să tulbure ulterior scena politică, una dintre problemele importante, cea a reformei agrare, a fost rezolvată. În Serbia și Muntenegru nu a fost
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
pentru a exploata situația, dar armatele franceză și sîrbă puteau să exercite o influență destul de mare. Să nu uităm că, prin prevederile tratatelor secrete, Albania fusese împărțită între Puteri, doar o mică secțiune centrală fiind lăsată pentru crearea unui stat albanez sub protecție italiană. În ciuda faptului că majoritatea puterilor erau dispuse să accepte dezmembrarea acestui teritoriu, conflictele dintre Italia și Serbia făceau ca aranjamentul privind divizarea să fie dificil. Țelul principal al Serbiei era dobîndirea portului Durrës, dar Italia dorea să
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
în care era implicată Italia. Toate aceste înțelegeri erau însă dezaprobate de Woodrow Wilson. În acest timp, situația internă a Albaniei era în continuare periculoasă. Nu exista nici o autoritate unică recunoscută în toată țara și nici un guvern în exil. Coloniile albaneze de peste hotare continuau totuși să fie preocupate de aceste evenimente. O amenințare evidentă la adresa existenței lor naționale ia măsuri de apărare. După ce guvernul bolșevic a publicat tratatele secrete, liderii lor au aflat detaliile acordurilor privind împărțirea țării lor. Organizarea unei
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
dacă acest lucru ar fi asigurat păstrarea integrității teritoriului lor. Deși autoritățile italiene nu au încercat să influențeze congresul, ele nu au permis totuși ca acesta să-și asume funcții administrative. Între timp, rapoartele de la Paris privind discuțiile asupra teritoriilor albaneze au produs o reacție puternică, iar opoziția față de ocupația italiană s-a intensificat și ea. Un alt congres a fost convocat în ianuarie 1920, de data aceasta la Lushnjë, întrunire care a fost mai reușită. Membrii acestuia au susținut atît
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
reacție puternică, iar opoziția față de ocupația italiană s-a intensificat și ea. Un alt congres a fost convocat în ianuarie 1920, de data aceasta la Lushnjë, întrunire care a fost mai reușită. Membrii acestuia au susținut atît menținerea integrității teritoriale albaneze, cît și încetarea prezenței italiene. Un guvern stabil a fost organizat sub conducerea lui Suleiman Delvina, care a devenit prim-ministru. A fost luată decizia ca statul să fie guvernat provizoriu de un Consiliu Suprem, format din patru membri, iar
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
membri, iar puterile legislative să fie exercitate de un Consiliu Național alcătuit din 37 de reprezentanți. În februarie 1920, acest guvern și-a mutat sediul la Tirana, care avea să fie de acum înainte capitala națională. Consiliul Național, primul Parlament albanez, s-a întrunit acolo în martie 1920, trimițînd o nouă delegație la Paris. După instalarea administrației albaneze, următoarea problemă era obligarea italienilor să evacueze țara. Cauza albaneză a fost ajutată de grevele și demonstrațiile declanșate în Italia. În același timp
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
februarie 1920, acest guvern și-a mutat sediul la Tirana, care avea să fie de acum înainte capitala națională. Consiliul Național, primul Parlament albanez, s-a întrunit acolo în martie 1920, trimițînd o nouă delegație la Paris. După instalarea administrației albaneze, următoarea problemă era obligarea italienilor să evacueze țara. Cauza albaneză a fost ajutată de grevele și demonstrațiile declanșate în Italia. În același timp, Consiliul Național i-a încurajat pe țărani să atace trupele italiene. În iunie 1920, Esad Toptani, care
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]