7,295 matches
-
Își cufundă fața În apa ce părea amestecată cu cenușă și bău, Însetat ca un bivol. Simți În gură același gust pe care Îl știa de copil și Între tâmple i se Învârteji aceeași amețeală care Îl apuca de câte ori adulmeca albia fluviului. În mintea ce porni să lucreze din nou năvăliră amintiri, chipuri, vorbe, gusturi și mirosuri, simțiri ale sufletului. Avu deodată Încredințarea că lucrurile stăteau bine, că toate cele În neorânduială urmau să treacă și că nimeni n-avea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
despre un fenomen care aici, la noi, la câmpie, este foarte rar. Acea alunecare de teren s-a petrecut pe coasta dinspre Dunăre a satului. Oamenii de știință afirmă că acea coastă ar fi fost săpată nu de o fostă albie a fluviului, ci de un ghețar uriaș, pe care Închipuirea voastră nu-l poate cuprinde și care, În curgerea lui, a modelat malul acesta Înalt și drept. Mult mai târziu avea să ia naștere și Dunărea, dar nu ea a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Îi copsese pentru copiii ei. Plecară, rânduindu-se și chinuindu-se să Împace trei inși cu două biciclete. Se Întâmpla În câte o primăvară, destul de rar, ce-i drept, că Dunărea se umfla și-și aducea apele până la Dig. Între albia obișnuită a fluviului și Dig erau câteva sute bune de metri unde era plin de plopi și de sălcii. Când apele dădeau Înapoi și intrau În matcă, rămâneau o grămadă de jăpși prin lăsături. Bălțile astea se umpleau de crapi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Înapoi și intrau În matcă, rămâneau o grămadă de jăpși prin lăsături. Bălțile astea se umpleau de crapi și de carași, care veniseră aici, În locuri domoale și ferite, să-și lase icrele. Apele Dunării, trăgându-se pe neașteptate În albia lor, lăsau o grămadă de pești Închiși În bălțile ce aveau să sece Într-o lună-două. Sătenii năvăleau, atunci, cu plase și luau apele noroioase la răsfirat picătură cu picătură. Scoteau grămezi de pește, Îl curățau și-l sărau pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
și Îl izbi de fundul copăii. Pământul se cutremură și el din toți rărunchii. Socotind că i-a fost destul, lăsă coca să zacă, să se odihnească și să crească. Cele zgâlțâite se Îndreptară către locurile lor. Dunărea coborî În albie cu tot cu pești și mâlul din adânc, copacii Își Înfipseră rădăcinile unde era rânduit să fie, păsările Își găsiră cuiburile. Tușa se apucă să făurească lucrurile de pe fața Ploconului. Mâinile chinuite de boli, dar dibace, lucrau singure ceea ce tot făcuseră de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
le face, mă?” se băgase unul În vorbă. „La femei nu se dă”, răspunsese atotștiutorul din ceata de copii, „de-aia le și zice nevăstuici, că se au bine cu femeile!” Ajunseră la firicelul de apă ce abia clipocea În albia sa de lut cenușiu. „Mergi ușor, nu face zgomot, nu fâșâi prin frunze, nu pleoscăi prin apă, nu fleșcăi prin nămol. Trage numai dacă ochești bine și numai când Îți spun eu. Na și ție două bile.” Blondul nu găsi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
salte trupul mort și ghemuit În sanie, purcelul grohăia nehotărât și Întrebător și tremura din toate Încheieturile. Încercară În zadar să-i Închidă lui Florea Cucu ochii albaștri, cu luciri de gheață, Încălziți, totuși, de o duioșie fără seamăn. Pe albia Dunării curgea În loc de apă un soi de păcură vâscoasă. Lenevoasa alcătuire căra Încet la vale puzderie de clădiri Înalte ce se clătinau lin, dar fioros, și lucruri mai mărunte. La un cot al albiei, o imensă catedrală se aplecă brusc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
de o duioșie fără seamăn. Pe albia Dunării curgea În loc de apă un soi de păcură vâscoasă. Lenevoasa alcătuire căra Încet la vale puzderie de clădiri Înalte ce se clătinau lin, dar fioros, și lucruri mai mărunte. La un cot al albiei, o imensă catedrală se aplecă brusc, apoi, fără să le sfarme, Își culcă turlele pe mal. Cu scrâșnete Îngrozitoare, cupolele se târau la vale, zgâriind plaja și scoțând scântei uriașe care aprindeau ca pe niște torțe plopii drepți și cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
a pururi te prosternă! Simbol duios al patriei, eternă, Te leagănă de dincolo de moarte! CÂNTECUL MAMEI Cu mâna albă de domniță Sau aspră mână muncitoare, Purtând o floare la cosiță Ori diademă lucitoare, De legeni leagăn de mătasă Or biata albie săracă, O, mamă, inima‐ mi duioasă În sfinte raze te îmbracă! Ești tu, mereu, aceeași mamă; Un zâmbet cald în suferință O fluturare de năframă La‐ ntâiul ceas de biruință. și de‐ ai rămas la țărm, uitată și singură de
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
mâncăm la Nishijin? Probabil că tuturor le e foame, dar nu ne putem opri la marginea orașului. Să mergem până în Kitano, replică Mitsuhide. La vreo douăzeci de metri depărtare, Yomoda Matabei descălecă și legă frâul calului de un par din albia râului. — Mitsutada și Masataka, treceți și voi doi râul și așteptați-mă pe malul celălalt. Curând voi veni și eu. După ce ultimii doi oameni ajunseră la o oarecare distanță, Mitsuhide se întoarse, pentru prima oară, în direcția lui Matabei și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
nouă moștenire de către părinții părinților noștri călători și ei, pe drumuri nesfârșite, spre curțile dorului. Noi am primit moștenirea și am înnobilat-o prin veacuri, încât astăzi putem spune că „dor nu este un cuvânt, ci fluviul care adună în albia lui toate apele sufletului românesc”. Cred că mai frumos de atât nu se mai poate spune. În cele scrise până aici afirm că autorul, cu un număr impresionant de volume publicate ca antologii și ediții speciale, plus scrierile originale însumând
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
plutea pe canale, dăruit vidanjorilor, la gura de vărsare, între deșeurile orașului. Dacă i-ar aduna, în noua noapte de primăvară, pe toți frații pacienți, sute, o mie, mii, înșirați cu câte o torță în mână pe taluzul care ocrotește albia colectorului până la vărsarea în râul rece și negru, să-i privească, o clipă, pe fiecare, sute, o mie, o clipă pe fiecare. I-ar privi doar o clipă, pe fiecare. Până la urmă l-ar recunoaște pe cel de demult... da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Îl cheamă Kuai Da-fu. Îmi face plăcere să-l descriu pe Kuai Da-fu. Vorbesc despre el de parcă ar fi fiul meu. Are chipul prelung și caracter puternic. Ochi de raton și nasul mare. Buzele lui îmi amintesc de albia uscată al unui râu. Mao râde la această remarcă. Continuă, zice el. Continuă. E timid, vulnerabil și, totuși, plin de înflăcărare. Nu are o constituție fizică puternică E aproape delicat. Însă are carisma unui idol adolescent. Atunci când vorbește, ochii îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
Cristian nu povestea nimic despre familia soției! — Era conștient că a făcut o mezalianță! Lumina tunelului din care ies se lărgește treptat spre păduricea cu trunchiuri subțiri și drepte. Dealuri golașe, semănate cu smocuri de vegetație, lăsând tot mai jos albia secată a râurilor de altădată, care umpleau de mlaștini și țânțari văile, azi secate. Cristos s-a oprit la Eboli. Iar el trăiește aici de destulă vreme pentru ca toate astea să fi ajuns amintirile lui de o viață. Dar ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
cristalul îngerilor. Îi cercetă fațetele și transparența în lumina lumânării. Erau perfecte. Străbătu mai multe încăperi de serviciu până la pavilionul exterior de la marginea pădurii. Acolo fusese abătut cursul unui izvor care se aduna într-o mică fântână, apoi își regăsea albia din pădure printr-un jgheab de olane. Era cea mai bună apă de băut. Înmiresmată și foarte rece. Nicolae umplu cupa, scurse surplusul peste pojghița de gheață, trecu iar prin cămara cu dulapuri, culese o tăviță de argint și reveni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
rupea În două Țara de Jos. La urma urmei, bucățica ceea căreia i s-a zis Basarabia (alții i-au zis; și pentru scurt timp) dacă avea 5 000 kilometri pătrați, Însă tu, Ivane-Hoțomane, ai tăiat Moldova pe nord-sud, pe albia unui râu interior, Prutul, ai botezat aproape 50 000 kilometri: Bessarabia! Cum? De ce?» - La care ce răspunde Ivan-Pravoslovan? - Cum, pravoslovan? Minciunovan! Zice: «Tătucă, frățioare, suflețel! Nu-i adevărat că numele ținutului ar veni de la un Basarab de-al vostru - de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
ciopleau singuri - ca Moș Iacob. Dar numai iarna; În fața vetrei... Și Moș Iacob avea, În sarai, pus la uscat, În rug, lemn de diferite esențe - salcie, plop, jugastru, paltin, ulm - pentru felurite lucruri și lucrări. Nu l-am văzut cioplind albii, Însă Îi știam sculele destinate aceste operații și cunoșteam trunchiul de salcie Început pe când eu Încă nu mă născusem, stând, rezemat de perete, așteptând să-i vină un rând. Mai Întâi Își Întindea la vedere (și la Îndemână) uneltele; o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
Acolo, la scăldat, pe pârâu În jos, unde nu ne ducem de loc, de loc, pârâu-i drept ca ața, n-are sălcii pe maluri, nu se fac știolboane: dacă s-ar face, oamenii le-ar astupa, ei au tăiat albia dreaptă acolo și-i zic Canal. Da, dar eu mi-am tăiat o bulboană chiar acolo, unde știu eu că nu mai vine nimeni: că-i urât. Pentru ei, urât, pentru mine... Uite cum a fost: Într-o bună zi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
crăpate de soare și un nisip foarte gros, aproape pietriș, pe care vântul nu izbutea să-l ridice decât atunci când sufla nebun, în timpul marilor furtuni. Gacel știa că nu avea să găsească în drumul său nici un tufiș, nici o grara, nici măcar albia seacă a unui vechi râu, atât de numeroase când străbăteai hamada, și că doar surpătura produsă de vreo salină cu margini prăpăstioase ar fi putut întrerupe monotonia unui peisaj unde un călăreț era la fel de vizibil ca un steag roșu fluturând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
de metru ca un atankor să-ți dea apă suficientă pentru cinci cămile, așa de aceea era un punct obligatoriu pentru caravanele care veneau din sud și se îndreptau spre marea oază El-Akab. Văzu trei tabere așezate de-a lungul albiei, care, la mijirea zorilor, începură să întețească focurile și să adune animalele ce pășteau pe povârnișuri, pregătindu-se să-și continue drumul. Observă cu atenție, fără să se lase văzut, până ajunse să fie absolut sigur că printre călători nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
plecau de acolo, urmau să fie împușcați. Era un puț pe-aproape: apă murdară și rău mirositoare, care producea diaree, și vânat unde se termina „pământul pustiu“ și începea podișul din hamada, cu pietrișurile și scaieții săi și cu vechi albii de râuri care cu mii de ani în urmă curgeau năvalnic spre îndepărtatul Niger sau spre foarte îndepărtatul Ciad. Un bun soldat, și se presupunea că ei asta erau, avea obligația să supraviețuiască în asemenea circumstanțe, rezistând cât timp ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
străvechi și câteva greutăți care trebuiau reparate. Avantajul principal al acestui birou, În afara ușurinței cu care Îți puteai face o cană de ceai oricând doreai, era acela că, din moment ce Linda avea un birou personal la etaj, aici o puteam face albie de porci fără a risca să fim auziți. Chestia asta era Înlesnită și de faptul că pereții erau făcuți pe jumătate din plexiglas, astfel Încât, În chip foarte oportun, puteam vedea cine se află În Încăpere Înainte să intrăm, ceea ce ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
cu Fliss și Cath. — Ceva tot s-a Întâmplat, spuse Lou Încet, ca un ecou al celor povestite de Cath despre Derek și Naomi. Și să zicem că Linda i-a prins În flagrant. Ar fi făcut-o pe Naomi albie de porci, iar ea ar fi pocnit-o ca să Îi Închidă gura? Ieșise soarele din nori, dar asta nu ne era de vreun ajutor. — Mai e și problema cu gantera, i-am atras eu atenția. Dar e posibil ca Derek
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
De asta a fost săltat. La mine a fost ca de obicei, pricepi? Am Înjurat polițiștii. Dar, la demonstrația asta, erau și unii din Clubul muncitorilor marxiști, iar Jeff și cu un tip dintre ei au Început să se facă albie de porci din dracu’ știe ce motiv. Al doilea volum din Das Kapital sau ceva de genul, pricepi? Eu nu pot spune că l-am citit. Se opri să mai tragă o dușcă de bere, savurând În mod evident efectul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
următoare, le-am arătat musafirilor noștri lucrurile demne de văzut din oraș. Însă ele abia au ajuns ca să umple o zi, așadar ne-am decis ca pe cealaltă, o duminică, s-o petrecem împreună la râu. Adeseori apa scădea în albia râului, totuși el atrăgea o mulțime de orășeni. Și noi mergeam regulat acolo. Deci duminica era zi de scăldat pentru orășeni, iar țăranii aveau grijă să-și țină vacile departe de noi și să le adape în josul râului. La marginea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]