1,931 matches
-
armonia culorilor, lumina magică corelată cu o anumită subtilitate caracteristică sculpturilor, chipul radiant al modelului cu privire întrebătoare dovedesc măiestria absolută a pictorului. Pe lângă tablourile sale realiste, Vermeer pictează și două tablouri alegorice, în care personifică teme abstracte prin simboluri: "Alegoria credinței" (1671) și "Alegoria picturii" (sau "În atelier", 1673). În „Alegoria picturii” este reprezentat un atelier, pe masă se află o carte — simbol al înțelepciunii — și o mască — ca simbol al sculpturii. Personajul principal este un pictor în timpul lucrului, văzut
Johannes Vermeer () [Corola-website/Science/305799_a_307128]
-
corelată cu o anumită subtilitate caracteristică sculpturilor, chipul radiant al modelului cu privire întrebătoare dovedesc măiestria absolută a pictorului. Pe lângă tablourile sale realiste, Vermeer pictează și două tablouri alegorice, în care personifică teme abstracte prin simboluri: "Alegoria credinței" (1671) și "Alegoria picturii" (sau "În atelier", 1673). În „Alegoria picturii” este reprezentat un atelier, pe masă se află o carte — simbol al înțelepciunii — și o mască — ca simbol al sculpturii. Personajul principal este un pictor în timpul lucrului, văzut din spate, păstrându-și
Johannes Vermeer () [Corola-website/Science/305799_a_307128]
-
chipul radiant al modelului cu privire întrebătoare dovedesc măiestria absolută a pictorului. Pe lângă tablourile sale realiste, Vermeer pictează și două tablouri alegorice, în care personifică teme abstracte prin simboluri: "Alegoria credinței" (1671) și "Alegoria picturii" (sau "În atelier", 1673). În „Alegoria picturii” este reprezentat un atelier, pe masă se află o carte — simbol al înțelepciunii — și o mască — ca simbol al sculpturii. Personajul principal este un pictor în timpul lucrului, văzut din spate, păstrându-și astfel anonimitatea. Ca model servește o femeie
Johannes Vermeer () [Corola-website/Science/305799_a_307128]
-
Aleksić continua activitatea de portretist realist transmițând generațiilor viitoare trăsăturile unor personaje (Slavko, muzicantul șchiop din Modoș, Clopotarul) aflate în zona satelor liniștite, vizitate de el cu ocazia executării comenzilor pentru lăcașurile de cult (scene biblice cu multe personaje și alegorii cu trimitere la momentele importante ale istoriei naționale sârbe). Adevărata forță creatoare a retrasului artist poate fi surprinsă în lucrările sale vizionare sau simboliste inspirate de distrugerile războiului (Îngerul Păcii). Autoportretele sale (Autoportret, Autoportret la cafenea/ cu Moartea) prin reluarea
Muzeul de Artă din Timișoara () [Corola-website/Science/305279_a_306608]
-
mister. Kafka și Dostoievski într-o realitate orwelliană.” 7. Magdalena Bedrosian (director Editura „Cartea Românească”, ianuarie 1990): “"Oameni fără eternitate, Faraonul, Piramida, Biblioteca, Diaspora..." proze de sondaj al adâncurilor psihice intersectate de notații ale concretului actual duse până la vehemență, sau alegorii transparente ale unui sistem concentraționar, apăsător până la sufocare, manuscrisele lui Claudiu Iordache descriu condiția insului de excepție într-un univers care refuză și ostracizează tot ce i se opune. Frazarea abundentă, vertijul inovațiilor lexicale, rupturile de spațiu și timp, trecerile
Claudiu Iordache () [Corola-website/Science/305470_a_306799]
-
Gary și Ajar nu erau decât una și aceeași persoană. Trebuie menționat că Ajar și Gary nu au fost singurele sale pseudonime, el fiind, de asemenea, autorul thriller-ului politic "Leș Têtes de Stéphanie" sub numele Bogată Shatan, și al alegoriei satirice "L'Homme à la colombe" semnată Fosco Sinibaldi (literele s, i și n mascând literele g, a și r din Gar-ibaldi). Disprețuit de critici în timpul vieții, autorul fiind considerat "reacționar" deoarece era un diplomat gaullist, Romain Gary și-a
Romain Gary () [Corola-website/Science/313034_a_314363]
-
din Tennessee - Knoxville. Evenimentul conține mai multe lecturi, conferințe și dezbateri publice, în scopul unei mai bune înțelegeri a evoluționismului și exercitării de critici asupra conceptelor creaționiste. La aceste festivități au loc dineuri la care se servesc meniuri care reprezintă alegorii ale "supei primordiale" (de unde a apărut viața pe Terra), au loc manifestații și proteste publice, conferințe, dezbateri, recitaluri, chiar și piese de teatru, printre care și dramatizarea celebrului Proces al maimuței sau evocarea celebrei polemici dintre Thomas H. Huxley și
Ziua Darwin () [Corola-website/Science/314643_a_315972]
-
a fost apreciată de Michelangelo Buonarroti cel tânăr (nepotul marelui Michelangelo). Ocupat cu construirea Casei Buonarroti, construită pentru celebrarea rudei sale faimoase, el i-a cerut Artemisiei să producă un tablou pentru decorarea tavanului galeriei de picturi. Tabloul reprezintă o alegorie a "Allegoria dell'Inclinazione ", "Alegoria înclinației (talent natural)", prezentată sub forma unei femei tinere nud care ține o busolă. Se crede că subiectul seamănă cu Artemisia. Într-adevăr, în mai multe dintre picturile sale, eroinele energice ale Artemisiei seamănă cu
Artemisia Gentileschi () [Corola-website/Science/313614_a_314943]
-
Buonarroti cel tânăr (nepotul marelui Michelangelo). Ocupat cu construirea Casei Buonarroti, construită pentru celebrarea rudei sale faimoase, el i-a cerut Artemisiei să producă un tablou pentru decorarea tavanului galeriei de picturi. Tabloul reprezintă o alegorie a "Allegoria dell'Inclinazione ", "Alegoria înclinației (talent natural)", prezentată sub forma unei femei tinere nud care ține o busolă. Se crede că subiectul seamănă cu Artemisia. Într-adevăr, în mai multe dintre picturile sale, eroinele energice ale Artemisiei seamănă cu autoportretele sale. Printre tablourile notabile
Artemisia Gentileschi () [Corola-website/Science/313614_a_314943]
-
lor se află, fără îndoială, opera în continuă evoluție a lui Gabriel García Márquez. "„”" reprezintă o sinteză a tradiției literare hispanice și a temelor și tehnicilor moderne internaționale. Romanul poate fi citit la mai multe niveluri de semnificație, ca o alegorie a istoriei latino-americane, a condiției umane și ca o meditație asupra timpului. Capodopera lui García Márquez, "„Un veac de singurătate”", este un roman care îmbină realul cu fantasticul, meditația filozofică și narațiunea captivantă într-o creație unică, vie, tulburătoare, somptuoasă
Un veac de singurătate () [Corola-website/Science/313620_a_314949]
-
se transformă din întreprinzătorul și carismaticul fondator al satului Macondo, într-un om în pragul nebuniei. Macondo luptă împotriva unor calamități ca insomnia, războiul și ploile. Misterele apar aproape ca din senin. Această atractivă și colorată saga este, totodată, o alegorie socială și politică mai largă - uneori prea suprarealistă pentru a fi plauzibilă, alteori mai reală decât și-ar putea permite orice lucrare realistă convențională. Acțiunea cărții urmăreste viața lui José Arcadio Buendía, întreprinderile sale îndrăznețe, temperate de prudența Ursulei - soția
Un veac de singurătate () [Corola-website/Science/313620_a_314949]
-
sens al cuvântului. În schimb, autorul folosește romanul pentru a explora și ilustra ideea că este foarte important ca oamenii să-și amintească propria istorie, altfel, vor suferi pentru ea. Povestea satului Macondo si a familiei Buendía constituie și o alegorie a condiției umane, a istoriei omenirii. Atmosfera anilor de după întemeierea localității evocă paradisul pământesc al primilor oameni: Patriarhul familiei Buendía, José Arcadio Buendía, este fire hotărâtă, inflexibil (atât fizic, cât și mental), cu toate acestea, el are un profund interes
Un veac de singurătate () [Corola-website/Science/313620_a_314949]
-
subtitlul filmului este: „...Care a iubit fără să se mărite”), a cărui difuzare nu a fost permisă de către cenzura sovietică mai devreme de 1988 (când Secretar General al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice era Mihail Gorbaciov); scenariul filmului este o alegorie care pune sub semnul întrebării viitorul Rusiei Sovietice. Povestea personajului Asia va fi reluată de Koncealovski în 1994, în filmul-satiră politică "Găina Riaba". După cenzurarea peliculei "Povestea Asiei Kliacina", Koncealovski operează o schimbare a orizontului în filmele sale. Următoarele două
Andrei Koncealovski () [Corola-website/Science/313686_a_315015]
-
fi interpretată fac din "O casă de păpuși" o piesă atât de interesantă. Fiecare nouă generație a avut o versiune diferită asupra cărții, de la a o vedea ca pe o critică asupra feminității, la a o lua ca pe o alegorie Hegeliană a istoricului spirit al evoluției. Sfârșitul piesei nu are o concluzie stabilă. Finalul este lăsat deschis: nu se întâmplă niciun eveniment brutal, niciun catarsis, doar ambiguitate. Aceasta este o piesă ce definește granițele.
O casă de păpuși () [Corola-website/Science/314110_a_315439]
-
progres pe baza precedentului creat de istorie. Deși acest lucru a fost realizat de multe romane science fiction - cum sunt "1984" sau "Fahrenheit 451" - acestea se concentrează asupra modului în care se pot concretiza tendințele societății actuale, acționând ca o alegorie a lumii moderne. În schimb, seria Fundației privește tendințele într-un mod mai larg, prezentând evoluția și adaptarea socială în locul calităților umane și culturale dintr-un anumit moment. Mai mult, conceptul psihoistoriei - care dă evenimentelor o aură de fatalism rațional
Seria Fundația () [Corola-website/Science/314129_a_315458]
-
întâmplări petrecute în teritoriile autohtone, evenimente care ar fi determinat decisiv zămislirea baladei. Argumentele de natură general istorică sau istoria limbii sunt cele care au stat la fundamentarea aprecierilor lui Bogdan Petriceicu Hasdeu (1875) referitoare la datarea originii Mioriței. Episodul „alegoria morții” ar oferi indicii pentru a susține că acest cântec a fost creat între 1350-1450. Singurul exeget care urmărește fenomenul evolutiv al Mioriței și ia în discuție două momente distincte (nașterea "versiunii colind a Mioriței", respectiv a transformării colindului în
Momentul genezei Mioriței () [Corola-website/Science/314191_a_315520]
-
anterioară separării dialectelor principale ale limbii, deci la sfârșitul mileniului I”. Ultimul exponent al exegeților "versiunii-baladă" (din această cronologie), care situează geneza Mioriței într-o perioadă precreștină, este Constantin Brăiloiu(1946). Teoria etnomuzicologului pornește de la "motivul tânărului nelumit" (nunta funerară, alegoria morții), motiv regăsit exclusiv în variantele extra-carpatice. Iar geneza corespunde acestei perioade, deoarece obiceiul nunții postume „era practicat, probabil, chiar înainte de pătrunderea creștinismului pe teritoriul țării noastre”. O altă motivație este, în opinia lui C. Brăiloiu, absența elementelor mistic-creștine, „absență
Momentul genezei Mioriței () [Corola-website/Science/314191_a_315520]
-
manieră aproape justițiară, ignorând prezumția unui alt deznodământ. Premisele sale sunt evidente: izolarea testamentului, minimalizarea „cadrului epic inițial”, preluarea tezei Mușlea - Brăiloiu, ritul morții nelumiților. A. Fochi respinge tezele creștin-ortodoxe în favoarea caracterului profund laic al baladei și a tendințelor antiecleziastice. Alegoria morții devine un simplu ritual al consacrării nupțiale post-mortem. În concluzie, în Miorița asistăm la o tradițională nuntă postumă a tinerilor morți celibatari. Pentru A. Fochi, în textul mioritic moartea „reprezintă o întrerupere violentă și absurdă a vieții unui tânăr
Fatalismul mioritic () [Corola-website/Science/314189_a_315518]
-
răzbate prima sinteză ca urmare a cercetării motivului mioritic în largi spații geografice. Astfel, el redactează o schiță genetică a Mioriței, în patru faze: cântec liric cu circulație independentă (testamentul), colindul transilvan, episodul oii năzdrăvane, respectiv episodul maicii bătrâne și alegoria morții. Tot el este cel care utilizează pentru prima dată termenul de testament al ciobanului. În linii mari, această teorie își va dovedi valabilitatea în timp, fapt confirmat și de concluziile fochiene. O lucrare cu caracter monografic avea să apară
Istoria exegetică a Mioriței () [Corola-website/Science/314192_a_315521]
-
și mai constituie, pe deasupra, un document prețios pentru istoria ideilor în România modernă” . Brăiloiu realizează un studiu de caz, pornind de la credințele și ritualurile funerare românești, respectiv nunțile postume ale tinerilor morți celibatari, lămurind astfel definitiv (după I. Mușlea) misterioasa alegorie nuntă-moarte, episod prezent exclusiv în versiunea baladă a Mioriței. În monografia "Miorița - tipologie, circulație, geneză, texte" (Adrian Fochi), publicată sub auspiciile Editurii Academiei Române (1964), A. Fochi (1920-1985) realizează o sinteză a tuturor ipotezelor, teoriilor, tezelor și ideilor legate de Miorița
Istoria exegetică a Mioriței () [Corola-website/Science/314192_a_315521]
-
constituiau garda imperială de la Constantinopol) și chiar mai departe pe drumul mătăsii către China. Solidi emiși de împărații romani din Bizanț Primul solidus, emis în timpul domniei lui Constantin cel Mare, avea pe avers reprezentarea efigiei acestuia, iar pe revers o alegorie romană păgână. După legalizarea creștinismului în Imperiul Roman (313), pe reversul monedelor au fost reprezentate o cruce grecească sau un înger. Imaginea monedei diferă de cea a vechiului aureus. În general aureusul se caracteriza printr-o reprezentare extrem de fidelă (aproape de
Solidus () [Corola-website/Science/313343_a_314672]
-
de lecturi profesionale al United States Marine Corps recomandă citirea romanului câtorva grade inferioare. Cartea a fost pusă pe listă de căpitanul John F. Schmitt, autorul Manualului de Luptă al Marinei pentru "furnizarea într-un mod schematic eficient a unor alegorii utile care explică de ce militarii face ceea ce fac". În introducerea romanului, scrisă pentru folosirea în cadrul antrenamentelor, se opinează că acesta oferă "lecții de pregătire în metodologie, conducere și, de asemenea, etică [...] "Jocul lui Ender" a fost un punct important al
Jocul lui Ender () [Corola-website/Science/313392_a_314721]
-
călătorie în Europa înainte de a se întoarce la vila Wazside în 1860. Hawthorne a murit în 19 mai 1864, lăsând în urmă soția și cei trei copii. Multe dintre scrierile lui Hawthorne au ca țintă Noua Anglie, multe opere cuprinzând alegorii morale de inspirație puritană. Lucrările sale de ficțiune sunt considerate ca făcând parte din mișcarea romantică, mai precis, din Romantismul Sobru. Temele sale au adeseori în centru răul înnăscut și păcatul umanității, iar operele lui transmit adeseori mesaje moralizatoare și
Nathaniel Hawthorne () [Corola-website/Science/314931_a_316260]
-
Edgar Allan Poe, scris revizii importante, deși lipsite complet de lingușire asupra "Povestirilor spuse de două ori" ("Twice-Told Tales") și asupra lucrării "Mosses from an Old Manse". Aprecierea negativă emisă de Poe s-a datorat parțial propriului său dispreț pentru alegorie, povestiri moralizatoare și acuzațiile sale cronice de plagiat, deși, recunoștea că "Stilul lui Hawthorne este insăși puritatea. Tonul lui este foarte eficient—sălbatic, jalnic, grijuliu și în acord cu themele operei sale... Îl privim ca fiind unul dintre acei puțini
Nathaniel Hawthorne () [Corola-website/Science/314931_a_316260]
-
al VIII-lea, î.e.n. epoca compoziției poemelor homerice și epoca cetăților-state. Este epoca în care apare o separație între esența naturii (sau a lumii), și reprezentarea ei. Logosul se separă de mit, cu alte cuvinte viziunea mitică asupra lumii devine alegorie. Apare separarea între adevăr și opinie. Grecii antici se pare că au fost primii care au lăsat posterității primele hărți propriu-zise. Lui Anaximandru din Milet (611-546 î.e.n.) i s-a atribuit prima reprezentare a Pământului, primul planisfer. Din păcate, opera
Istoria cartografiei () [Corola-website/Science/320390_a_321719]