2,202 matches
-
sclipirea ochilor... Masca, atingere de neuitat a idealului... Masca, oglindă sufletului. Chiriac Robert-Cătălin, clasa a V-a Școala Gimnazială Nr.1 „Nicolae Mantu”, Galați profesor îndrumător Ciobanu Gabriela Amintiri de neuitat sau Călătoriile lui Stejărel Vântul dezmierdat de soare se alinta cald printre florile pomilor albi. Bunicul așezat pe o bancă își ștergea cu o mână tremurătoare ochii încercănați ca două zorele pe un zid năruit. Avea trupul gârbovit, palmele aspre și bătătorite, fața ridată și înnegrită de vânt, părul și
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
la televizor sau ascultam muzică, iar atunci când o vedeam supărată, mă întristam și eu. Aș vrea să iau o baghetă magică și să fac o vrajă ca mama mea să apară lângă mine. Ea mi-a dăruit viată, m-a alintat la sânul ei și m-a învățat a vorbi. Întotdeauna avea câte un cuvânt și un sfat de încurajare pentru mine, chiar și atunci când era dezamăgită de către ceilalți. După o vorbă bună și o mângâiere din partea, ei toată supărarea și
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
o vijelie. Să fi fost oare acel calm dinaintea furtunii? Nu era o problemă pentru mine! Mereu aveam o umbrelă, dar atunci n-am știut ce ”furtună” mă aștepta. Ce zâmbet bleg aveam atunci pe față! De parcă totul mi-l alinta. Am văzut o florărie, era ajunul primăverii. Am luat câteva lalele, fără a ști cui i le voi da. Ce prostuț... La o intersecție l-am întâlnit pe Nistor, colegul meu, fiul unui avocat cunoscut în oraș, iar mama lui
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
bărbaților. - Această a doua lună a fost o adevărată plăcere, povestea mama. Surorile mele ne-au tratat pe amândouă ca pe niște prințese. Nu stăteai o clipă singură în așternut. Erau întotdeauna brațe care să te țină, care să te alinte, care să te legene. Te ungeam cu ulei dimineața și seara. Îți cântam cântece, dar când vorbeam cu tine nu ne prosteam. Ți-am vorbit de la început ca unui om mare, cu toate cuvintele, ca și cum ai fi fost deja sora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
că le aparține. Nu făceau asta din considerație față de Laban, ci gândindu-se la servitori și la copiii acestora care rămâneau acolo. Eram trimisă în toate părțile, să car, să aduc diverse lucruri și nimeni nu avea timp să mă alinte sau să mă mângâie pe păr. Nimeni nu mai râdea cu mine și nimeni nu-mi mai lăuda lâna toarsă. Mă simțeam prost folosită și cam nebăgată în seamă, dar cum nimeni nu părea să vadă ce tristă eram, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
fie doar ale Vindecătorilor. Nu. În sfârșit, pricepusem. Eu eram Krog și nu știam cum o chemase pe maică-mea, și nimeni nu mai ținea minte cum o chemase și nici măcar dacă avusese vreun singur nume sau dacă nu o alintase cu alt nume, fiecare om care dorise s-o facă mamă. Pe de altă parte, iată că eram fratele lui Moru, Vindecătorul care știa numele străbunilor săi, omul care ne alina durerile și care meșteșugea vorbe noi. N-o să spun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
Știți cum arătam eu în uniformă festivă și cu eghileți? Uitați-vă la mine! Am eu uniformă, am eu eghileți? ARTUR: N-ai... GARDIANUL: Ia mai dați-mi o țigară! ARTUR (I-o întinde, i-o aprinde.): Mai spune... GARDIANUL (Alintându-se.): Ce să mai spun? Nu mai spun nimic! ARTUR: Poftim, ia-le și pe astea... (Îi dă tot pachetul.) GARDIANUL (Bravând.): Ce să spun! Ca să spun! (Cade în transă.) Execuțiile, domnule, erau ceva sfânt! Da, ceva sfânt și înălțător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
e vie. BRUNO: Te-a prostit și pe tine. GRUBI: Ba nu. Mă lipeam de ea și ea zvâcnea. Mă simte. BRUNO: Fugi d-aici! GRUBI: Dacă-ți spun că mă simte? Eu îi vorbeam și ea-ncepea să s-alinte și mârâia ușor, așa... se încolăcea în jurul gleznei, lugurea, se gâdila de mine, fornăia... Mă încolăcea parcă, mă zgândărea ușor, cu un vârf de pană, mă lăsa să dorm și-mi intra în oase, se rotea pe acolo cât se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
și la noi unul din clopotnița bisericii să sară lumea c-a venit democrația și să-i strângă de gât p’ai lui Soporan, că ei era comuniștii comuniștilor și cu securiștii lor. Și? Mângâie și el cureaua, netezind-o, alintând-o cu buricele degetelor. - Și ce-a făcut... L-a găsit dimineața spânzurat în beci. Nevastă-sa l-a găsit. Totolea îi zicea omului ăla. Lăsase și caneaua de la butoi deschisă. Un butoi de treizeci și două de găleți. Vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
spus, m-am enervat. Vrei să mă nenorocesc? Miros de parfum. Vecina din stânga a scos iar capul pe geam. — Devine ridicol, am oftat. Cobor pe țevi. — Dacă sari, îți zic cum mă cheamă. Ezitam. — Și dacă nu? Aici s-a alintat și a spus un lucru pe care nu mi-l mai amintesc. Era un clișeu, o vorbă învățată de la televizor, ceva lamentabil. Conținea, mi se pare, și cuvântul „baby” și ceva legat de risc, și se completa cu o mișcare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
priveai. În acel moment, lumina pica bine, iar el era pur și simplu uimitor. Totuși, n-aveam de gând să-i spun așa ceva. Știam că dacă-i dau un deget, îmi cere toată mâna. N-avea nici un rost să-mi alint bruta. *** Restaurantul preferat al lui Hugo se dovedi a fi chestie foarte elegantă în centrul Clerkenwell, pe colțul unei clădiri în care se afla o bancă, cu podele din lemn, lustruite, mese din sticlă opacă și scaune negre tapisate care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
știri că pe strada din spatele curții tale a fost lovit de o mașină un agent imobiliar care căsca gura către cer? Hai, spune, asta aștepți, tocmai de aceea ai scris ceea ce ai scris. Nu fii rău, spuneeeee... Vocea interioară se alinta. Asta era o surpriză, totuși. Lăsă televizorul deschis și reglă sonorul aproape de maxim. Merse la bar - ia mai dă-o dracului de bere, gata pe ziua de zi, hai să trecem la chestii serioase! Iar, tu, voce interioară insinuantă, ai
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
se opri, parcă, și se înecă pusă pe plâns... ceva nedeslușit îl tulbură, îl puse pe gânduri. Peste câteva clipe, apăru infirmiera cu o tăviță acoperită cu un șervețel... Era ora prânzului. ”- A venit papaua, bunica... hai să păpăm!” se alintă infirmiera, vorbind singură. Vasilica o privi cu neprietenie în ochi. Ei nu i-au plăcut dulcegăriile niciodată, dar infirmiera n-avea de unde sti. După câteva sorbituri cu lingurița, în silă, nu mai vru. ”- Hai, bunica, încă o lingurică, numai una
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
Bisericii Trei Ierarhi din Iași, despre care turiștii japonezi nutresc convingerea că-i cel mai frumos locaș ecleziastic din lume. Ceilalți cinci copii ai soților Caraza au primit numele de botez, Alexandrina, Marioara, Gelu, Silviu și Olguța. Grigoraș (așa este alintat de cei apropiați și acum, când se află În al 77-lea an de viață-i pământeană) absolvește, În 1943, Școala Primară de Șapte Ani din comuna natală. Apoi, până În 1948, va fi elev al Școlii Normale „Gheorghe Asachi” din
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
deschid nasturii de la bluză și niște buze mult mai moi decât ale lui Îmi sărută sânii. Apoi mâinile lui Jean-Claude iau locul buzelor, În timp ce mâinile Îndemânatice coboară spre nasturii de la blugi, urmate la scurt timp de buzele diafane care Îmi alintă pline de Îndrăzneală sexul. Nu sunt sigură dacă ceea ce se Întâmplă e real sau am adormit și am cel mai erotic vis din toată viața mea. Dimineață mă trezesc singură Într-un pat imens, cu privirea unui copil ațintită asupra
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
deschid nasturii de la bluză și niște buze mult mai moi decât ale lui îmi sărută sânii. Apoi mâinile lui Jean-Claude iau locul buzelor, în timp ce mâinile îndemânatice coboară spre nasturii de la blugi, urmate la scurt timp de buzele diafane care îmi alintă pline de îndrăzneală sexul. Nu sunt sigură dacă ceea ce se întâmplă e real sau am adormit și am cel mai erotic vis din toată viața mea. Dimineață mă trezesc singură într-un pat imens, cu privirea unui copil ațintită asupra
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
în care lucra fiica ei. Laura era aproape zi și noapte acolo, deși avea încredere deplină în cele două asistente pe care le rânduise să-l aibă pe Tinu al ei în atenție permanentă. Nicicând nu fusese Iustin atât de alintat în toată viața lui. Nimic nu-i lipsea și era ținut la curent cu toate noutățile din toate domeniile. Trei colegi de la Facultatea de Geologie și Geofizică, au venit să-l viziteze și să discute despre activitatea de cercetare în
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
avea o nevoie fizică de el. De la bun început relațiile dintre el și doamna Warnotte fuseseră puse sub semnul unei complicități discrete. în general, doamna Warnotte li se adresa clienților recurgînd la numele lor de familie, dar pe Bernard îl alinta cu numele mic. Pentru Bernard însă doamna Warnote nu putea fi decît doamna Warnotte și de fapt nici nu-i știa prenumele. — să vă ajutăm, Bernard, să o duceți sus pe Corona ? — nu, doamnă Warnotte, am să mă descurc. ritualul
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
va uita chestiunea. Dar Stănică n-o uită, și peste câteva zile, când fu sigur că toți vor fi acasă, veni mândru în trăsura lui Toader, cu Lili alături de el. Fata era prietenoasă, supusă și fără ascunzișuri, obișnuită să fie alintată, încît primi să vină, întocmai cum ar fi făcut o fată liberă, din curiozitate. Stănică o prezentă cu multe preambuluri Aglaei și celorlalți. Lili făcu o foarte bună impresie, din cauza atenției cu care privea toate. Obișnuită cu bogăția, ea găsea
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
în care înmuia și tătîne-su, popa, când, apropiindu-se Sărbătorile, zugrăvea în cuvinte-meșteșugite, enoriașilor săi, Raiul?! Și nu toți cei din intelectualitatea în zidire a orașului care, îmbrîncindu-se, dăduseră peste adevărata fire a lui Ulpiu, nu-l firitisiseră? Nu-l alintaseră? Nu-l alintau? Nu-l îmbiaseră care mai de care la feluritele licori sau șampanii, la chiselele cu icre moi, sporovăind cu fazanele, în penele lor îmbrăcate, la mironosițele de languste, numai pe stâncă de gheață servite sau la îmbîrligăturile
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
și tătîne-su, popa, când, apropiindu-se Sărbătorile, zugrăvea în cuvinte-meșteșugite, enoriașilor săi, Raiul?! Și nu toți cei din intelectualitatea în zidire a orașului care, îmbrîncindu-se, dăduseră peste adevărata fire a lui Ulpiu, nu-l firitisiseră? Nu-l alintaseră? Nu-l alintau? Nu-l îmbiaseră care mai de care la feluritele licori sau șampanii, la chiselele cu icre moi, sporovăind cu fazanele, în penele lor îmbrăcate, la mironosițele de languste, numai pe stâncă de gheață servite sau la îmbîrligăturile de pe la noi, la
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
fiecare cupă de sutien câte șapte. Nu era fată rea. Dactilografele niciodată nu sânt Nu le dă mâna. Îi plăcea, mai ales, modul în care târa ea până la el, uneori, o pisică, s-o mângâie împreună pe burtică, s-o alinte și s-o strige Baby. Așa îi pronunța ea întotdeauna numele, Baby, la fel cum se scrie. Îi percepeai țignalul ore întregi, în sus și în jos, pe scările Prefecturii, Baby, Baby. Nu era deloc fată rea. Dacă ar fi
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
și apoi să-l înfigă în cea mai apropiată și fără de apărare conservă. Nu riscai să fii pedepsit. Înfăptuisei o faptă bărbată și, nu peste mult, aveai să te lingi pe buze. Cu un deget îi explorai marginile și îi alintai eticheta. Îi savurai conținutul, surprins de lipsa ei de împotrivire și, înduioșat, îți șopteai: "Ce bună a fost, mititica!" Dar curând o uitai, soseau altele la rând, mai mici, mai bombate, cu etichetele mai provocatoare, trebuia să trăiești. Umblai cu
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
1921, la Paris, răvășit, a sosit dimineața, a pus mâna dreaptă, zvâcnind, pe mâna mea și mi-a spus: "Cocondy, se întîmplă un lucru teribil! Au tras, din nou, ca-n 1918, asupra lui Volodea (așa obișnuia el să-l alinte pe Vladimir Lenin)... Zvonurile pretind că, exact ca-n 30 august, glontele a fost la un milimetru de a-i secționa carotida. Volodea ar expectora sânge. I-am scris de urgență că, dacă lucrurile capătă o turnură și mai caraghioasă
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
vrei să scoți din aramă sunetul aurului? Nu-i cu putință". - Dar ceea ce-i părea ciudat era că, de câte ori îi trecea prin minte ca îngerii să meargă după voia lui, ei într-adevăr, fără să le-o zică, îi împlineau alintând gândirile. El nu-și putea esplica această armonie prestabilită între gândirea lui proprie și viața cetelor îngerești. - Nu vezi tu, Mario, că tot ce gândesc eu îngerii împlinesc în clipă? Ea îi astupă gura cu mâna. Apoi îi șopti la
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]