2,235 matches
-
deschid nasturii de la bluză și niște buze mult mai moi decât ale lui îmi sărută sânii. Apoi mâinile lui Jean-Claude iau locul buzelor, în timp ce mâinile îndemânatice coboară spre nasturii de la blugi, urmate la scurt timp de buzele diafane care îmi alintă pline de îndrăzneală sexul. Nu sunt sigură dacă ceea ce se întâmplă e real sau am adormit și am cel mai erotic vis din toată viața mea. Dimineață mă trezesc singură într-un pat imens, cu privirea unui copil ațintită asupra
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
că Îmbătrânesc. Comportamentul său manierat nu era cu nimic diferit de cum fusese dintotdeauna. Sunetele ciudate pe care le scotea În continuare mărturiile Lumii Vechi evidențiate În dinții lui mă făceau să mă simt oarecum ușurată. Toată viața mea m-au alintat și m-au răsfățat străini impunători. Mă Încânta peste măsură afecțiunea caldă, levantină. Când eram mică, stătusem pe genunchii doctorului Philobosian și degetele lui Îmi urcaseră pe șira spinării, numărându-mi vertebrele. Acum eram mai Înaltă decât el, deșirată, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
dulci cuvinte Ne trimeteam în scrisori? Odinioară Pe dinafară Le știam uneori. Scăldate-n lacrimi noi le citeam Și-apoi le sărutam. Visul se curmă Și-n cea din urmă Eu nu știu ce să-ți mai scriu..." 313 Când mama mă alinta, în copilărie, nu mă impresionau deloc giugiulelile ei, le consideram normale și cuvenite. Nu voi uita însă niciodată cum mi-a spus tata de două sau trei ori "puișor", căci tata a fost întotdeauna aspru cu mine și uneori de-
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
lung metraj. — Ai putea foarte ușor să faci asta fără ajutorul lui, o tachină Kitty. Dacă stau să mă gândesc bine, de fapt tu l-ai ajutat pe el, nu invers. Știu, dar simt nevoia să facem asta Împreună, se alintă Desert Rose. Îl iubesc. Kitty nu se putu abține să nu zâmbească ascultându-și prietena. Această dependență de care se convinsese singură, ce capcană perversă! Multe femei se Îndrăgostesc nu de un bărbat, ci de ce ar putea face acesta pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
-n jur e iar Însuflețit (Cred că mintea mi te-a-nchipuit.) Visam că-n așternuturi m-ai ademenit Și mi-ai cântat de zei lovit, m-ai sărutat ca un smintit. Cred că mintea mi te-a-nchipuit.) Mă alintam că vei veni, așa cum ai făgăduit, Însă Încep să-mbătrânesc și numele-ți de-acum să-l uit ( Cred că mintea mi te-a-nchipuit.) Sylvia Plath Ce frumos, se gândea ea cu ochii Închiși, Încercând să păstreze În suflet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
moțului și la alegerea celor trei lucruri de pe tăviță a purtat deasupra unui ochi o uriașă gâlmă sângerie (această cicatrice, vrea, nu vrea, n-are cum s-o ascundă dacă doriți s-o priviți). Cât privește premonițiile mele, când îl alintam Dudu, Dudu Georgescu, își probaseră clarviziunea. Lovea tare cu capul. Până să se apropie clipa „când timpul a rămas definitiv suspendat odată cu închiderea unei uși - apartament 40, fam. Florian - și soarele s-a furișat în scară printre ghivecele de flori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
liniștit cu Ionuț Costov, când el zice că fetele au puță fiindcă altfel n-ar reuși să facă pipi. Ne-am certat pe drumul dintre D 13 și cofetăria din C 7, pariul l-a tăiat Dodan Sorin, poreclit Șobolanu’, alintat Șobi, iar lămurirea ne-a dat-o Despina Tudorache, de la a IV-a F, care se întorcea de la sifoane. Noi, eu, Ionuț și Șobi, eram într-a treia, în clase paralele, la D, la I și la B. 5. marionetele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
și-ar fi dorit-o orice campion, își ținea la distanță adversarul, îl izbea deseori în creștet, nu decisiv, mai degrabă se ferea de ceea ce ar fi putut să se întâmple, decât să provoace fapte memorabile. Dodan Sorin, poreclit Șobolanu’, alintat Șobi, gâfâia ca o locomotivă cu aburi, se tot rotea în jurul plăvanului din fața lui, arunca o sumedenie de lovituri în gol, parcă ar fi prins muște, îndura țăcăneala aia de pumni primiți în cap și, câteodată, prindea un upercut la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
striga: Unde e viața mea, unde e viața mea? Întrebarea sună neverosimil subiectului însuși, care o amplifică nemăsurat (într-o parabolă gestuală), știind că răspunsul nu poate fi altul decât propriul ei ecou: Și o voce suavă care o să mă alinte ca o ghioagă, ca un bici: Sunt aici, sunt aici, sunt aici! Tehnicii contrapunctului îi este tributar versul "și o voce suavă... ca o ghioagă, ca un bici". De asemenea, ludicul nu lipsește: Copacii, ca frații, se vor apleca peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
se opri, parcă, și se înecă pusă pe plâns... ceva nedeslușit îl tulbură, îl puse pe gânduri. Peste câteva clipe, apăru infirmiera cu o tăviță acoperită cu un șervețel... Era ora prânzului. ”- A venit papaua, bunica... hai să păpăm!” se alintă infirmiera, vorbind singură. Vasilica o privi cu neprietenie în ochi. Ei nu i-au plăcut dulcegăriile niciodată, dar infirmiera n-avea de unde sti. După câteva sorbituri cu lingurița, în silă, nu mai vru. ”- Hai, bunica, încă o lingurică, numai una
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
Bisericii Trei Ierarhi din Iași, despre care turiștii japonezi nutresc convingerea că-i cel mai frumos locaș ecleziastic din lume. Ceilalți cinci copii ai soților Caraza au primit numele de botez, Alexandrina, Marioara, Gelu, Silviu și Olguța. Grigoraș (așa este alintat de cei apropiați și acum, când se află În al 77-lea an de viață-i pământeană) absolvește, În 1943, Școala Primară de Șapte Ani din comuna natală. Apoi, până În 1948, va fi elev al Școlii Normale „Gheorghe Asachi” din
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
al Tiranului Fiodor Kuzmici, care are o codiță de toată frumusețea. Viața lui se împarte între cancelarie, unde copiază înțelepciunea Conducătorului (Dumnezeu să-i înmulțească zilele!Ă, și izba proprie, unde vânează șoareci (hrana de bază a „guguștiucilor“, cum îi alintă în mod oficial Soarele Poporuluiă sub podea. Poți face extrem de multe lucruri cu șoarecii: îi poți găti (tocănițe, supe, piroști etc.Ă, îi poți comercializa (contra unor obiecte absolut inutile, cum ar fi capacele de oală, cărțile copiate etc.Ă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2175_a_3500]
-
cu milă și oroare, ca și când mi-ar fi spus " Țrezește-te odată, nefericitule!" Pe culoarul liceului, Gina, ținîndu-mă de braț, înduioșător de mică în sarafanul ei, îmi povestea visele ei labirintice, cu fluturi multicolori lopătând prin temple de marmură, sau se alinta rugîndu-mă să merg să-i cumpăr un covrig. De multe ori îi vedeam în ochii translucizi, în penumbră, atâta tristețe, încît mă posomoram și eu, simțind că întreaga mea viață cu ea este clădită pe nisip, că tot ce ne
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
fel. Era foarte schimbată, ca și când s-ar fi maturizat cu câțiva ani. Căpătase în ținută un soi de mândrie și sfidare. Arăta acum că nu mai șovăie, că, în fine, știe ce vrea, e matură și puternică. Nu se mai alinta în timp ce vorbea cu colegele, ci, în tot ce spunea, avea o anume suficiență enunțiativă, semn al experienței, după părerea ei. Era femeie, nu mai avea timp să-și pună întrebări, să mediteze, ea știa. Din cauza acestui "stil înalt" pe care
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
sofa, mîncîndu-și cu lingurița minusculă de argint dulceața de nuci verzi de pe farfurioară și îndemnîndu-mă, ca altădată, să beau din paharul de cristal vinul ușor, în care se simțea aroma de scorțișoară. Repetiția era posibilă: Gina era din nou fetița alintată pe care o știam, cu ochi galbeni și ten lucios, cu buze pe care nu citeai decât o veselie castă. Am stat de vorbă până s-a întunecat, eu înfășurîndu-mi părul ei pe deget, ea povestind și râzând, jucîndu-se cu
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
urmă că o să trebuiască să ne taie burta și începuserăm de pe acum să ne plângem soarta. Ne luam seama însă și treceam la discuții mai copilărești, chiar cam voit copilărești, pentru că nimic nu ne plăcea mai mult decât să ne alintăm ca niște mâțe. Pe seară, după ce fetele s-au dus, străbătând aerul vinețiu, plin de zmee, pe la casele lor, am privit înspre câmpul care începea să se înroșească de amurg și i-am văzut venind. Erau două siluete incredibil de
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
dar o posed din orgoliu; în geamătul ei fericit e atâta candoare, atâta viață, că stau la pândă cu toate simțurile mele să prind cât mai mult din secretele ființei ei ce susură, susultă, șoptesc, se zbenguie, se joacă, se alintă, libere numai în act. Plăcerea mea maximă este să asist la plăcerea ei, să simt resortul intim ce o face să se zguduie convulsiv ca și cum ar fi prinsă de ceva nepământean și în această ipostază devin mai puternic, îmi descopăr
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2179_a_3504]
-
numele „Doboș” pe care nu-l mai poartă astăzi nici una din rudele mele. * Inexprimabilă, dar explicabilă bucurie a cuprins întreaga familie când s-a născut sora Dorina Carmen, mai mică decât mine cu doi ani și jumătate, căci prea eram alintat de cei din jur și mi se îndeplineau toate poftele. Probabil pentru a nu pierde printre degete poziția de privilegiat, i-am făcut cu generozitate, fără a fi misogin, multe șicane surioarei, întreținându-i un plâns continuu, care o înfățișa
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
-i arăt că fac cât doi - IV - bis A plecat s-a maniat Dar de mine n-a uitat De-aia vreau să-mi cânți tu bine Și-ți dau haină de pe mine Zi scripcar din struna ta Ca să-mi alinți inima Și spune-i cât o iubesc bis/coda 5′ Fără ea, eu nu trăiesc 1987 - Stupca - Suceava
?Zi scripcare? by Denisa Rodica Teșu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84088_a_85413]
-
va uita chestiunea. Dar Stănică n-o uită, și peste câteva zile, când fu sigur că toți vor fi acasă, veni mândru în trăsura lui Toader, cu Lili alături de el. Fata era prietenoasă, supusă și fără ascunzișuri, obișnuită să fie alintată, încît primi să vină, întocmai cum ar fi făcut o fată liberă, din curiozitate. Stănică o prezentă cu multe preambuluri Aglaei și celorlalți. Lili făcu o foarte bună impresie, din cauza atenției cu care privea toate. Obișnuită cu bogăția, ea găsea
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
de flori, și parfumuri, și pudre franțuzești, și blănuri, și toalete de la Paris, și ce gelos era când o ducea la baluri, la Cercu Militar... Și Lulu n sus, Lulu-n jos, că pe el Gheorghe-l chema, numa baba îl alinta Lulu. Lulu-n sus, Lulu-n jos, că sucită, că învârtită... — Așa, zicea baba, au fost anii cei mai fericiți din viața mea ! Totdeauna am avut plăcere să mă distrez, dar nu știu cum s-a făcut, în tinerețe n-am prea avut parte
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
din fața mea, în barcă, lăsaseși o mînă să se plimbe prin apă și mă priveai cu ochi atît de calmi, că m-ai scos din sărite. Am făcut chiar un gest mai neplăcut: la finele unei încercări de-a te alinta, ți-am prins o buclă a părului și, copilărește, te-am tras de ea pînă ai țipat și-ai vrut să-mi dai o palmă. Deci ții minte, ții minte! explodează Liliana și-l lovește ușor cu pumnii în piept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
pe lîngă Mihai cu privirea plecată. Se oprește lîngă pat și se lasă încet în jos, parcă topindu-se, pînă își înfundă trupul în așternuturi și-și înăbușă obrazul în pernă. Mihai se așază lîngă ea pe marginea patului. O alintă cu palma peste ceafă, apoi, prinzîndu-i brațul, o rotește cu fața în sus. Minute în șir stau și se privesc. Mîna lui Mihai înlătură încet, cu vîrful degetelor, lacrimile rostogolite pe mijlocul obrazului. Nu-i așa, Mihai, că n-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
cei de vizavi... Mihai ar vrea să intervină cu o glumă sau o vorbă de îmbărbătare, dar se teme să n-o abată din nou de la șirul povestirii. Privește aproape absent în jos. Doar palma sa, atingînd mîna femeii, o alintă. E sigur că tăcerea lui obligă la confesiune. Nici nu știu ce m-a legat de doamna Fana, cea care a trăit un timp în Moldova. Am simțit-o întotdeauna cu sufletul alături de-al meu... Ea e domnișoara Cucu? nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
și pleacă grăbit, strîngîndu-și mai cu putere cordonul fulgarinului. În urma lui, Mihai se întoarce în restaurant și comandă o vodcă. Apoi merge la telefoane și sună acasă. Vorbește vreo cinci minute cu Cristina, fericit că o poate auzi cum se alintă, făcînd comenzi peste comenzi, pentru ca în final să rămînă la o singură preferință: "bomboane cu băț". Ana intervine și întreabă ce l-a apucat să arunce banii pe telefon. Îi reamintește lista de cumpărături și închide. Mihai continuă să țină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]