5,281 matches
-
canton - autorit...țile locale p...streaz... o mai mare libertate de manevr..., sovieticii nereușind s... controleze aparatul administrativ de baz.... Că și În cazul statelor est-europene, perioada tranzitorie ia sfîrșit În cursul anului 1947. F...r... s... se fac... explicit aluzie la declanșarea R...zboiului Rece, se pare c... această a influențat considerabil strategia sovietic... din regiune. Începînd din toamnă lui 1947, prudență și moderația nu mai sînt oportune. Epur...rile, colectivizarea forțat... și represiunea În mas... ritmeaz... de acum Înainte
[Corola-publishinghouse/Science/2022_a_3347]
-
animalitate. Keynes numește economia naturală ca fiind "... o economie de tip Robinson Crusoe..."69, în care omul consumă fără a conștientiza consumul și desprinde bunuri de consum în mod direct din natură, fără conștiența faptului și activității la care participă. Aluzia la personajul literar ne duce în mod direct cu gândul la sălbăticie, la statutul de ființă în rândul celorlalte ființe, cu nimic deosebită. În perioada despre care discutăm, până la apariția lui Homo Sapiens 70, nu putem vorbi despre o gândire
Feţele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chiriţescu () [Corola-publishinghouse/Science/1442_a_2684]
-
cântec În incintă apăreau războinicii și femeile regale. Un alt cântec sacru prezenta perspectiva reginei-mamă, afirmând că supușii sunt dușmanii regelui și fac vrăji Împotriva lui. Aceste condamnări prezentate sub forma unor cântece sacre erau urmate de alte cântece, cu aluzii istorice și moralizatoare. Între timp regele este tratat cu plante magice și este Înconjurat de gărzile regale. Apoi este intonat un alt cântec de condamnare a regelui. Brusc, acesta este Întrerupt de strigătul preotului: „Afară cu străinii”, referindu-se la
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
reia de Încă două ori, bradul invocând de fiecare dată existența unui alt cuib, cel al vidrei și cel al șerpoaicei. Atunci când sufletul Îl amenință că voinicii vor veni să-l taie și să facă din el punte peste mare (aluzie la sicriu sau poate la tăierea bradului de Înmormântare, bradul cedează: „Iară mortul Îmi trecea/ Unde dorul Îl ducea/ Marea fără nume/ La ailaltă lume”. Aici el se va Întălni cu alte locuri sacre: Ține, dragă suflete,/ Drumul Înainte/ Până
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
de sub răchita „Împupită”, poarta Raiului; b) prezintă paznicii și acțiunile lor: bradul, puii de vidră, puii de șarpe, puii de șoim, zâna bătrână, Sânta Marie și floarea-soarelui (despre aceasta aflăm la Începutul bocetului că „judecă florile / unde li-a miroasele” - aluzie metaforică la faptele bune ale oamenilor, la fel de trecătoare și ușor de irosit ca și mirosul florilor); c) explică strategiile ce trebuie urmate: sufletul se va ruga de brad și În final Îl va amenința, va urma cu atenție drumul, va
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
indic), cutreierat de răsuflarea cosmică (prana). Mari texte de metafizică mitică, de la Vede la Psalmi sau poemul Ghilgameș și până la fragmentele presocratice, dar și până la parabola modernă a lui Don Quijote, „cel cu himera pe umăr”, sunt parafrazate sau convocate prin aluzii spre a gira exemplar atitudinea de interiorizare energică și radicală. E o ghemuire în sine inextricabilă, ca nodul din Gordion, „omul gordian” al lui D. așteptând/ sfidând mereu sabia care despică. Brahma, Icar, Sisif, Teseu, Enkidu, Orfeu sunt embleme pentru
DIACONU-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286755_a_288084]
-
fost împinse în Macedonia și în Pind. Se poate spune, este adevărat, că ele prezentau mai mult interes pentru Bizanț decât populațiile din nordul Dunării. De aceea, cronicarii bizantini s-au considerat obligați să spună o vorbă despre ele, o aluzie rapidă, dar prețioasă pentru noi".9 Păstrându-și rezervele, istoricul francez conchidea fără echivoc: Argumentele de reținut împotriva continuității daco-romane la nordul Dunării sunt următoarele: 1. Dispariția oricărei urme de civilizație sub formă de orașe, drumuri, medalii sau monede, ceramică
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
de Biserica apuseană în regiunile periferice ale lumii ortodoxe nu mai avea sens, credea el. Ca o consecință a acestui fapt, papa îi invita pe conducătorii lumii ruse să accepte supremația Romei și să se integreze în unitatea catolică-el făcea aluzie la soarta Constantinopolului pentru cei care ar persista în schismă. Demersul papal nu a avut rezultatul sperat, iar avansul catolicismului în teritoriile răsăritene a fost anevoios. Dar șocul primei invazii mongole în teritoriile rusești, în 1223, ca și succesele cruciatei
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
după aceea, tătarii nu au adus trupe la sud și est de Carpați, nu au preluat controlul politic al zonei, nu era necesar pentru ei în acel moment. Nu avem indicii directe în această privință, dar din informațiile fragmentare și aluziile indirecte putem deduce care era realitatea, statutul teritoriilor românești. Astfel, s-a presupus că ducele Olaha, întâlnit pe drumul de întoarcere de la curtea hanului mongol de misionarul latin Giovanni Carpini, era român, un reprezentant al populației locale față de noii dominatori
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Volhiniei, ajuns, în 1199, principe al Haliciului sau Galiției, un suveran energic și războinic, cunoscut în epocă, aflat chiar în vecinătatea Moldovei. Gh. Brătianu se întreba: ducele Ramunc, mit etiologic sau figură istorică? El menționează că poate fi o referire (aluzie) la "partea de miazănoapte a Moldovei" și după "ambianța istorică" din jurul "ducelui Ramunc" și a "valahilor", înclină spre opinia lui Iorga despre o figură istorică reală. Istoricul (Gh. Brătianu) face referire la relatarea misionarului franciscan, Giovanni da Pian del Carpini
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
apărare inerente” minoratului cultural. Eliade a mai caracterizat criterionismul și drept cel mai interesant precursor al existențialismului francez, care a însemnat „depășirea momentului universitar în cultură, coborârea intelectualului în arenă, contactul direct cu publicul, îndeosebi cu tineretul” (era și o aluzie la „trăirism”, ca experiență vie a actului cultural, inspirat unei părți a generației sale de profesorul Nae Ionescu). Într-un articol promoțional din „Cuvântul”, Mihail Sebastian releva că numele însuși al grupului conține o declarație de principii și un program
CRITERION. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286517_a_287846]
-
lui G. Călinescu, este că biografia se confundă în Amintiri din copilărie cu ficțiunea, aducând dovada atestării documentare. C. ia din text cele mai mici amănunte (o vorbă oarecare, aruncată de eroul-narator, faimosul Nică a lui Ștefan a Petrei, o aluzie, o propoziție spusă de alt personaj în cine știe ce împrejurare) și, completându-le cu informații luate din documente (starea civilă, scrisori, amintirile celor care l-au cunoscut pe autorul-narator), scoate la urmă un portret viu, complex, credibil. Nimeni nu a mai
CRISTEA-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286504_a_287833]
-
fie în volumul La collezione di smeraldi (1989). Remarcabile nu doar prin calitatea lor literară, textele sunt concepute în sensul încifrării poetice a unui amplu florilegiu de motive mitico-religioase, filtrate adesea prin „pergamentul diafan” al emoțiilor vii ale scriitorului. Uneori, aluzii fine racordează universul ficțional la experiențele românești ale autorului (Limba Creației), alteori acesta apare ca un experiment în oglindă în raport cu mitanaliza: rescrierea mitului ca text literar modern, în interiorul a ceea ce autorul numea „unitatea a tot ce este mental”. SCRIERI: Mircea
CULIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286569_a_287898]
-
dacă ai fi inclus documentele originale într-o anexă”. Din punctul de vedere al supervizorului care face această declarație, el și-a găsit timp pentru a întări comportamentul prin “întocmirea raportului final al proiectului” și a adăugat și o mică aluzie: „Data viitoare include documentele originale într-o anexă”. Deși bine intenționată, această declarație va fi, probabil, mai degrabă critică decât stimulatoare. John Domenick a afirmat: E păcat să risipești bunele intenții. Când supervizorul a adăugat cuvântul dar, a eliminat declarația
Managementul performanței. Strategii de obținere a rezultatelor maxime de la angajați by Aubrey C. Daniels () [Corola-publishinghouse/Science/2338_a_3663]
-
posteritate devine sfânt și mucenic. Textele dramatice scrise de C. sunt producții notabile, care, fără să impresioneze prin originalitate, se înscriu în peisajul dramaturgiei contemporane. Dezvelirea (scrisă în 1983) se subsumează unui filon productiv al teatrului modern și utilizează parabola, aluzia, limbajul ambiguu și sugestiv, pentru a dezbate chestiuni moral-civice ale culpabilității, responsabilității, angoasei, pentru a dezvălui instalarea represiunii arbitrare și a totalitarismului, consimțite prin pasivitate. Mesajul antitotalitar e abil construit. Iason și Medeea (scrisă în 1985) se raliază altui „filon
COMANEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286339_a_287668]
-
Coline cu demoni (1970; Premiul Uniunii Scriitorilor) cuprind versuri muzicale, mici caligrafii alimentate cu resurse livrești, reverii intelectuale cu unele accente de „neohellenism” (Reversibilitate, Astoria, Arhitectul ș.a.). Fantezia brodează stări senine, melancolice, nostalgice sau anxietăți pe marginea lecturilor, cu frecvente aluzii la aria culturală europeană, evocând însă și poezia românească (Ion Barbu, Șefan Aug. Doinaș). În Coline cu demoni viziunile nu mai au luminozitate, dar stăruie aspirația evaziunii spre undeva, departe (Prore spre sud). Domină totuși sugestia spaimelor expresioniste, a scenariului
CONSTANTIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286367_a_287696]
-
sunt judecate în același chip. Mateiu era un copil dificil și un tânăr dezagreabil, închipuit și, citind din scrisori și, pe cât decența îi îngăduie, din faimosul jurnal al tânărului, C. ia fără echivoc apărarea tatălui. Într-un loc el face aluzie la „rândurile nereproductibile” din jurnal, dar asupra lor va reveni în Caragialiana (1974) și le va reproduce însoțite de comentarii usturătoare la adresa fiului ingrat. Această pornire împotriva lui Mateiu I. Caragiale a fost sancționată de mai multe ori în critică
CIOCULESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286258_a_287587]
-
demonismul istoriei. Acesta din urmă primește replica lui Ioan Valahul, imaginat ca un simbol de sinteză arhaică și de logică etnică, dotat cu simțul eternității. Poligraf pătimaș și capricios, nu în puține rânduri agresiv, B. era tot mai interesat de aluzia culturală, devenită obsesie cărturărească, cultivând - dincolo de pitoresc - „cuvintele cântătoare”. Caietele Princepelui se înfățișează, astfel, ca o autocontemplare a Operei, în efortul unei documentări specioase, favorizând inventivitatea lexicală. Și Ianus (1993), o carte neîncheiată, dezarticulată (apărută postum), dovedește aceeași fascinație picturală
BARBU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285622_a_286951]
-
această mișcare de înnoire culturală și națională. A început munca pe la 1783, după textul grecesc și cel latinesc, nu fără a fi consultat și cărți anterioare în românește: Palia de la Orăștie, Noul Testament de la Bălgrad și Biblia de la București. Face uneori aluzii la textul ebraic, la cel arab și persan, deși, cel puțin pe ultimele două, e improbabil să le fi utilizat direct. A continuat, cu întreruperi, cam un deceniu. A colaborat cu el și episcopul Ioan Bob, împreună cu un grup de
BIBLIA DE LA BLAJ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285723_a_287052]
-
dieux, scrisă probabil tot în deceniul al treilea, dar tipărită abia în 1940, reformulează cu oarecare ingeniozități eposul homeric. E un capriciu în răspăr, mizând pe contrapunctul parodic, o nonșalantă erudiție susținând, cu sclipiri de spirit, amalgamul de replici și aluzii. B. demitizează cu un surâs subțire povestea, căreia încearcă să-i imprime și o dimensiune psihologică, punându-și eroii - Ulise și Penelopa - într-o situație de specială infidelitate. În acorduri grotești e orchestrată o ceartă „homerică” în Olimp, tărâm unde
BLANK. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285759_a_287088]
-
culturii înalte, stilul livresc cu limbajul culturii joase și registrul colocvial, împreună stau imaginația lingvistică și clișeul, originalul și parodia, într-o demonstrație a caracterului eteroclit al oricărui limbaj, inclusiv literar. „Construcția” este vizibilă însă doar la o lectură atentă, aluziile livrești, artificiile, trimiterile ludic-ironice la citate, autori (mai ales la „canonicul” Eminescu) subordonându-se unei „mitologii” a personajului nea Gică, „cel mai mare frizer din lume”. Nea Gică este în primul rând un personaj livresc, peste care plutește fantasma autorului
BOBE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285769_a_287098]
-
lor microcosmice în lumea interioară a corpului uman. În canoanele clasice ale literaturii taoiste, misterele Tao sunt elucidate prin formulările simbolice ale trigramelor și hexagramelor în cartea antică de divinație cunoscută sub numele de Yi Jing (Cartea schimbărilor) și sunt aluzii frapante și metafore clare ca lumina zilei ale lucrării Tao te king, controversatul tratat de 5 000 de caractere despre Tao, atribuit înțeleptului Lao Zi. Versurile concise ale acestui text antic constituie o sursă de cunoaștere universală și adevăr incisiv
Qi Gong. Manual de inițiere by Daniel Reid () [Corola-publishinghouse/Science/2142_a_3467]
-
moral, angajată între principiile „binelui” și „răului”, proiectate pe fundalul existenței omului de rând. Partea a treia, care urmărește revenirea lui Nae printre oameni, după reîncarnare, apoteozează eforturile de înțelegere între adversarii de orice fel și a constituit, după eliminarea aluziilor la mistic și la supranatural, substanța piesei Ioachim, prietenul poporului, nereprezentată, dar publicată postum („Manuscriptum”, 1973). Tot nereprezentată, Un lup mâncat de oaie (1947) este o farsă cu redusă importanță literară și teatrală, pe motivul „păcălitorului păcălit”. În 1934, C.
CIPRIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286273_a_287602]
-
descumpănea. Din masa umană, atât de comod tăiată în două, se ivea pe neașteptate omul, cu libertatea lui imprevizibilă. Nu înțelegeam nici ce se petrecuse la Buhara. Ghiceam doar că întâmplarea aceea fusese cumplită. Nu degeaba o evocau adulții prin aluzii însoțite de clătinări din cap sugestive. Era un fel de tabu în jurul căruia se învârtea istorisirea lor descriind astfel decorul. Vedeam mai întâi un râu curgând pe pietricele netede, apoi un drum care străbătea nemărginirea deșertului. Iar soarele începea să
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
Ilie) îl răpune cu fulgerul, îl leagă în lanțuri și readuce „odoarele” la locul lor. în ceea ce privește colindele tip Furarea astrelor, o primă apropiere se poate face cu legenda ebraică apocrifă a căderii și înlănțuirii îngerilor, cu privire la care au supraviețuit câteva aluzii chiar și în textele canonice ale Bibliei : Geneza (VI, 4), Isaia (XIV, 12-15), Epistola sobornicească a Sf. Apostol Iuda (6), A doua epistolă sobornicească a Sf. Apostol Petru (II, 4), Evanghelia după Matei (XXV, 41) ș.a. Vehiculată în Evul Mediu
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]