3,081 matches
-
încredere, zise Gilchrist, bătînd-o ușor pe fund pe domnișoara Maheen, cînd această reveni la masa ei. Produce cărți de credit, face cafea, dactilografiază, e drăguță, și hobby-ul ei sînt artele marțiale orientale. E un produs Quantum-Cortexin. Lanark observă cu amărăciune: — Nu poate Quantum-Cortexin să producă un specimen care să lucreze ca funcționar de informații de gradul D? — O, da, poate. A și făcut-o. L-am încercat la un sub-centru de stabilitate, și a provocat o revoltă. Clienții au găsit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
doresc să beau ceva. Nu fi rău cu mine, Lanark, zise cealaltă Joy, zîmbindu-i drept în față. Mi-ai promis două dansuri, îți amintești? îmi poți acorda unul, bineînțeles. Fără să aștepte nici un răspuns, îl trase printre restul de dansatori. Amărăciunea din el se risipi. Brățara fermă a degetelor ei în jurul încheieturii mîinii lui îl făcea să se simtă ușor și liber. Rîse și o prinse de talie, spunîndu-i: Și Gay e mama ta? I s-a vindecat rana de la mînă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Ai vreo țigară, Jimmy? Nu fumez. Știi cît e ceasul? — Era două dimineața cînd m-au adus aici, dar asta s-a întîmplat de ceva vreme. Pentru ce te-au săltat? — M-am pișat pe pod. — Polițiștii, zise vocea cu amărăciune, sînt o grămadă de ticăloși. Ești sigur că n-ai nici o țigară? — Nu, nu fumez. De ce te-au săltat pe tine? — L-am ciocănit pe unul zdravăn și i-am făcut pe polițiști o grămadă de ticăloși. Haide să batem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Gosseyn un fotoliu. El, personal, nu se așeză. Întrebă cu un aer interesat: ― Te-ai rănit cumva în cădere? Gosseyn ocoli întrebarea cu o înălțare din umeri. ― Nu. ― Bine. Urmă o tăcere. Gosseyn reuși să-și recapete stăpînirea de sine. Amărăciunea resimțită, știindu-se prins, începu să se estompeze. Nu avea ce face. Ce-l ce se află în terenul inamicului este dezavantajai și este în permanent pericol. Chiar având certitudinea existenței capcanelor, n-ar fi putut proceda altfel. Examină situația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
10 milioane ― 5 milioane de morți și 5 milioane de răniți. Dar, după părerea mea, ei au depășit momentul critic, în timp ce pentru noi (vocea lui era îngrozitor de tristă:) aceasta abia începe. Se opri în mijlocul camerei. În privirea lui se citea amărăciunea. Își mușcă cu sălbăticie buza inferioară și, în cele din urmă, rosti întunecat la față: ― Gosseyn, n-am mai auzit așa ceva. Un asemenea lucru nu s-a mai întâmplat în întreaga istorie a Galaxiei. Popoarele sau națiunile cucerite, chiar când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
lui Crang? ― Da. Greu de imaginat. Mult mai ușor de crezut ar fi fost să gândești că monstrul atinsese acel nivel de egocentrism datorită rănilor pe care le suferise. Și totuși, Thorson îl bănuiește pe X. ― Am impresia ― constată cu amărăciune Gosseyn ― că întreaga structură a opoziției ce se manifestă împotriva lui Enro se bazează pe mașinațiunile lui Eldred Crang. Tăcu. Transpusă în cuvinte, o asemenea idee îi conferea acestui om o importanță mai mare decât însăși viața. Mintea lui Gosseyn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
și acțiunile lui de până atunci. Și la fel de vagă. Trebuia să colaboreze cu un tip bărbos. Își ridică privirea. ― Asta-i tot ce-a spus Crang? Să colaborez? ― Da, atât a spus. "Ce-și închipuie ei..." se gândi Gosseyn cu amărăciune. Din nou i se cerea să urmeze orbește indicațiile altcuiva. Dacă se preda acum sau dacă se lăsa prins ― deja își imaginase cum ar fi putut face, cu puțină abilitate ― ar fi însemnat să renunțe la tot ce realizase până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
până și umbrele șterse ale coastelor. Băiatul se ridicase în genunchi, aștepta încordat clipa când să-și înhațe hainele și să fugă. Pantalonii lui, ciorapii de bumbac și bocancii zăceau pe podea, lângă pat. Constantin îl privea năucit. O amplă amărăciune îi înecase inima. Ar fi vrut să plângă, să moară, să termine odată... „Ieși afară !...“, o auzi pe Lilly. „Cară-te de-aici...“ Vorbea calmă, cu o voce tăioasă, de nesuportat. Constantin i-ar fi sfărâmat gura, să n-o
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
Gosseyn un fotoliu. El, personal, nu se așeză. Întrebă cu un aer interesat: ― Te-ai rănit cumva în cădere? Gosseyn ocoli întrebarea cu o înălțare din umeri. ― Nu. ― Bine. Urmă o tăcere. Gosseyn reuși să-și recapete stăpînirea de sine. Amărăciunea resimțită, știindu-se prins, începu să se estompeze. Nu avea ce face. Ce-l ce se află în terenul inamicului este dezavantajai și este în permanent pericol. Chiar având certitudinea existenței capcanelor, n-ar fi putut proceda altfel. Examină situația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
10 milioane ― 5 milioane de morți și 5 milioane de răniți. Dar, după părerea mea, ei au depășit momentul critic, în timp ce pentru noi (vocea lui era îngrozitor de tristă:) aceasta abia începe. Se opri în mijlocul camerei. În privirea lui se citea amărăciunea. Își mușcă cu sălbăticie buza inferioară și, în cele din urmă, rosti întunecat la față: ― Gosseyn, n-am mai auzit așa ceva. Un asemenea lucru nu s-a mai întâmplat în întreaga istorie a Galaxiei. Popoarele sau națiunile cucerite, chiar când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
lui Crang? ― Da. Greu de imaginat. Mult mai ușor de crezut ar fi fost să gândești că monstrul atinsese acel nivel de egocentrism datorită rănilor pe care le suferise. Și totuși, Thorson îl bănuiește pe X. ― Am impresia ― constată cu amărăciune Gosseyn ― că întreaga structură a opoziției ce se manifestă împotriva lui Enro se bazează pe mașinațiunile lui Eldred Crang. Tăcu. Transpusă în cuvinte, o asemenea idee îi conferea acestui om o importanță mai mare decât însăși viața. Mintea lui Gosseyn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
și acțiunile lui de până atunci. Și la fel de vagă. Trebuia să colaboreze cu un tip bărbos. Își ridică privirea. ― Asta-i tot ce-a spus Crang? Să colaborez? ― Da, atât a spus. "Ce-și închipuie ei..." se gândi Gosseyn cu amărăciune. Din nou i se cerea să urmeze orbește indicațiile altcuiva. Dacă se preda acum sau dacă se lăsa prins ― deja își imaginase cum ar fi putut face, cu puțină abilitate ― ar fi însemnat să renunțe la tot ce realizase până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
se păru că a spus: "Nu. Dar, mai întâi, cum l-ai umilit tu?" Fara îi dădu drumul înainte: - A refuzat să mă ajute, de față cu tot satul. E un băiat rău, e tare rău. - Da, zise Creel cu amărăciune. E rău. Sunt sigură că nici nu-ți dai seama cât de rău e. Rece ca oțelul, dar fără tăria ori soliditatea acestuia. I-a trebuit multă vreme să ajungă așa, dar și acum mă urăște pentru că mult timp te-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
plăcere să te cunosc, tinere. Dar acum sunt tare ocupat. Firește, nădăjduiesc că voi avea vești de la tine în următoarele două săptămâni, împreună cu cele cinci mii de unități monetare. La revedere. Cayle nu se mișcă imediat, dar deja îl cuprinsese amărăciunea înfrângerii. Din bezna gândurilor sale prinse contur conștiința faptului că i se oferise un prilej incredibil, iar el îl ratase prin slăbiciune. Se uită cum colonelul, cu o înfățișare perfect degajată, îl privea acum amuzat: - Împărăteasa nu înțelege pur și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
să mă rechemi". Nu se poate ca el să nu fi știut că e un prilej pentru ea să spună "asta înseamnă niciodată", dar, de fapt, nu îndrăznise să rostească aceste vorbe. Se comportase ca o nevastă - gândi ea cu amărăciune - nedreptățită și totuși ezitând să spună prea mult de teamă ca nu cumva soțul ei să-i ia drept bune cuvintele. Nu că ar mai fi putut să se mărite vreodată cu Prințul după o astfel de comportare din partea lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
vorbele ei nu l-au atins în nici un fel. Reluă: - Domnule maior, dacă ne descotorosim de magazinele de arme, am putea introduce legi pacificatoare, care să nu mai fie călcate în picioare. - Exact, zise Sanders. Doar atât. Împărăteasa continuă cu amărăciune: - Dacă crezi cu atâta fermitate în magazinele de arme, de ce nu te-ai apărat cumpărând de la ele un pistol defensiv? - Ba am cumpărat. Innelda șovăi, apoi îl întrebă cu răceală: - Atunci care a fost chestiunea? Te-a părăsit curajul în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
de alta erau valuri care se spărgeau de o plajă cu o înfățișare absolut naturală. Dinspre marea aceea agitată bătea o briză răcoroasă care-i sufla lui Hedrock în spate și împărătesei în obraji. Aceasta îl privea pe Hedrock cu amărăciune sau chiar cu un resentiment. Avea dinaintea ei un bărbat cu o înfățișare impunătoare și cu un chip ferm. Dar cel mai tare o uluiră ochii lui. Erau blânzi, dar neclintiți, dovedind o vitejie nemăsurată. Nici nu se așteptase la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
ta, a băiatului, a biroului de avocatură... Doar pe ea nu se numărase. Grija pentru ea părea ultima, nemărturisită. Într-o după-amiază, când taică-său îl găsise mâncând singur, în sufrageria gătită cu față de masă și șervețele, îl apostrofase cu amărăciune: — Băiete, numai tu știi ce ar trebui să aștepți de la o nevastă! Dar Omar nu știa, nu știuse, n-avusese timp să priceapă nici din casa lor, de când mamă-sa dădea ordine unei slujnice să așeze farfuriile pentru preot. „Căci
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
doar cu toții la dumneata și sânt convinsă că te vei descurca foarte bine. Continuă repede, înăbușind scandalul: Ne vor întreba despre Panaitescu, despre obiceiurile lui, eventuale neînțelegeri cu soția. Consider că e bine să ne manifestăm, desigur fără ostentație, toată amărăciunea față de gestul nesăbuit, regretul pentru moartea unui vecin cumsecade. Sânt sigură că acestea sânt de fapt sentimentele noastre adevărate, și nu văd de ce nu le-am mărturisi. Popa se hlizi pastișîndu-i intonațiile: ― Vom contribui la cheltuielile de înmormîntare ― bieții oameni
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
dintr-o mândrie rănită sau din încăpățânare, ceea ce este o atitudine puțin, sau deloc scuzabilă. Totodată, se întâmplă ca din partea altora să se manifeste o nedreptate usturătoare sau o dureroasă lipsă de iubire, datorită cărora se suportă o stare de amărăciune de neîmpăcat; că în astfel de cazuri, nu este ușor de iertat, o înțelege și Dumnezeu. Nu stă în puterea noastră să nu mai simțim și să uităm ofensa; dar inima care se oferă Duhului Sfânt transformă rana în compătimire
Micul catehism pentru familie by Christoph Casetti () [Corola-publishinghouse/Science/100995_a_102287]
-
afle ce gândeam, până ce, reflectîndu-mă într-un geam, am observat că eu însumi devenisem o lăcustă. Nu se poate când trăiești între lăcuste și nu faci nimic împotriva lor să nu devii tu însuți ca ele, mi-am zis cu amărăciune". Pe măsură ce-i povesteam Emiliei visul, mă convingeam singur că lucram la o operă capitală. Pentru a da și mai multă greutate vorbelor mele, am ascuns acasă, sub o pânză, o bucată de marmură, iar în săptămânile următoare i-am răspuns
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
să suporte praful din hârtii ca pe o fatalitate. Scria o istorie a azilului. ― Ce fel de istorie? am întrebat politicos. Zâmbetul lui deveni atunci slugarnic și viclean. Mi-a explicat că toți cei care veneau acolo se vindecau de amărăciunile vechi și, cu timpul, chiar le uitau. ― Știți, aerul mării, apa, lumina fac să se șteargă trecutul. De aceea trebuie să mă grăbesc totdeauna. Și cum nu pricepeam la ce anume trebuia să se grăbească, m-a lămurit că lui
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
noi în neobrăzare și vorbe necuviincioase pe care aș roși să le rostesc astăzi, dar atunci mi se păreau cât se poate de normale în gura noastră. Când aveam ocazia, ne țineam după convoaiele funerare, fără să pricepem nimic din amărăciunea morții, numai ca să furăm florile de pe morminte. Rar, foarte rar, ne lăsam impresionați de vreun bătrân și numai când îl vedeam disperat. Exista, țin minte, un orb care trecea la ore fixe și totdeauna traversa strada în dreptul unui magazin de
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
special, toți concetățenii noștri au renunțat foarte repede, chiar în public, la obiceiul pe care-l căpătaseră de a evalua durata despărțirii lor. De ce ? Deoarece, când cei mai pesimiști o fixaseră de exemplu la șase luni și epuizaseră dinainte toată amărăciunea acestor luni care urmau să vină și când își înălțaseră cu grijă curajul la nivelul acestei încercări și își încordaseră ultimele puteri ca să rămână, fără a se clinti, la înălțimea acestei suferințe prelungite peste un atât de lung șir de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
dă seama. Din toate puterile dorea ca Rambert să-și regăsească soția și ca toți cei ce se iubesc să fie împreună, dar existau ordonanțe și legi, exista ciuma, rolul lui era să facă ceea ce trebuia. ― Nu, spune Rambert cu amărăciune, nu puteți să înțelegeți. Dumneavoastră folosiți limbajul rațiunii, veniți dintr-o lume a abstracțiilor. Doctorul ridică privirea asupra statuii Republicii și spune că nu știa dacă folosește limbajul rațiunii, dar folosește limbajul evidenței și asta nu e neapărat același lucru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]