2,720 matches
-
fereastră.) Na, așteapt-o, na, na... Acum ai loc? Ai? Bestie ordinară! Vrei să mai aștepți? Cât vrei să aștepți? Na! Na! (HAMALUL, CASIERUL și IOANA, înfricoșați, îl pândesc o vreme, apoi se apropie de el încercând să-l liniștească.) HAMALUL (Amețit de alcool.): Se duce dracului. Totul s-a scurs. N-o să mai rămână nimic. Brrr! IOANA (Naivă și înfricoșător de aeriană.): Tata a înnebunit. Ce rău îmi pare... HAMALUL: Domnule... V-ați prostit de tot? ȘEFUL GĂRII (Observându-i și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
-i dea, să-i dea, să se termine odată! IOANA: Am să vă spun lui tata. Tata o să se supere pe voi. Da. ȘEFUL GĂRII: Afarăăă! Diavolul s-a întins deasupra noastră... Se întorc noriiiii...! Ha! O să tune. CASIERUL (Ușor amețit de alcool, încearcă să-l acapareze pe călător.): Domnule... Nu trebuie să-l judecați prea rău. Noi suntem obișnuiți. Eu, de pildă, când eram mic, încercam în fiecare zi să călătoresc prin ploaie. Am rămas cu un gust amar. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
mai mic comision. Popa mormăi că nu are nevoie. Îl avea tocmit pe maestrul Ieronim Pârțângău. Dosarul era beton, după cum îl asigurase maestrul. Acela nu îl lăsă să termine. Dădu nervos din picioare: - Să nu regretați. Pârțângău vă jupoaie, vă amețește cu termenile, unul după altul, într-o nemurire, până o să-l dați dumneavoastră singur dracului. Dar s-ar putea ca atunci eu să nu mai fiu aici. Sau să nu mai vreau să vă preiau cazul. Abia atunci popa Băncilă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
cumpără tot orașul, cu Goncea cu tot. Înțelegi? Aur dacic la greul afacerii! Și văru-su desfundă privăți. Asta-i istoria, nu? Vergilică îl privea holbat. - Adică vreți să spuneți că... Păi îl cunoașteți doar pe Tomnea, ce tot o mai amețiți acuma, cu filmul de la capătul vieții. Că doar el e profesorul care... Nu eram p’atunci aci, da am auzit și io, ca toată lumea. Mai în anii de-acuma toți îl dădea de exemplu, cu curajul lui, cu relațiile, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
muncă forțată. A fost și ruperea cereilor. Cred că povestea cu activistul a fost chiar atunci când s-a cerut ruperea cererilor de intrare în colectivă. Se răsculase lumea, care mai de care că fuseseră siliți să se înscrie, i-a amețit cu ruperea cererilor și p-ormă au luat-o de la cap. Și mai tare. A venit și armata mai apoi. Au înconjurat toată pădurea, cu câini, cu mașini de-ale lor cu coviltir, cu mitraliere. Era armata de la interne, preciză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
pe care încă nu l-am descoperit, deși nu pot spune că mi-e străină literatura de specialitate? Numai eu știu de câte ori pe noapte m-a trezit pocnetul creionului cu care subliniam pasaje din Human Resources & Public Relations Compendium, când, amețit de atâtea cunoștințe, capul mi se învârtea și-mi cădea în piept. Doar zgomotul creionului mă salva, așa cum îl salvau pe Prâslea țepușele. Poate că omul îmbătrânește, ceea ce înseamnă că locul îi devine vacant, dacă știi să te orientezi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
Pe de altă parte, unii scriau poezii bune, și mă tot întrebam cum fac ei, de unde scot conceptele, din ce adâncimi mocirloase, cum le șlefuiesc, cum le dau claritatea cristalului, cum le aleg, cum le ridică... Și mă întorceam acasă amețit de la țigara pe care mi-a împrumutat-o nu știu care (nu prea fumez), cenaclul are intrare liberă, vedeam mereu alte și alte fețe. La ieșire din matca literară nu eram mai mângâiat, erau și bune, erau și proaste, mai mult proaste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
urc până la grilaj că te cațeri pe el ca o maimuță. Arătă cu degetul unde era atârnat acesta, chiar sub tavan. — Acolo se prind corzile, nu? Acolo sunt scripeții. Nu se poate întâmpla nimic, nu? zisei eu, încă pe jumătate amețită din cauza echilibristicii de pe schelă. —Adică să se agațe. Să se înțepenească. Bez părea îngrozit. — În nici un caz. Nu. Adică, spuse el, puțin mai prudent, dacă una dintre bare nu este prinsă corect, să zicem, ar putea să se agațe de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
Doamne apără și păzește! Numai dacă stau toată ziua după el să-i bag ceva în capul ăla sec. —Te-am văzut sus pe schelă, îmi spuse Ben, vârându-și mâinile în buzunare și legănându-se pe călcâie. N-ai amețit? Mi-a plăcut la nebunie, recunoscui eu. Parcă m-aș face trapezistă. —A trebuit să țip la ea s-o fac să se întoarcă, zise Bez. Dacă n-ar fi femeie, ar fi un gabier pe cinste. Ia mai taci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
alunece mai ușor bucata de friptură pe care o înghițise. Comandasem o sticlă, în ideea că eu aveam să beau cea mai mare parte. („Vinul conține o groază de calorii, spusese Violet, cu regret. În plus, nu vrem să ne amețim la prânz. Sau, mai bine zis, vrem, dar nu putem.“) Îi spuse lui Violet, pe un ton malițios: —Geloasă pe faptul că farsorul și-a pierdut interesul pentru tine, dragă. E ca și cum hărțuitorul tău de serviciu se hotărăște dintr-odată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
vânt ușor printre copaci, iar la dreapta mea se zărea o tufă de trandafiri albi, ale cărei flori erau de o perfecțiune aproape artificială, luminate parcă din interior. Dincolo de ei, am fost copleșită de un parfum puternic încât să mă amețească, de parcă cineva l-ar fi pulverizat chiar atunci în fața mea. Venea de la un rond de crini albi, care-mi ajungeau până la brâu, în formă de pahare de șampanie cu picior, cu marginile încrețite, cu petale opace și cerate, fără cusur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
în bucătărie, i se făcu foame. Aprinse focul și începu să-și pregătească un mic-dejun pantagruelic din ouă prăjite, șuncă, orez, fasole neagră, banane, fursecuri, biscuiți, cafea, lapte, zahăr, marmeladă, unt. Tocmai termina, când apăru Inti Ávila. Încă mai era amețit și cu mâna stângă își apăsa fruntea cu o batistă umedă: — Ești un porc! exclamă el. Niciodată n-o să mai am încredere în tine. — Așa să faci... Vrei să mănânci? Se așeză cu un geamăt: — Ce s-a întâmplat? Unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
-și debarce uriașele cargouri de turiști. De astă-vară li se alăturase un noi soi de vehicul, autobuzele pe motorină, făcătoarele de fum ce se-ngrămădeau acolo peste noapte venind dintr-o Europă de Est proaspăt eliberată și din care ieșeau, amețiți de drum și de lipsa somnului, zeci de mii de turiști foarte politicoși, foarte săraci, foarte bondoci, care petreceau o singură zi În Veneția și-o părăseau uluiți de frumusețea pe care o văzuseră În acea unică zi. Acolo gustau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
prins viață și acum totul are culoare. Mii de gâze și gândaci zboară fericiți purtați de adierea lină a vântului. Zumzetele harnicilor albinuțe răsună în tot satul. Copiii alergă fericiți și profită de vremea bună. Ursul se leagănă încetișor încă amețit din pricina hibernării. Milioane de flori multicolore așteaptă să fie admirate de oameni și toate ființele mari sau mici se bucură de venirea primăverii. Zâna cu rochie de ghiocei și toporași a presărat petece de pământ fără zăpadă, a trezit la
De mână cu primăvara. In: ANTOLOGIE:poezie by Ştefania Damache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_672]
-
vorbim! Și cum dinspre magazie bătea un vânticel de iunie, balaurului îi veni pe la nas aromă de ciocolată. Mmm, zise el, la palat au făcut tort de ciocolată. Vreau și eu o bucățică. Și porni spre castel, urmând dâra aromată. Amețit de mirosul îmbietor, Balaurul ajunse în fața magaziei. Găsi ușa încuiată. Căută disperat o intrare și descoperi un ferestruică deschisă. Era însă o ferestruică foarte strâmtă. Încercă să se strecoare, însă nu izbuti decât să-și vâre capul. Iată și tortul
Jester şi Balaurul. In: ANTOLOGIE:poezie by Andreea-Ramona Căuş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_668]
-
dumneavoastră știți cum se va termina povestea asta și de aceea am venit... Aruncă o privire peste umărul individului. Curtea era pustie. Ploaia răpăia pe acoperișul de țiglă, iar vântul își bătea joc de frunzele umede, ridicându-le în aer, amețindu-le și dând cu ele de pământ. Asta-i mâna Luciei, își spuse în gând, ea a citit manuscrisul. De unde l-o fi pescuit și pe ăsta și câți bani i-o fi dat? Își aduse brusc aminte de ziua
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
Magicianului, venind de undeva, de departe: - Priviți, doamnelor și domnilor, priviți și admirați un iepure care știe să facă tumbe. Aplaudați-l, este momentul său de glorie! Hoooopa, sus! Hooopa, sus! Hooapa sus! După acest du-te-vino aproape nesfârșit care îl ameți definitiv rămase prins în plasă, cu urechile pleoștite. Tremura din toate încheieturile, ca și cum ar fi fost scufundat într-o apă plină cu cuburi de gheață... Mâna Magicianului îl apucă de urechi, îl ridică în aer, apoi îl introduse în joben
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
privea mâinile străvezii în soare, și-și săruta pielea brațelor delicate și mici, își împletea coronițe din frunze și flori de câmp, cu ele pe cap și pe gât dănțuind în jurul copacilor bătrâni și, cu brațele întinse se rotea până amețea și se lăsa să cadă cu fața îngropată în iarbă râzând în hohote. Și cânta. cânta cu glasul ei grozav că se auzea în toată livada. Apoi, râzând, fugea cât o țineau picioarele... Râdea necontenit. Și noaptea în somn râdea
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
-Da, da, Fata, mergem, mergem îndată, să chem salvarea!” ”-Nu, nu-i grav, o să-mi treacă, nu te speria!”. Ea întotdeauna spunea... ”nu-i nimic, o să treacă”, orice i s-ar fi întâmplat. Iorgu se trezi din somn brusc, bâiguind, amețit de somn... ”Alo... alo... salvarea!.. Vă rog, salvarea!”. Ceasul arăta orele cinci si treizeci de minute... O geană palidă de soare se ivi în zare. Peste vreun ceas din pâcla sură izvorâ dimineața albă. N-a mai adormit... Era în
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
ei. Dimpotrivă, pe zi ce trecea se ofilea, se închidea în ea. Nunta avu loc în primăvară și fără fast. După cununia religioasă au pornit cu toții spre căminul cultural unde s-a pus masa. Chefuiră până dimineață. Petre se cam amețise, abia se mai ținea pe picioare, când se întoarseră spre casă. Avea chef să cânte pe drum. Frusinei nu-i plăcu lucrul acesta, îi venea să plângă de ciudă și de rușine; se abținu până ajunseră acasă. Acesta se culcă
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
de nimic. Pe masă văzu sticla de vin și se apucă din nou să bea. Îi venea să meargă la Frusina să își ceară iertare dar îi era teamă că Gheorghe nu îl va primi în curte. Nu era încă amețit. Se duse la părinții lui și le spuse că l-a părăsit nevasta. Mama lui îl întrebă, de ce, iar el nu-i spuse adevărul că este vinovat că o înșelase, îi zise numai că s-au certat și că i-
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
continuare, pe studenta Pazi, care-i „reținută” În vederea intentării procesului său la Tribunalul Militar din Cluj. „Am ajuns la Câmpina, gara de unde urma să fim preluate de gardienii Mislei. Era dimineață. Am coborât din dubă Într-un nor de vapori, amețite de lipsa de aer. Aerul curat, Înmiresmat cu aromele specifice toamnei, ni s-a părut un dar divin. Era o zi superbă de Început de octombrie. Ne așteptau doi gardieni, cu baionetele trase pe armele neglijent aruncate peste umăr. Nu
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
ca să-mi trag sufletul. — Haide, te rog eu, mă Îndemnă polițaiul cu nerăbdare În glas. Cu cât am declarația mai repede, cu atât mai curând pot Începe ancheta. După alte două cuvinte am pus creionul jos. Nu pot... Simt că amețesc. Atunci scriu eu și tu Îmi dictezi, apoi te iscălești. E bine așa ? Am Încercat să-mi adun gândurile. Nu știam de unde să Încep. De la fuga mea din ghearele lui Sjork ? De la privirea lui Ștefan când mă anunțase că pleacă
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
ca să-mi trag sufletul. — Haide, te rog eu, mă îndemnă polițaiul cu nerăbdare în glas. Cu cât am declarația mai repede, cu atât mai curând pot începe ancheta. După alte două cuvinte am pus creionul jos. Nu pot... Simt că amețesc. Atunci scriu eu și tu îmi dictezi, apoi te iscălești. E bine așa ? Am încercat să-mi adun gândurile. Nu știam de unde să încep. De la fuga mea din ghearele lui Sjork ? De la privirea lui Ștefan când mă anunțase că pleacă
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
Destupăl! Îl destupă. Hamțușca: Încă, asta, și gata, eu, bărbate, plec Înainte; dacă tu vrei să mai rămâi, rămâi, n-ai decât. Știi unde mă găsești. Ei, asta-i bună, cum să nu știu, că, doar, nu m-oi fi amețit, numai dintr-atâta? Și ea s-a dus. Și noi am rămas. Și am continuat. De mult se făcuse noapte. Ăla, beat de-a binelea, sa exprimat, oarecum, cu jenă; acum, că tot se termină și din șipul ăsta, ia
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]